Să fim sinceri de la bun început: nu am fost niciodată un fan al primului Steam Controller. Deși i-am dat o șansă la vremea lui, l-am abandonat destul de rapid pentru că mi s-a părut pur și simplu prea strident și greoi în utilizare. Înțeleg perfect conceptul din spatele lui și ambiția celor de la Valve, însă execuția a lăsat de dorit. Ori au forțat lucrurile prea departe, ori tehnologia de atunci nu era suficient de matură pentru a le susține viziunea, ori, cel mai probabil, vorbim despre o combinație nefericită între ambele piese ale puzzle-ului.
Ei bine, mă bucur enorm că cei de la Valve nu au abandonat complet conceptul după acel prim experiment polarizant. Momentul de cotitură, cel puțin dacă mă întrebi pe mine, care a salvat această viziune a fost, fără îndoială, Steam Deck. Acesta nu a fost doar un succes comercial masiv, ci și laboratorul perfect în care Valve a înțeles, în sfârșit, cum să recalibreze ergonomia și inputul fără să sacrifice inovația adusă de trackpad-uri.
Marea revelație a acestui proces de maturizare a fost „schimbarea de paradigmă” în privința trackpad-urilor. Mă amuză teribil să folosesc schimbare de paradigmă, nu știu de ce. Dacă pe primul Steam Controller acestea îți erau băgate pe gât că input principal, fără alternative, înlocuind complet stick-ul drept și forțându-te practic să reînveți cum se folosește un controller, odată cu Steam Deck lucrurile au fost așezate în mod logic. Oricât de bune ar fi hapticele, sunt destule jocuri unde un stick bine configurat este de ne-egalat în materie de performanță și precizie.
Valve a mutat suprafețele tactile din rolul de main character într-unul secundar, de suport.
Prin această mutare tactică, layout-ul a revenit la confortul și familiaritatea pe care le așteaptă orice gamer, oferind stick-uri analogice complete și poziționate ideal. Trackpad-urile au fost mutate discret dedesubt, gata să intervină doar atunci când ai nevoie de precizia unui mouse, cum ar fi în strategii, shootere sau navigarea prin meniuri complexe. Practic, inovația nu mai este impusă cu forța, ci a devenit o opțiune extrem de rafinată care completează, în loc să saboteze, experiența clasică de gaming.
Valve a adunat feedback de la primul Steam Controller și de la Steam Deck, și-a făcut temele atent, iar ce vedeți în fața voastră este rezultatul: NOUL Steam Controller, versiunea 2026.
Din punct de vedere vizual, noul Steam Controller arată în sfârșit că un produs matur, care a trecut de faza de prototip experimental și s-a transformat într-o piesă premium de hardware. Dacă primul model semăna cu un OZN din plastic lucios și ieftin, care atrăgea amprentele că un magnet și avea o formă bizară de bumerang, versiunea actuală moștenește linia estetică minimalistă a lui Steam Deck.
Fața controllerului nu mai este dominată de acele două „farfurii” uriașe; acum, privirea îți este atrasă imediat de stick-urile TMR și de butoanele clasice, așezate exact acolo unde degetele tale se așteaptă să le găsească. Este o simetrie funcțională superbă, care reușește să împacheteze o tonă de tehnologie avansată într-un format care nu sperie un gamer obișnuit cu gamepad-urile tradiționale de console.
Acum știu ce o să ziceți, pare al dracu de incomod, așa am zis și eu la început, de ce să mint? Dar îndată ce îl ții în mână mai mult de două minute vei înțelege că nu e deloc așa. Ba chiar este unul din cele mai comode controllere atinse de mine.
Grip-urile au fost sculptate mult mai natural, renunțându-se la curbura aceea ciudată și bombată a primului model, care îți forța încheieturile într-o poziție nefirească. Până și butoanele extra de pe spate au fost integrate mult mai elegant în carcasă, aproape la nivelul grip-ului, exact că la Steam Deck, ceea ce le face ușor de apăsat intenționat, și mai greu din greșeală.
Practic mâinile pică natural fix în poziția cea mai comodă, tocmai datorită formei respectivelor grip-uri. Acum noi am folosit acest controller în poziții normale, departe de ce stiluri nebune am văzut pe la profesioniștii de Call of Duty pe controller. Acolo nu pot garanta nimic. Dacă ai grip ciudat, încearcă să-l probezi la un prieten care a avut norocul să-l prindă înainte să-l cumperi pentru tine când mai reapare prin stocurile Steam.
