TCL 65C9K, versiunea testată de 65 inch/163cm, nu e nici monstrul de perete cu care să-ți impresionezi cunoștințele, dar nici vreo prezență tocmai discretă. Televizorul e fix la mijloc ca dimensiuni, suficient de mare cât să simți că ai oleacă de cinema acasă, dar nu atât de balșoi încât să-ți reorganizezi toată casa după el. Când l-am scos din cutie la studio, toată treaba cu despachetarea și asamblarea a durat cel mult 10 minute, adică rezonabil pentru un televizor de 22 de kg.
Standul e din plastic, poziționat pe mijlocul televizorului, și se fixează lesne cu câteva șuruburi în partea din spate. Tot pe spate găsești două difuzoare rotunde cu branding Bang & Olufsen, probabil TCL a vrut să arate că sunetul nu e doar o altă bifă în fișa tehnică, ci o treabă serioasă. E genul de televizor care își etalează boxele, într-o industrie în care, din ce în ce mai frecvent, ți se sugerează politicos… să-ți iei un soundbar, dacă mă-nțelegi ce vreau să zic. Adică boss, nu mă pune să-mi mai cumpăr înca un accesoriu. Iar sistemul audio 4.2.2 de pe C9 confirmă ceea ce se vede: bass-ul este mult peste media televizoarelor actuale din aceeași categorie de preț, e surprinzător de adânc.
Iar dacă fișa tehnică promite 85W, în realitate volumul atinge un nivel confortabil și puternic, dar nu chiar party time. TCL C9K are o ramă din metal, dar spatele și partea de sus sunt dintr-un plastic negru-gri. Spatele e brăzdat de pătrățele ca un caiet de matematică, nu e cel mai ieftin plastic, dar nici nu te face să simți că ai pus mâna pe nava Enterprise.
Iar asta e puțin ironic, pentru că TCL prezintă C9K drept „nava amiral” a tehnologiei QD-Mini LED: 2-3 mii de zone de dimming, procesare AI și sunet cu ștampila Bang & Olufsen. Pe hârtie pare că ești gata să pleci în warp drive, dar când îl atingi te gândești că poate și Enterprise o mai avea panouri din plastic, pe ici pe colo. Și dacă tot am deschis discuția despre serie, merită spus că TCL C9K este vârful de gamă al brandului în 2025 și vine în trei diagonale, 65, 75 și 85 de inch, toate cu panouri QD-Mini LED la 144Hz, design ZeroBorder cu rame abia vizibile și sunet tunat de Bang & Olufsen.
Deci TCL 65C9K este „ză flagship”: are versiunea Premium QD-Mini LED de panou, adică multe zone de dimming, luminozitate foarte ridicată și procesare AI avansată. Și prima chestie care mi-a sarit in ochi, a fost stratul antireflex care își face bine treaba chiar și cu lumina puternică venind din ferestre, fără să piardă din contrast sau culori până pe la 45° unghi de vizualizare. La eticheta QD-Mini LED, TCL a ținut să adauge și cuvântul Premium, vizibil pe „ștampila” prinsă discret pe latura dreapta a televizorului.
So, QD-Mini LED, așa cum îi spune și numele, e combinația a două tehnologii: pe de o parte sunt Mini LED-urile împărțite pe zone, a căror intensitate luminoasă se reglează independent, și pe de altă parte ai quantum dots, acel strat de particule care modifică lumina. Prin comparație, OLED-ul „joacă în alt film”. Acolo fiecare pixel este auto-iluminat, doar când e stins devine complet negru. Asta înseamnă contrast perfect și acel negru absolut despre care tot auzi, doar că luminozitatea maximă e de obicei mai mică decât la Mini LED. Prin urmare, în camere foarte luminoase, cum este și studioul nostru, nu are același impact.
Revenind, TCL 65C9K vine deci cu un ecran QD-Mini LED și panou VA, cu o acoperire de 97% a spectrul DCI-P3 și rezoluție 4K pe formatul clasic 16:9. Panoul are nu mai puțin de 3024 zone de iluminare Mini-LED, apropo, pe versiunea de 85 de inch sunt peste 5000, o luminozitate maximă spectaculoasă de aproape 6000 de niți în peak HDR. Și în materie de HDR bifează toate standardele ce contează: Dolby Vision IQ, Dolby Vision, HDR10+, HDR10 și HLG. Și la frecvență stă excelent, până la 144Hz în 4K, iar dacă vrei și mai mult, pentru shootere bunăoară, n-ai decât să cobori rezoluția la 2K și poți să storci din el 288Hz.
