Astăzi urmează să va povestesc despre unul dintre cele mai ambițioase proiecte ale noastre, și cu siguranță printre cele mai dragi. De ce? Pentru că ține de ceea ce facem noi în fiecare zi. Dacă mergeți în secțiunea „PC-uri de Muncă” a magazinului nostru on-line, veți descoperi acolo un produs care se numește StudioBox Pro, un PC compact și puternic.
Practic, într-o carcasă doar puțin mai mare decât o cutie de pantofi am reușit să îndesăm toată puterea de calcul care am considerat că i-ar fi necesara unui creator de conținut, fie el YouTuber, videograf, fotograf sau orice se mai termină cu „graf”: grafica 2D, 3D, editare video, etc. Practic un PC pentru profesioniști și entuziaști creativi. De ce n-am vrut să fie mare? Fie că vorbim despre spațiul limitat de acasă, fie despre un studio, un birou sau o redacție aglomerată, amprenta trebuie să fie una redusă. Apoi ne-am gândit și la cei care țin la partea estetică. PC-ul chiar arata senzațional, este un bloc compact din aluminiu masiv care se potrivește oriunde, de la birouri de arhitectură sau design, până la spatii dedicate de montaj sau departamente de grafică în studiouri de dezvoltare de jocuri. Și la fel de bine stă și pe biroul unui streamer de pe Twitch, sau poate fi purtat în portbagajul autoturismului, bun dacă ești genul care lucrează în diverse locații și ai nevoie de un PC puternic și portabil la… filmări, concerte sau mai știu eu ce.
StudioBox Pro vine într-o carcasă de aluminiu de la Streacom, modelul DA2 V2, disponibilă în versiuni pe argintiu sau negru, cu dimensiuni 34 x 28 x 18 cm. Iar la interior ne-au încăput câteva configurații fulminante.
Pe parte de plăci video exista două opțiuni: RTX 5070 Ti cu 16GB, sau RTX 5080. Și pe parte de procesoare sunt tot două variante, cu Intel Core Ultra 7 265K sau Ultra 9 285K, adică cel mai puternic procesor actual al taberei albastre, și două versiuni de sursă, în funcție de configurația aleasă: 750 sau 850W Cybenetics Gold de la Corsair.
La toate astea se mai adaugă 32 GB sau 64 GB de memorie DDR5 Kingston Fury Low Profile la 6000 MTS și SSD-uri Samsung 990 Pro de 2TB sau 4TB. Și pe ambele configurații răcirea este asigurata de AIO-uri Corsair Nautilus de 240mm. De ce am optat pentru astfel de soluție de cooling? Nu doar că răcirea pe lichid este mai fiabilă și tine în frâu cu brio componentele, ci este și mai silențioasă, aspect extrem de important pentru un PC de muncă.
Asta ca să nu mai vorbim ca un astfel de workstation mic dar voinic funcționează în full load zile întregi, cei care lucrează în domeniu știu cum este să lași mașinile la render peste noapte. Configurația aici de fata este cea de top, cu RTX 5080 și Core Ultra 9 285K, 64 de Giga de RAM, SSD de 4 TB și sursa de 850W.
Cum bine puteți vedea, abia daca rămâne loc de o palma în carcasă, și totuși am reușit să păstram un airflow bun, stabilitate mare și temperaturi scăzute, ceea ce veți vedea imediat în secțiunea de teste. Până acolo însă, hai să vorbim și despre ecosistemul și aplicațiile pentru care este conceput acest PC. Și începem cu ce altceva decât driverele. Cum probabil cei mai mulți dintre cei care lucrați în editare video, grafica 3D sau design, știți deja, exista două tipuri de drivere pentru plăcile video NVIDIA, și ele nu sunt născute egale. Pe de-o parte sunt așa numitele drivere Game Ready, concepute să stoarcă și ultimul FPS în titluri AAA sau eSports. Aici ținta supremă este performanta brută.