Greutatea noului Steam Controller este fix în zona pe care eu o consider că sweet spot general pentru controllere, adică pe la 300 de grame. E suficient de light cât să nu-ți obosească mâna nici în cele mai tryhard sesiuni de gaming și destul de greu cât să-ți ofere siguranță și nu-ți scape din mână.
Pucul are 16 grame, dar sincer nu cred că interesează pe nimeni asta, se atașează fizic prin 3 pini de încărcare dar și magnetic de controller. Ar fi fost mai cool cu încărcare wireless? Cu siguranță. Dar sigur nu te va deranja deloc această implementare.
Bine, experiența mea poate să difere de a voastră, pare că utilizatorii cu mâini mai mici se vor chinui să aibă o poziție confortabilă în raport cu stick-urile centrale.
La capitolul hardware, trebuie să vorbim despre stick-urile magnetice TMR. Ce naiba o mai fi și asta? Fizica din spatele lor e destul de complexă și recunosc că am stat ceva prin colțurile Internetului că să înțeleg ce și cum. Ce urmează este o explicație foarte simplificată și, sper eu, cât mai clară a ce este această tehnologie.
Tehnologia TMR, care vine de la Tunneling Magnetoresistance (magnetorezistență tunel), reprezintă cel mai nou standard din industrie pentru stick-urile analogice și aduce o schimbare radicală în zona de fiabilitate și performanță a controllerelor. Spre deosebire de vechile potențiometre mecanice care foloseau contact fizic prin frecare și se uzau rapid, senzorii TMR funcționează complet fără atingere directă, ceea ce ei numesc contact-free. Mișcarea stick-ului modifică orientarea unui câmp magnetic, ceea ce înseamnă că degradarea fizică a componentelor electronice dispare din ecuație, iar riscul de a dezvolta stick drift este redus practic la zero pe întreaga durată de viață a dispozitivului.
Confuzia TMR cu tehnologia Hall Effect este foarte la îndemână, chiar și eu am făcut-o inițial, deoarece ambele sunt magnetice și elimină drift-ul. Dar diferența majoră constă în modul în care este citit semnalul pentru că TMR operează pe baza unui fenomen din fizica cuantică. În interiorul senzorului există o barieră izolatoare microscopică prin care electronii efectiv trec, sau „tunelează”, de aici și numele, dintr-un strat magnetic în altul. Când miști stick-ul, rezistența electrică a acestui ansamblu se schimbă instantaneu și extrem de subtil, oferind o rezoluție a mișcării mult mai fină și o precizie microscopică. Acest lucru se traduce într-o țintire mult mai fluidă și o acuratețe brută în jocuri, fără să mai fie nevoie de compensări din software prin zone moarte artificiale.
Pentru un dispozitiv modern precum acest Steam Controller, un alt mare avantaj al acestei tehnologii, pe lângă evitarea Stick Drift-ului, este eficiența energetică extrem de ridicată. Senzorii Hall Effect au nevoie de o amplificare puternică a semnalului electric pentru a fi exacți, ceea ce penalizează serios durata de viață a bateriei pe wireless. În schimb, stick-urile TMR consumă doar o fracțiune din acea energie, oferind în același timp o rată de polling excelentă și o stabilitate termică ideală.
Pe scurt, se simt excelent, nu au dead zone-uri imense și șansele să dezvolte stick drift în timp sunt minime.
Păcat însă că, mai ales la cât de mult costă, butoanele normale, cât și D-Pad-ul sunt pe membrană. Mi-ar fi plăcut măcar să văd niște switch-uri mecanice aici. Într-adevăr, dacă-l compari cu DualSense-ul celor de la PlayStation sau controllerul de Xbox Series X, atunci e la fel, pentru că toate 3 au butoane pe membrană. Nu se simt neapărat rău, aici intervine mofturosul din mine, pentru că dacă-mi crești prețul atunci la pachet cu asta cresc și pretențiile mele.
Configurarea inițială este floare la ureche. Tot ce trebuie să faci este să conectezi acel puc USB în PC, mențiune importantă, cablul este detașabil, deci poți folosi oricare alt cablu USB-C pe care deja îl ai legat la PC, iar dacă ai Steam pornit, sistemul îl detectează instant și te ghidează prin tot procesul. Totul se rezumă la a apropia controllerul de dock-ul magnetic pentru împerechere, a lăsa firmware-ul să-și facă actualizările pentru ambele dispozitive, și au fost ceva update-uri în perioada testării, iar apoi ești gata de joacă. Easy.
