Unde imi este Dacia zburatoare?! Nu serios! Unde este?! De cand ma stiu citesc SF, gust seriale SF, m-am uitat la Stargate, Star Wars, Star Trek sau FireFly, dar mai ales am urmarit cand eram mic Jetsons.
Cred ca acest serial animat mi-a trezit atat mie, cat si altora pofta de viitor, de a avea un robot care sa imi curete casa si un caine onomatopeic, aproape inteligent, cu care sa pot avea discutii elevate dupa ce am baut prea multa bere martiana. In anii 90, pusti fiind, deja imi imaginam cum o sa arate Dacia cu propulsoare si cum o sa ma duc la liceu cu JetPack-ul.
Din pacate m-am dus la liceu cu metroul, berea martiana nu este de gasit, si cel mai apropiat loc pe care urmeaza sa il colonizeze rasa umana este fundul oceanului. Poate?!
Ca indivizi suntem predispusi sa visam cu ochi deschisi, sa ne imaginam cum o sa arate viitorul, anii 70 si 80 fiind cei mai predispusi la visare. Moment in care imi vine in cap o fraza a lui H.G. Wells:
„Doresc sa stau in fata timpului cu propia coasa.”
Avem telefoane inteligente, ceasuri care ne anunta cand ne-a sosit un email, bratari care ne monitorizeaza bataile inimii, dar o masina zburatoare… NU! Avem in schimb cateva masini care se conduc singure, cu toate ca tehnologia este inca la inceput, iar acest gen de „driverless car” nu este chiar atat de „abordabil financiar” pentru un cetatean de rand.
Este adevarat ca tehnologia evolueaza intr-un ritm ametitor si ca avem un accelerator de particule gigantic undeva in Elvetia, avem trenuri super rapide, am reusit sa luminam cateva din misterele genomului uman…si, fratilor… avem Wikipedia, care cu toate ca nu este cea mai exacta oaza de informatie, este citata ca sursa in mai bine de 80% din lucrarile de diploma sau doctorat. Stiti de ce nu avem masini zburatoare, in afara problemelor evidente, precum cele legate de managementul spatiului aerian? BANII!
Pentru a fabrica asa ceva trebuiesc bani. In momentul in care firma X producatoare de masini, va vedea un profit posibil in asa ceva, atunci masina zburatoare va fi o realitate palpabila. La fel si cu o posibila colonie din spatiu. Deja se discuta despre minarea de asteroizi pentru resurse! Dar in secunda in care un Rover gaseste… sa zicem platina si aluminiu pe Jupiter, bag mana in foc… rectific, sar cu totul in foc, ca mai toate corporatiile vor gasi resurse si investitori pentru a stabili o colonie pe Jupiter pentru a mina resursele in cauza.
Totul se rezuma la bani si resurse. Suntem ca niste termite cu atentie de corb. Vedem ceva care straluceste, trebuie sa fie al nostru.
Ok, usor Gollum… avem si alte interese. Indiferent cat am dorim sa impingem limitele tehnologice, rasa umana are o problema… faptul ca este comoda. De asta avem masini, de asta avem moto-stivuitoare, de asta avem electrocasnice. Pentru ca viata noastra sa fie mai usoara. Dar masini zburatoare pentru populatia de rand… nu. 2062, anul in care se petrece The Jetsons, este dupa colt!
Poate il prind, poate nu, cine stie. Dar sincer sa fiu, din ce am vazut prin filme sau seriale, mai degraba va pica tehnologie extrateresrta din cer, pe care s-o adaptam si sa o numim a noastra, decat sa dezvoltam noi una si sa devenim artizanii propriului destin.
Avem cateva figuri marcante care se chinuie sa puna bazele masinii viitorului.
Elon Musk, acest Tony Stark real, face avansuri din ce in ce mai rapide cand vine vorba de o masina traditionala si felul in care o percepe un cetatean. Pe de alta parte, una dintre cele mai „Eco” masini, Toyota Prius este mai nociva pentru mediu la fabricatie decat orice alta masina. In concluzie, ca rasa, facem un pas inainte si zece inapoi. Totusi, cand nu vom mai avea petrol, carbuni si gaz, ce ne asteapta? „The dark ages?”
Caz in care, intreb si eu, asa de final: „Cand va primi rasa umana masina zburatoare?” Nu intreb retoric, ci chiar va astept parerea pe Facebook!