Asta desigur pe lângă facilitarea tuturor gimmick-urilor AI de care plăcile NVIDIA sunt acum capabile: MFG static sau variabil, Upscaling cu DLSS, Ray Reconstruction, Reflex and so on. De cealaltă parte sunt driverele Studio care pun accentul pe stabilitate și reziliență. Sunt mission Critical, cum se numește asta în limbaj tehnic, sau pe românește sunt gândite să nu-ți crape sistemul după ce a randat 12 ore.
Dacă în meseriile astea „creative” nu ți s-a întâmplat niciodată să ți se ducă munca pe… apa sâmbetei, când mai aveai doar câteva cadre până la final, înseamnă că lucrezi în domeniu de prea puțin timp. Bun, driverele Studio sunt gândite exact pentru astfel de scenarii în care stabilitatea și predictibilitatea contează mai mult decât viteza sau numărul de cadre pe secundă. Asta nu înseamnă ca ele iți transformă placa în Captain Slow, ci doar ca o împing până la limita fără a sacrifica stabilitatea. Asta este un aspect.
Un alt aspect important este ca ele iți optimizează comportamentul plăcii pentru aplicații dedicate, precum Davinci Resolve, Adobe Premiere, Blender etc. Este vorba despre ceea ce accelerează placa în interiorul acestor aplicații, fie ca vorbim despre playback, despre anumite efecte vizuale, sau mai nou despre funcții motorizate de AI precum cele care țin de generare de imagine, de tracking al obiectelor și așa mai departe. Astea din urma vin on top, peste ceea ce plăcile video făceau deja de ceva vreme. Și bineînțeles mai este vorba despre suportul hardware pentru diverse codec-uri și de optimizarea work-flow-ului la render.
Practic driverele sunt cele care pun la roată puterea plăcii video, și felul în care aplicația se folosește de nucleele CUDA, Tensor, sau de alte capabilități hardware ale plăcii grafice.
Mai mult, tot în zona asta de creare de conținut, începe să-și facă loc un nou trend care și el se bazează masiv tot pe placa video: mă refer aici la diversele modele de generare de imagine, așa cum am demonstrat în mai multe rânduri aici pe PlayGround, și anume acele modele pe care le integrezi într-o interfață precum ComfyUI și pe care le exploatezi local pentru a genera video sau imagine statica. Astea se bazează în exclusivitate pe placa video, și chiar acum câteva săptămâni am avut un video dedicat aici pe canal, link și mai jos în descriere, în care veți vedea un 5090 chinuit în full load ore întregi.
Practic, pe lângă partea de suport al prelucrării imaginii, oferit în aplicații de editare precum Resolve sau Premiere, compozitare în After Effects sau Fusion, modelare și animație 3D în Blender sau Cinema 4D, mai exista și acest nou „domeniu”, în care-ți poți genera de la zero scene cu ajutorul modelelor AI pentru proiectele tale. Și apoi mai exista toate acele capabilități pe care NVIDIA le oferă la pachet cu acceleratorul grafic, și care sunt acum concentrate în acel hub numit NVIDIA App. Găsești aici funcții de Broadcast, gen Green Screen, denoise etc. Și la fel de important este pentru streameri accesul la codec-uri NVIDIA și accelerarea hardware pentru acestea. Mai ales pentru cei care se și joaca, fac și streaming de pe același PC, pentru ca bani, aceste funcții și capabilități se pot dovedi vitale.
Sigur, ideal este să ai un PC de Gaming pe care să joci, și o stație de lucru, precum acest StudioBox Pro, pentru partea de streaming. Și cu atât mai mult acum, când un kit de RAM a ajuns să coste cât un Golf 5. Bun, asta ar fi în mare explicația alegerii acestui ecosistem.
