Cum au devenit produsele „de gaming” o gluma proasta

Sa fie marketing? Sa fie cererea pietei? Sa fie incapacitatea dezvoltatorilor de a scoate ceva nou? Nu stim exact motivul pentru care a aparut aceasta categorie de chestii asa zise „de gaming”. Poate ca unii producatori au vazut ca este o piata in crestere si s-au gandit, hai sa aplicam un sticker „de gaming” pe cutie, poate asa se vinde.

Mai nou totul trebuie sa fie de gaming, iar acest aspect parca mai mult dauneaza acestei categorii, decat sa o ajute, adica este penibil sa vezi pe piata covoare „de gaming”, placi de retea „de gaming”, sosete „de gaming” si alte produse obscure care nu au nimic in comun cu gamingul, sa nu mai spunem de RGB, dar asta e un subiect separat. Nu spunem ca unele telefoane nu au adus o imbunatatire reala, care le face cu adevarat de gaming, cum ar fi ecrane cu refresh rate mare, raciri mai bune, unele chiar active, sau un sunet ca lumea, aspect rar intalnit pe un telefon, fie el si scump. Insa sunt prea putine telefone care aduc un adevarat beneficiu cand te joci pe ele. Unii producatori si-au zis ca daca fac colturile putin mai ascutie la design, sau arata mai „extraterestru” gata; telefonu’ e de gaming! Te face cel mai bun in orice joc, si aici apare partea enervanta a acestui subiect.

Ce inseamna, totusi, de gaming?!

Deoarece cuvantul „de gaming” a ajuns oarecum bataia de joc a celor de la marketing, iar pe noi, gamerii, aceste lucruri ne pun intr-o pozitie proasta, ajungem sa fim oarecum asociati cu lucrurile de proasta calitate, ieftine, de buget. A se vedea exemplu perifericele  asa zise de gaming, care costa 30 de lei pe kilogram, caci probabil asa sunt cumparate din China. Aceste periferice de calitate proasta nu au nimic in legatura cu gamingul. Sunt doar niste plastice care la fel de bine se pot vine si sub forma de periferice pentru office; sau poate ca nu. In asemena situatii ai nevoie de ceva de calitate care sa reziste la multe ore de utilizare abuziva. Aceste periferice de gaming ieftine nu sunt decat niste periferice normale care se cumpara la duzina si se aplica un branding pe el. Inainte sa apara asa ceva, cele cu adevarat de gaming erau respectate, chiar daca erau scumpe. Exemple sunt destule pe internet, cu persoane care au periferice cu adevarat de gaming de acum 7 ani sau mai mult. Personal, inca detin un mouse Logitech G400s care are multi ani in spate si intre timp persoanele care isi cumparau marci ieftine, schimbau cateva bucati pe an, la majoritatea stricandu-se rotita de scroll sau chiar senzorul. Asadar, mai bine strangi 2-3 luni pentru un periferic care costa 200-300 de lei, decat sa regreti ca ai dat 100 de lei pe el si sa se strice mai repede decat te asteptai.

Totusi, cum a ajuns sintagma „de gaming” sa fie asociata cu lucrurile ieftine si proaste? Cel mai probabil din cauza celor care sustin aceasta piata ieftina si proasta, insa nu ii invinuim, probabil fac asta din lipsa educatiei de a cumpara un lucru putin mai scump, insa mai bun. Vedeti exemple pe piete mai dezvoltate din afara, unde lucrurile ieftine zac pe rafturi. Da, poate ca au salarii mai mari, cel putin asa ne lasa noua impresia, ca traim in Romania si salariile sunt scazute, insa trebuie sa luati in calcul si cat este o chirie intr-o astfel de tara si deodata, salariul de acolo nu mai pare asa de mare. Este doar faptul ca ei au fost invatati si obisnuiti cu ideea ca un lucru ieftin nu este chiar cea mai buna investitie si ca este mai eficient sa poti folosi acel produs pe termen lung.

Telefonul de gaming: Hibridul perfect?

Revenind la telefoanele de gaming, putem observa ca pe piata au aparut unele cu ecran pe 90Hz, racire buna, multa memorie RAM, insa acestea nu au prefixul „de gaming” amplasat pe cutie. De ce? Pentru ca ele s-ar incadra usor ca fiind un telefon de gaming. Iar telefoane care au ecrane pe 60Hz sunt vandute ca fiind de gaming, doar pentru ca asa a decis cineva, de parca pe orice alt telefon cu acelasi ecran nu ai putea sa te joci. Adica sunt telefoane pe piata care au Snapdragon 845/855, 6/8GB RAM si racire buna, care nu au aceasta eticheta aplicata peste iar jocurile merg foarte bine.

Oare sunt prea multe chestii „de gaming”?

Am vazut recent ca a aparut si un browser de gaming, care ar consuma mai putine resurse decat unul normal, insa avantajul probabil va fi resimtit de putina lume pentru ca, pana la urma, cati oameni se mai joaca in browser? Ei bine, producatorul browserului a apelat la fraza ” de gaming” in speranta ca mai castiga si ei o miime de procent din piata. Vedem totodata cum evenimente precum Comic Con au migrat de la cosplay, actori si filme, la evenimente de gaming, iar cel din Romania de anul acesta a fost, ei bine, stiti si voi cum. A se citi comentariile la stirile din acea perioada.

Aceasta categorie a pietei de gaming a devenit un amalgam greu de inteles, iar entuziasmul pe care il aveam in trecut a disparut tocmai din aceasta cauza. Oare va mai deveni aceasta, o piata sanatoasa? Ne referim aici la acele produse toxice. Sau se va inrautati? Momentan credem ca se va inrautati, atat timp cat publicul va permite asa ceva. Acelasi lucru s-a intamplat si cu jocurile, unde producatorii au inceput usor, usor cu cate un DLC, apoi doua, apoi diverse microtranzactii, apoi jocurile au devenit mai mult ruleta… da, la tine ne uitam EA Games! De fapt nu au devenit, pentru ca doar au schimbat numele mecanicii respective, principiul fiind acelasi. Asadar 60 euro pe un joc si alte sute pe continut. Exemplul acesta a fost urmat si de alti dezvoltatori pentru ca publicul a permis asta. Probabil ca in urmatorii ani vor fi tot mai putini gameri adevarati care au trait trup si suflet pentru jocuri si tot mai multi consumatori de etichete aplicate aiurea, DLC-uri, microtranzactii si jocuri de noroc.