Evident, n-ai să te apuci de eSports pe un televizor de 65 de inch, dar asta nu înseamnă că nu este al naibii de rapid. Și tot pentru gameri, sau pentru cei care vor să-și conectează tot arsenalul de dispozitive deodată, ai pe spate patru porturi HDMI 2.1, plus AMD FreeSync Premium Pro pentru o experiență fluidă în jocuri. Iar conectivitatea este completată wireless cu Bluetooth 5.4 și Wi-Fi 6, deci C9K este pregătit pentru orice device modern.
Interfața este Google TV, cu majoritatea aplicațiilor mainstream deja preinstalate, plus câteva proprietare TCL. Răsfoind prin setări am descoperit surprins că televizorul are peste 50 GB de stocare internă, ceea ce e mult peste medie. Și pentru ca mi-a dat cu virgulă cantitatea asta, am instalat AIDA64 și acolo am văzut clar: 49 GB spațiu total, din care peste 46 GB liberi pentru aplicații, jocuri sau update-uri. Pe parte de memorie vine cu 2,5 GB RAM, iar procesorul este un quad-core ARM Cortex-A73 tactat la 1,3 GHz, cu GPU Mali integrat.
Nu e o configurație de smartphone high-end, dar pentru un televizor e mai mult decât suficient; se simte snappy, aplicațiile se deschid rapid și nu simțit pic de lag. Procesorul AiPQ Pro are un rol esențial pentru funcțiile AI, gen AI Color, AI HDR, AI Motion, AI Scene, optimizează culorile, claritatea și contrastul dinamic, ca și cum televizorul ar face un soi de „calibrare în timp real” pentru fiecare cadru. Iar dacă ajustările automate nu sunt pentru tine, simte-te liber să intri în meniuri și să setezi manual fiecare parametru după gustul tău. TCL îți lasă libertatea să umbli la aproape oricare setare și îți dă toate uneltele pentru a-ți crea propria „semnătură vizuală”.
Telecomanda are și ea un design minimalist dar eficient, cu butoane pentru Netflix, Prime Video și YouTube. Aceasta urmează aceeași filozofie ca televizorul: partea frontală din metal arată premium, dar spatele e dintr-un plastic negru banal. Butoanele sunt retroiluminate discret, exact cât să fie utile noaptea fără să deranjeze, iar conectivitatea dublă (IR și Bluetooth) face ca răspunsul să fie rapid și stabil. Totuși, lipsa unei tastaturi numerice clasice complică accesul direct la canalele TV: trebuie să navighezi printr-un meniu cu cifre pe ecran, un proces mai greoi decât simpla apăsare a unor butoane.
TCL 65C9K, experiența de utilizare
Am deschis sesiunea de vizionare cu o porție mare de YouTube, zappând printre clipurile de pe Zona, prin lecțiile video ale unor fotografi, știri, „documentarul” lui Mircea Bravo – Cum se distrează bătrânii la UNTOLD – și reportajele lui Alex Dima pe Via Transilvanica. În timp ce treceam de la un clip la altul, am pozat ecranul din diverse unghiuri și unele poze au ieșit neverosimil de realiste, apropo de rezoluție și de balansul de alb impecabil.
Am continuat cu vreo două ore de Netflix, pendulând între Blue Eye Samurai și Furiosa. Două lumi aflate la mare distanță în timp și spațiu, dar care au în comun forța vizuală. Unul dezvăluie Japonia feudală, celălalt te poartă într-un deșert post-apocaliptic incandescent. Dolby Vision și Dolby Atmos, disponibile pe Netflix și alte servicii de streaming, contribuie decisiv la atmosfera dramatică, la imaginea vibrantă și sunetul spațial.