Ecosistemul nostru de lucru de aici de la studio este unul destul de complex, care implică mai multe aplicații și chiar sisteme de operare diferite. În acest ecosistem, StudioBox-urile acoperă 2 scenarii: atât cel de stație de lucru Standalone pe DaVinci, la fel și Mac Studio-urile pe care le avem, dar și ca nod de render pentru întregul setup. Gratie plăcilor video de la interior, putem trimite de pe orice alt PC sau laptop, fie el Windows sau Mac, proiectele la render pe StudioBox Pro, iar timpul de export se scurtează substanțial. Practic pe un laptop slab poți lucra proiectul în Proxy, ca apoi să-l trimiți la randat pe un StudioBox „în full”, adică la rezoluție maxima și cu fișiere ne-comprimate.
Sunt mai multe stații individuale de lucru, care toate se înțeapă într-un server, tot în serverul respectiv se leagă și un NAS care cuprinde toata stocarea, acolo depozitam footage-ul, și din server te poți duce către noduri de render cu placi RTX din seria 5000 care se mișcă substanțial mai repede. Dar asta nu înseamnă ca pentru un editor individual sau un studio mic, un astfel de StudioBOX cu RTX 5080 nu poate fi folosit standalone, ba chiar poate duce fără stres un workload zilnic imens. O întrebare pe care o vor pune mulți probabil, este de ce n-am optat pentru 5090. Cred că răspunsurile sunt evidente.
În primul rând costurile. RTX 5090 este o placa extrem de scumpă, mai ales recent, ceea ce ar fi ridicat prețul sistemului la niște scoruri greu de digerat. În al doilea rând, este vorba despre dimensiuni.
Cu excepția versiunii Founders Edition care este de negăsit, absolut toate implementările integratorilor terți sunt concepute pentru a atrage priviri și maximiza capabilitățile de răcire. Versiuni precum Astral de la Asus sau Aorus Master de la Gigabyte nu-ți într-o carcasa mai compact, ca acest Streamcom.
Deci pentru RTX 5090 nu exista versiuni „slim”, cu excepția implementării NVIDIA care, din păcate, la noi și în multe alte regiuni, nu este disponibilĂ. RTX 5080 în schimb, beneficiază de versiuni Reduced și care funcționează de minune și în configurații compacte. 5080-ul folosit de noi este un GIGABYTE Small Form Factor Windforce, care încape perfect în carcasa celor de la Streamcom. La fel și în cazul lui 5070Ti, care și ea beneficiază de astfel de variante. Și nu în ultimul rând, din motive de temperatură și consum. RTX 5090 în Full Load devine de-a dreptul vorace cu energia și mult prea fierbinte. Prin urmare 5080-ul a fost o alegere nu doar mai cumpătată, ci și mai înțeleaptă.
În plus, în majoritatea scenariilor ce implica editare video și foto, grafica și design, 5080-ul rămâne o opțiune extrem de solidă, capabila să facă față celor mai solicitante scenarii. RTX 5080 s-a descurcat la fel de bine în 4k@60 în Resolve, cu efecte, colorizare și toate cele. Iată de asta am considerat că 5080 pe StudioBox Pro nu înseamnă doar un preț mai bun per ansamblu, consum și temperaturi mai rezonabile, ci și o opțiune suficient de puternică încât să facă față oricăror sarcini. Și ca să fiu sincer, și 5070Ti se descurcă mai mult decât onorabil în proiecte foarte complexe.
Dar tot ce am povestit până aici, trebuie probat și în practică, cu cifre. Iar numerele nu mint! În Cinebench R23, am sărit de 40.000 puncte în Multi-Core, mai exact 41788, și în tot acest timp, inclusiv în Stress Test, cu Cinebench în loop, 285K-ul a avut o medie de temperatură mai mult decât rezonabila, de 78 de grade Celsius.
