Street Fighter 6 – cel mai bun fighting game din ultima vreme (review)

În copilărie, nu am fost cel mai mare fan al jocurilor de tip fighting. I mean, sure, mai băgam un Mortal Kombat cu băieții de la bloc după școală și chiar am avut și un joc din seria Tekken pe PSP, dar timpul meu liber a fost consumat în raid-uri în World of Warcraft, colecționând loot în Diablo sau construind case în Minecraft. Tocmai de asta poate că vei crede că nu eu sunt cel mai pregătit om ca să facă review la noul joc Street Fighter, una dintre francizele care au pus bazele genului acesta, dar te-ai înșela.

După lansarea destul de proastă a Street Fighter 5, jocul cu 6 în coadă vrea să schimbe asta. Este autentic pentru jucătorii hardcore ai seriei, dar oferă și multe stiluri de joc și opțiuni care să facă introducerea unui noob ca mine mai ușoară de digerat. Reușește să facă asta, însă? Păi hai să vedem.

Schema de controale modernă este ce aveam nevoie ca să mă apuc de Street Fighter 6

Unul dintre lucrurile care m-au descurajat de fiecare dată când voiam să pun mâna pe un fighting game are legătură cu controalele. Cum această specie de jocuri datează încă de pe vremea arcade-urilor, anumite reguli nescrise au fost setate încă de atunci, iar asta se simte din plin atunci când vrei să înveți un astfel de joc de la început. Multe dintre ele sunt greoaie și greu de înțeles, ceea ce nu e tocmai optim pentru un începător care vrea să guste din competitivitatea și adrenalina oferită de un astfel de joc.

Astea fiind zise, discuția se poate duce în două direcții distincte de acum: fie spun că Street Fighter 6 este la fel de greoi și complicat ca predecesorii săi, fie îi laud pe cei de la Capcom pentru că s-au gândit și la cei mai neștiutori dintre noi și au făcut ceva schimbări. Ei bine, mă bucur să spun că a doua variantă e cea corectă, și nu știu când am mai dat peste un joc fighting game atât de accesibil.

Combat-ul lui Street Fighter 6 vine în două arome: Classic și Modern. Modul Classic este layout-ul cu 6 butoane cu care fanii genului deja s-au obișnuit, și care este standardul de zeci de ani, deci stilul ăla complex de care ziceam mai devreme. În contrast direct, dezvoltatorii au adăugat și un layout Modern, care scade numărul butoanelor la 4 și care a fost modul meu preferat. Este substanțial mai ușor de înțeles, iar asta m-a ajutat mult să mă bucur de joc, tocmai pentru că am fost ferit de frustrările de care m-am lovit în trecut.

Când au auzit că cei de la Capcom vor să includă un sistem mai ușor de control în Street Fighter 6, mulți jucători vechi și hardcore au sărit imediat cu gura, spunând că nu este corect față de cei care s-au chinuit ani de zile să învețe și să își perfecționeze gameplay-ul cu layout-ul clasic. Dacă și tu te numeri printre cei ofuscați, poți să stai liniștit.

În timpul meu cu Street Fighter 6 am încercat și cealaltă variantă, și m-am convins pe pielea mea că stilul clasic este superior. Ai mai mult control asupra caracterului tău, poți ataca exact acolo unde vezi o vulnerabilitate și, dacă ești bun, vei avea un avantaj clar în multiplayer în fața celor care folosesc schema modernă de controale, deci nu te vei enerva când pierzi în fața cuiva care joacă așa.

O continuare care merită să poarte numele seriei legendare

Dar acum că am dat asta la o parte, cum e jocul? Ei bine, mă bucur să spun că Street Fighter 6 este unul dintre cele mai mișto jocuri cu bătaie lansate în ultima vreme. Personajele se simt foarte bine, animațiile sunt fluide iar hitbox-ul este precis și nu mi-a lăsat niciodată impresia că am ratat o lovitură din cauza asta.

Primul mod de joc în care m-am oprit este numit „World Tour” și este locul unde vei avea ocazia să interacționezi cu mai multe personaje, să înveți stiluri noi de luptă și să te bucuri de lumea mișto pe care Capcom au implementat-o aici. Practic, ăsta e modul cu poveste, și cred că e unul chiar reușit. Firul narativ, deși superficial în comparație cu alte titluri, face o treabă bună să te pună în temă cu lumea iar secțiunile în care trebuie să mergi pe jos au fost plăcute grație componentei vizuale a jocului, despre care vom vorbi imediat.

Până atunci, vreau să mai spun câte ceva despre World Tour, pentru că sunt multe de zis aici. Pe lângă cele enumerate mai sus, în acest mod poți lua parte la un soi de minigame-uri gândite să îți antreneze reflexele și capacitatea de a face decizii bune într-o fracțiune de secundă, lucruri care te vor ajuta să devii mai bun la joc. Prea puține dintre ele au fost plictisitoare, așa că îi dau o mare bilă albă lui Street Fighter 6 pentru asta.

Pe lângă modul World Tour, despre care am stabilit deja că este cel cu poveste, Street Fighter 6 mai include și ceva numit Fighting Ground. Acesta poate fi descris drept modul ăla clasic de joc în care îți alegi un personaj și te duci într-una dintre multele arene pe care le ai la dispoziție să te iei la cafteală, fie cu un oponent CPU, fie cu un prieten bun de-al tău cu care vrei să nu mai vorbești.

Și, bineînțeles, există și multiplayer. Sistemul de ranking pare destul de bine pus la punct și lucrul care mi-a plăcut cel mai mult a fost că nu prea există pauze între meciuri. Nu am avut timp să pun mâna pe telefon și să citesc și răspund la un mesaj de cele mai multe ori, și mă bucur să văd că lumea se joacă mult Street Fighter 6.

Oriunde te-ai uita, Street Fighter 6 arată al naibii de bine. M-am jucat pe Playstation 5 și nu am întâlnit urmă de lag sau framedrop, dar am auzit că unii revieweri s-au plâns de performanța jocului pe PC, deci your mileage will vary, cum zice americanul. Totuși, am făcut și puțin research pe tema asta și am descoperit că performanța pe PC nu e rea deloc acum, chiar dacă mai există momente când agață, deci nu ar trebui să îți faci probleme dacă alegi să te joci Street Fighter 6 pe calculator.

Concluzie

Ideea e că, indiferent de platforma pe care alegi să îl joci, Street Fighter 6 merită din plin. Este exact ce mi-am dorit de la un fighter în 2023: grafică superbă, un sistem de combat complex, cu multe straturi, dar care este și accesibil celor noi.

Modul World Tour poate deveni repetitiv uneori, dar face o treabă bună în a-ți explica jocul pe îndelete prin intermediul unor minigame-uri interesante. Online-ul funcționează bine și, pe lângă problemele de performanță de care unii se plâng pe PC, nu prea am critici serioase. Dacă încă nu ești sigur că merită jocul, există și un demo pe care îl poți încerca gratuit, link aici.