Experiența de utilizare zilnică este naturală. De fiecare dată când voiam să mă joc, doar luam controllerul în mână, apăsam pe butonul cu logo-ul Steam și totul pornea instantaneu, fără greș. Prin același buton poți deschide și Steam Big Picture, că să ajungi la jocul preferat, sau în alte jocuri fără să atingi mouse-ul. Când terminam sesiunea, pur și simplu îl lipeam la puc-ul magnetic de încărcare și îl lăsam acolo.
Acest dock funcționează și că încărcător, o decizie de design excelentă, deși nu recomand să îl folosești pe post de conexiune exclusiv prin cablu în timpul jocului, deoarece se desprinde destul de ușor dacă faci mișcări bruște.
Totuși, probabil nici nu vei avea nevoie de cablu, având în vedere că Valve promite o autonomie de până la 35 de ore chiar și cu o utilizare intensivă a trackpad-urilor. Personal, nu am rămas niciodată în pană de energie, parțial și pentru că prinderea magnetică de dock este atât de confortabilă încât a devenit un gest reflex la finalul fiecărei sesiuni, chiar dacă mai aveam peste 50% din baterie rămasă aproape întotdeauna. Această încărcare la finalul sesiunii vine atât de la îndemână că sincer vă spun am uitat să descarc bateria de numai 8.39Whr complet că să văd cât ține, dacă se apropie de cele 35 de ore declarate.
Ce mai e interesant este că pucul care vine în pachetul controllerului poate fi folosit că hub wireless pentru până la 4 controllere Steam. Vei economisi astfel porturi USB în cazul în care vrei să te joci pe același PC cu prietenii tăi care toți sunt dotați cu aceleași controllere. Pairing-ul este simplu și se face din setările Steam. Încărcarea este mai tricky că poți doar pe rând, dar care sunt șansele că toate 4 să rămână simultan fără baterie? Și atunci te poți folosi de portul fizic de pe controller pentru a-l încărca la aproape orice încărcător USB-C avut la îndemână. Eu am folosit bateria externă cu care-mi încarc telefonul. Simplu.
Și cum puteam să-l testăm altfel decât într-o multitudine de jocuri, unele potrivite pentru controller, altele nu, tocmai că să ieșim din confort zone-ul asigurat de un controller normal către teritorii necunoscute, către jocuri unde nu te-ai gândi vreodată că vei folosi altceva decât mouse și tastatură. To boldly go where no man has gone before, cum se zice în Star Trek.
Primul pas a fost să-l dau pe mână colegului Luci, expertul nostru rezident în fighting games sau FIFA, pentru o părere mult mai avizată versus experiența mea mult mai limitată în acest domeniu. Iată ce a avut de zis Luci, și citez „E suprinzător de comod și are cel mai bun D-Pad pe care l-am întâlnit eu pe un controller care nu costă 200 de euro. Este exact ce vrei în Mortal Kombat de exemplu, forma cea mai bună pentru astfel de jocuri”, închei citatul.
Testarea a continuat cu un live-stream chiar aici pe PlayGround, unde am încercat să răspund întrebărilor puse de comunitate și împreună să testăm acest controller și bineînțeles să-l facem să țipe. Pe scurt, DA, am reușit. Cum adică să țipe? Scăpat din mână în anumite condiții, noul Steam Controller eliberează clasicul Willhelm Scream, un easter egg foarte comic. Doar că, nu se întâmplă oricum și oricând, așa cum am aflat pe pielea mea. Trebuie să fii deja în Steam Big Picture după care pornești controllerul iar la următoarea scăpare va țipa. În mod evident, utilizează senzorii interni pentru a determina o înălțime minimă de la care controllerul țipă, nu am stat să testăm atât de minuțios. Și da, niciun controller nu a fost rănit în timpul acestui quest de a obține țipătul faimos. Întotdeauna a aterizat în siguranță pe canapea sau pe o pernă pufoasă de la înălțimi reduse cât să nu cauzeze damage nici măcar dacă ricoșează anevoios. Am fost atenți.
A două cea mai răspândită întrebare a fost dacă găurile neacoperite de la șuruburi sunt incomode sau enervante. Răspunsul este nu, cât timp nu strângi controller-ul în mână de parcă depinde viața ta de asta. Nici nu vei simți respectivele găuri, dar deja am găsit pe Internet modele că să printezi 3D dopuri pentru ele dacă chiar vrei.
Revenind la testare, atât pe live, dar și după, ne-am jucat de toate. Am trecut prin jocuri care sunt făcute pentru controller, precum platformele de genul Ori and The Blind Forest, jocuri survivor că Achilles Survivor care are un update nou by the way și, bineînțeles, noul 007: First Light pe care l-am jucat și pe Steam Controller și pe Dualsense legat la PC și pe Mouse și Tastatură. Aici nu am nimic de reproșat. S-a comportat excelent, nici nu mă așteptam la altceva în jocuri care sunt făcute să fie jucate pe controller. Fie că foloseai schema standard de control, fie că apelai și la trackpad-uri, unde poți asigna atât mișcarea stick-urilor dar și acțiunile butoanelor, eu mă declar mai mult decât mulțumit.