La fel ca la alte TV-uri QD Mini-LED, și în cazul TCL 65C9K unii ar putea să acuze că imaginea „din fabrică” e prea mult, cu culori suprasaturate și luminozitate extremă. Inevitabil poate apărea și un mic efect de blooming, iar pe HDR televizorul are tendința să „exagereze” luminozitatea, pentru bragging rights. Soluția cea mai simplă și mai la îndemână, dacă nu vrei să butonezi tu însuți fiecare setare de luminozitate, contrast și culoare în parte, este modul Filmmaker, cel mai echilibrat și după mine și cel mai bun din punct de vedere al aspectului imaginii.
În următoarele ore, am conectat televizorul pe HDMI 2.1 la platforma noastră de test. Am început cu Cyberpunk 2077, iar mai apoi am trecut la Doom: The Dark Ages. Două jocuri complet diferite, dar ambele perfecte pentru a vedea cât de bine se descurcă televizorul când vine vorba despre grafică explozivă… la propriu și mișcare rapidă. RIG-ul are Ryzen 9 9950X3D cu 16 nuclee și 32 de fire de execuție, 32 GB RAM și placa video RTX 5090.
Benchmark-ul din Doom: The Dark Ages rulat la rezoluție 4K a indicat o medie de aproape 195 FPS, iar Cyberpunk 2077, tot în 4K și setări pe High, cu DLSS și ray tracing activate, a scos o medie de 210 FPS, o veritabilă demonstrație că jocul care altădată rupea plăcile video pe genunchi merge acum ireal de fluid. Iar televizorul, cu cei 144Hz ai panoului la rezoluție 4K, a ținut pasul mai mult decât decent.
După cinci ore de forjă, doar în prima zi de teste, rama televizorului a devenit sesizabil de caldă. Un mic detaliu tehnic pe care l-am descoperit după câteva minute de gameplay: când conectezi PC-ul la TV, el nu trece automat pe 144 Hz, ci rămâne la 120 Hz. Ca să activezi tot potențialul ecranului, trebuie să intri în meniul Gamebar și să activezi High Frame Rate. Gamebar-ul se activează simplu, ținând apăsat mai mult butonul cu cele trei liniuțe de sub Power de pe telecomandă.
Iar acum să vorbim puțin și despre obsesia modernă pentru consum, mai ales a europenilor. TCL 65C9K se înscrie în trend cu un consum mediu de 67W și un maxim de 290W atunci când e forțat serios, fiind încadrat în clasa energetică D. Nu e cel mai „verde” televizor, dar pentru un ecran de 65 inch și aproape 6.000 de niți în HDR, valorile sunt, să zicem, rezonabile.
Una peste alta, TCL 65C9K îți oferă tot ce vrei de la un flagship: imagine spectaculoasă, culori vibrante, sunet care umple camera și performanță de top în gaming și filme. Doar că atunci când pui mâna pe el… la propriu, senzația se schimbă un pic: ochii văd flagship, dar mâinile simt midrange. E un televizor excelent ca experiență, însă TCL mai are un pic de învățat despre ce înseamnă materiale premium. La momentul realizarii acestui video, modelul de 65 de inch testat de noi era listat la eMAG la un preț de aproximativ 9.000 de lei, versiunea de 75 de inch/189cm la 12000 de lei si monstrul de 85 de inch la 16.000, ceea ce pentru un behemoth Quantum Dot miniLED cât peretele, nu este exagerat.
Prin comparație, rivalul direct de la Samsung, modelul QN90F, era mai ieftin pe diagonala de 65 inch cu circa 1000 de lei, dar pe 75 și 85 inch, adică pe diagonalele mari, era mai scump cu 1000 respectiv 500 de lei. Comparate head to head, fiecare dintre aceste serii are puncte forte și mici slăbiciuni. C9K are mai multe zone de dimming, QN90F are mai multe variante de diagonală, în rest calitatea imaginii, tehnologiile folosite, funcțiile si chiar strălucirea maximă sunt similare. Deci până la urmă este și o chestie de preferințe, și din punctul meu de vedere „întărâtă-i drace că și mie-mi place”! Și mă bucur că „duopolului” Samsung-LG care domină copios piața românească de ani buni, i se alătură acum încă un competitor redutabil, ca să avem de unde alege.