Deci cu procesorul în full-load, n-am sărit de 80 de grade în medie. Scorul în V-Ray este substanțial peste M4 Max, care are un scor de aproximativ 31000 puncte. Pe partea video, am început cu suita 3DMark, unde în Time Spy Extreme, am obținut 15.215 puncte, cu 15.500 la grafică și 13.700 la procesor. În Fire Strike Extreme 35.700 de puncte per ansamblu, în Speed Way 8.530 de puncte, în Steel Nomad 8.126, și în Port Royal aproape 21.000. Însă mai importante mi se par însă rezultatele din Blender, unde scorurile au fost excelente.
Ca ordin de mărime, un Apple M4 Max scoate în V-Ray GPU aproximativ 1700 de puncte, iar Studiobox Pro a scos decât 6300. În full-load, și ținută la încărcare maximă pentru perioade îndelungate de timp, placa video n-a sărit de 80 °C, o temperatura rezonabilă pentru rata de încărcare și durata pe care a fost menținută acea încărcare. StudioBox Pro a fost pentru noi un succes de vânzări.
Sigur, nu la nivelul GameBox-urilor care s-au vândut cu sutele, dar și publicul în căutarea unei astfel de stații minione și puternice reprezintă o nișă mai degrabă restrânsă. Am gândit StudioBox Pro ca pentru noi și nevoile noastre. Am căutat să nu ocupe mult spațiu, dar pe de alta parte nici să nu facă vreun compromis în ceea ce privește performanța. Este un build sobru, care nu te asaltează vizual cu tot felul de nuanțe și logo-uri stridente, dar în același timp poate sta pe birou, puternic și tăcut, și să arate ca o piesă de artă modernă.
Am încercat combinații nesfârșite de placi grafice, răcire, procesoare și carcase care să atingă acest sweet spot. Și n-a fost ușor să obținem un Airflow optim și temperaturi bune într-un format atât de compact, dar pe de altă parte n-am vrut nici ca stația de lucru a unui fotograf sau videograf să ocupe jumătate din birou.
Iar acum hai să vorbim și despre aspecte mai puțin confortabile, dar pe care nici nu le putem evita, dat fiind contextul actual de scumpiri în cascadă.
Prețul StudioBox Pro pornește de la 17 mii de lei în configurația cu 5070Ti și 265K și ajunge la un maximum 25 de mii de lei cu dotările de vârf: RTX 5080, Intel 285K, 64GB RAM, 4 TB stocare, sursa de 850W, adică 5000 de Euro în „Lei Europeni”. Sigur, acum unii vor spune că e prea scump, dar dacă un smartphone ca Galaxy S26 Ultra de la Samsung, cu 16GB RAM și 1 TB stocare ajunge la 2000 de euro, ce nu așteptări să mai ai când vine vorba de configurarea unui PC tot ce trebuie unei stații de lucru moderne. Și până la urmă, astfel de preturi nu sunt ceva nemaiîntâlnit într-o lume în care o camera video sau foto profesională costă de la 3.000 EUR în sus.
Și asta fără obiectiv, body only. Nu este vorba despre un device cu care să te joci, un moft. Este o stație compactă și foarte performantă, cu care-ți câștigi pâinea.
Pentru mai multe specificații și detalii, găsiți StudioBox Pro pe zona.store, desigur, alături de PC-uri de gaming din seria GameBox, mai flashy și mai RGB, dar și de stații de lucru full size cu RTX5090 sau, de ce nu, un Studiobox Mini cu o carcasă chiar mai mică decât cea de pe Studiobox Pro. La cerere, colegii de la Zona Store pot furniza inclusiv stații grafice custom cu mai multe placi video și carcase în care colegul Claudiu ar putea face Wire Management din interior.
StudioBox Pro este însă un proiect care ne-a fost drag de la început, poate tocmai pentru ca l-am perceput ca pe o provocare, iar provocarea a fost să răspundem acestei întrebări: Care este puterea maxima pe care poți să o îndesi într-o carcasă de mici dimensiuni, dar elegantă.