Și acum să continuăm cu partea interesantă: Jocurile care nu sunt făcute pentru un controller.
Aici mi s-a părut cel mai interesant să ies way out of my comfort zone așa că … ce puteam să pornesc altceva decât CS2. Are sens pe un controller, nu? NU?! Ei bine, ați fi surprinși. Când pornești CS, fără să umbli la setări înainte, funcția implicită a trackpad-ului din dreapta este fix mouse input. Deci vei ținti cu el și sincer, cu ceva training, chiar e jucabil. Accentul pe JUCABIL aici, pentru că un trackpad nu va înlocui niciodată precizia unui mouse, să fie clar asta, dar acest controller îți deblochează posibilități care în trecut erau pur și simplu de necrezut. Am avut nevoie de ceva șurubăreală la sensitivitatea trackpad-ului și extra umblat prin setări că să-mi asignez pe cele 4 butoane dorsale alte funcții precum jump, crouch, walk, chestii care vin extrem de natural fix pe acele butoane, dar pot să mă laud că am făcut și fraguri contra colegilor din echipa Zona. Și de astfel de fraguri te bucuri mult mai tare, pentru că știi cât de mult ai muncit pentru ele :).
Apropo de asta, recomand tuturor care încearcă să joace cu ajutorul trackpad-urilor să-și configureze sensitivitatea acestora după bunul plac, face o diferență imensă că să nu faci entorsă la deget dacă nu e nevoie.
Acum sunt sigur că va apărea cineva care va fi maestru în acest trackpad și va ținti mai bine că Shroud pe el, dar aia e excepția care confirmă regula, cum se zice în matematică. Fix că băieții care jucau Dark Souls pe banane sau cine știe ce alte nebunii.
Bun, shooter am bifat, ce urmează? Următorul pe listă, cel mai greu tip de joc de jucat pe controller, trebuie să fie, fără nici un strop de îndoială, jocul de strategie. Și aici eu știu unul singur, jocul suprem de strategie, StarCraft.
Problema e că acela e din Battle.net, deci controlul va fi ceva mai dificil inițial, mai ales că adăugarea lui că non-Steam Game nu a funcționat din prima, dar odată trecut peste acest mic impediment te poți bucura de joc.
Ce a urmat a fost efectiv distracție. Când am descoperit că prin trackpad poți face cel mai stângaci box de selecție posibil, pur și simplu am rămas prost. Efectiv am făcut un box de selecție în mai puțin de o secundă, PE UN CONTROLLER. Da, micro-ul, adică controlul unităților individual sau în grupuri mai mici va fi de 10 ori mai greu de făcut decât cu un mouse, dar cu suficientă perseverență poți ajunge și aici destul de priceput.
Ah da, bonus points pentru grip sensing, adică controllerul detectează când este ținut în mână, pe ambele grip-uri, iar acest lucru poate fi folosit pentru a activa controlul prin giroscopul intern. La ce ar fi util așa ceva? Păi pentru oamenii care se înclină când virează în racing games de exemplu. Poți transforma acest reflex incontrolabil în modul în care controlezi mașina. Mișto, nu?
Desigur că sensitivitatea respectivului senzor de Gyro este customizabilă și ea, tot din setările de controller, din Steam.
Există totuși un mare compromis în toată această poveste, și este unul destul de greu de ignorat. Noul Steam Controller se înțelege bine cu ecosistemul nativ Steam, mna.. e în titlu. Când îl conectezi la PC, sistemul de operare îl recunoaște practic că pe un ansamblu de mouse și tastatură. Am simțit asta pe pielea noastră când am încercat să jucăm FC26 de pe clientul EA sau StarCraft II direct din Battle.net, moment în care-ți dai seama fix că Windows-ul nu-l recunoaște că un gamepad. Chiar și așa, am putut controla unități prin StarCraft II și inclusiv am făcut boxuri de selecție, ceva ce nu credeam că va fi posibil vreodată pe un controller.
Valve are motivațiile sale tehnice pentru această abordare, totul reducându-se la limitările API-ului propriu. Pentru că acest controller să își poată pune în valoare toate funcțiile sale unice, el trebuie neapărat să ruleze prin clientul Steam, ceea ce înseamnă totodată că nu se poate conecta la nicio consolă clasică, exceptând viitoarea Steam Machine.
E posibil că toate acestea să fie rezolvabile printr-un update ulterior la firmware-ul controllerului. Acum discuția dacă se va întâmpla asta sau nu este una ceva mai complexă de atât, pentru că poate Valve vrea să limiteze Steam Controllerul la ecosistemul propriu, moment în care astfel de update-uri nu au la fel de mult sens. Dar în același timp Valve sunt de obicei the good guys și poate deblochează toate funcționalitățile pentru toată lumea tocmai că să poți corona acest controller că fiind controllerul suprem pentru joaca pe PC. Vom afla în timp direcția în care se vor îndrepta, cu siguranță. Te poți juca la distanță prin Steam Link, dacă mai ai așa ceva prin casă, însă platforme precum Epic Games Store sau Ubisoft Connect pur și simplu refuză să îl recunoască că pe un gamepad tradițional.
Până atunci însă, există o soluție de compromis, poți adăuga jocuri că non-Steam Games în librăria de Steam și atunci sistemul încearcă să supraimpună controllerul peste, sper că are sens ce zic. Uneori funcționează, uneori nu. Când merge, va fi nevoie să intervii că să reconfigurezi fiecare input ce acțiune preia, dar, cu suficientă insistență, vei stoarce maximul de utilizare din acest Controller.
Un alt dezavantaj este că nu poți lega la el fizic niște căști, prin jack, cum au multe alte controllere. Acest lucru poate se va simți atât de rău dacă ești oricum legat de PC și te va limita la căști Wireless când va veni, dă doamne, Steam Machine-ul promis.
Mofturosul din mine și-ar fi dorit că acest controller să bifeze polling rate de 1000 Hz, dar dacă pui în balanță faptul că și Dualsense, dar și cel de Series X sunt tot pe 250Hz atunci lucrurile nu mai sunt atât de negre.
Concluzii
Steam Controller, versiunea 2026, este un device solid, bine construit, cu un layout excelent al butoanelor și stick-urilor principale peste care Valve a piperat niște trackpad-uri, niște butoane extra, gyro dar și grip sense.
De mult nu m-am mai distrat atât de tare cu un produs venit la review, cât să-mi aducă un zâmbet și o fascinație ca de copil. Acest Steam Controller mi-a adus aminte iarăși de ce fac ceea ce fac și vreau să mulțumesc încă o dată subscriber-ului nostru Costin Anghel fără de care nici live-stream-ul, nici acest review nu ar fi fost posibil, acesta fiind controllerul lui personal pe care ni l-a trimis din altă țară că să ne bucurăm și noi de el.
Steam Controller are cel mai mult sens pentru gamerii de PC care sunt complet devotați ecosistemului Valve, dar suspectez că pe viitor e posibil că Valve să ne surprindă cu ceva update-uri care să-l facă mai prietenos și pentru alte launchere. Dacă majoritatea jocurilor tale sunt acolo, dacă deții un Steam Deck, folosești Steam Link sau plănuiești să îți iei o Steam Machine când va apărea, achiziția este aproape de la sine înțeleasă.
E posibil că unicitatea lui să facă să merite efortul financiar pentru că nu-l poți compara cu nimic de pe piață. Ce e foarte tare este faptul că utilizând acest controller poți juca multe alte jocuri, de fapt genuri de jocuri de care nu te puteai atinge în trecut cu niciun alt controller, erai blocat la Mouse&Keyboard.
Ok, cel mai probabil nu vei deveni pro în StarCraft II, dar e important că am demonstrat că se poate și asta mi-a plăcut cel mai tare.
Și că tot am zis efort financiar, aflați că prețul unui Steam Controller se învârte pe la 100 de dolari nou, sau mă rog, 100 de euro pentru noi europenii, asta în cazul în care aveți norocul să prindeți unul. Este un preț destul de greu de digerat, dar trebuie să încerci unul dacă ai ocazia vreodată.
Atât pentru astăzi, vă mulțumesc pentru atenție și vă aștept în comentarii cu păreri, impresii despre acest Steam Controller. Și chiar vreau să știu, dacă vi-l cumpărați, voi ce joc veți porni prima dată să testați noul Steam Controller?
Și dacă vreți un PC mai mult decât capabil pe care să vă jucați toate jocurile din librăria voastră de Steam, ei bine puteți oricând să apelați la colegii noștri de la zona.store, buticul nostru de sisteme custom asamblate cu drag și testate fără milă.
Până la următorul clip vă urez să vedeți din timp toate gropile de pe stradă că să nu dați o avere pe amortizoare. See you next time!
