După ani de așteptări și amânări, unul dintre cele mai anticipate jocuri survival-horror e aici. N-aveam cum să vorbesc despre S.T.A.L.K.E.R. 2, totuși, și să nu menționez și stadiul actual al industriei. Ce-i drept, jocurile lansate în ultimii ani sunt de-a dreptul uimitoare, grafica lor e din ce în ce mai realistă și efectele speciale lasă cu gura căscată chiar și pe cei mai pretențioși dintre gameri. Dar, așa cum se întâmplă cu toate lucrurile bune din viață, și acestea vin cu un preț. Și nu, nu mă refer la prețul jocurilor, ci la cerințele hardware, care devin din ce în ce mai solicitante.
Dacă, până acum câțiva ani, cam pe atunci când a apărut și Ray Tracing-ul în scenă, puteai să te bucuri de aproape orice joc la setări grafice decente, chiar dacă nu aveai cel mai scump PC, lucrurile nu mai stau chiar așa în zilele noastre. Da, jocurile arată incredibil, dar cerințele lor au început, ușor-ușor, să depășească capabilitățile hardware-ului.
PC-ul meu, spre exemplu, chiar dacă nu-i vreun vârf de gamă, nu-mi este rușine să spun despre el că este unul destul de forțos și care, pe deasupra, m-a costat și o sumă măricică. Placa video din sistem este un GIGABYTE RTX 4070 Ti Super WINDFORCE OC, una dintre cele mai bune de pe piață la momentul actual, iar procesorul este un Ryzen 7 7800X3D, care, până la lansarea lui 9800X3D de acum aproximativ o lună, era considerat cel mai bun procesor pentru gaming. Nici pe partea de memorie RAM nu stă rău, cu un total de 32 GB la 6000 MT/s.
Totuși, înainte să trecem la cum s-a descurcat PC-ul atunci când m-am jucat S.T.A.L.K.E.R., vreau să vorbesc puțin mai mult despre placa video pe care am folosit-o. Este un GIGABYTE RTX 4070 Ti Super WINDFORCE OC de 16 GB, un GPU care face față cu brio oricărui titlu modern la rezoluție 2K, fără să transpire prea tare. Cu capacitatea generoasă de memorie VRAM, RTX 4070 Ti WINDFORCE OC este potrivită și pentru gaming la rezoluție 4K cu setări mari și framerate-uri foarte bune.
Placa GIGABYTE are și o răcire adecvată, care își face treaba fără probleme chiar și atunci când GPU-ul este în 100% load, situație foarte des întâlnită în jocuri. Temperaturile se mențin în limite normale, ba chiar aș zice răcoroase, și, în combinație cu o carcasă decentă cu un airflow bun, nu există șansa supraîncălzirii, iar frecvențele nu au scăzut din cauza căldurii excesive.
Chiar dacă atât placa video, cât și procesorul sunt niște bestii, iar jocul a primit deja câteva patch-uri care au îmbunătățit optimizarea acestuia considerabil, S.T.A.L.K.E.R. 2 tot a reușit să-i dea bătăi de cap în anumite momente PC-ului meu, mai ales atunci când rulam jocul la rezoluție nativă, fără giumbușlucuri AI care să mă ajute. Dacă și tu ai probleme similare, soluția este una simplă: DLSS.
Pentru cei care nu știu încă despre ce este vorba, DLSS, sau Deep Learning Super Sampling, este o tehnologie de randare a imaginii dezvoltată de NVIDIA, care se folosește de AI pentru a face un upscaling ce poate crește substanțial numărul de cadre pe secundă obținute, fără un compromis prea mare pe partea de calitate a imaginii.
Chiar dacă există deja competitori pe piață pentru DLSS, un exemplu clar fiind FSR-ul celor de la AMD, n-am cum să spun că există vreo altă tehnologie similară care să se apropie de calitatea oferită de DLSS. NVIDIA lucrează deja la dezvoltarea acestei tehnologii de ani de zile și are un avantaj clar față de toți ceilalți care încearcă să le calce pe urme.
Până acum au fost lansate trei generații majore de DLSS, și, cât timp primele două erau destul de straightforward, adică făceau ce am zis anterior și cam atât, cea de-a treia generație, adică cea apărută odată cu seria de GPU-uri 4000, este cea care a schimbat cu adevărat modul în care ne folosim de DLSS.
De ce zic asta? Păi, dacă DLSS și DLSS 2 au oferit un număr mai mare de cadre prin upscaling, DLSS 3 vine cu ceva numit Frame Generation, care, așa cum îi indică și numele, poate să genereze cadre de-a dreptul, folosindu-se de inteligența artificială. Practic, ceea ce face această tehnologie este să analizeze două cadre consecutive și să genereze încă un cadru între acestea, folosindu-se de AI, ceea ce este destul de cool.
Chiar dacă sună destul de science fiction, vă pot spune că nu-i deloc așa și că am văzut cât de bine funcționează această tehnologie pe pielea mea. Ba chiar mai mult, au existat cazuri în care Frame Generation-ul aproape că mi-a dublat numărul de cadre pe secundă, motiv pentru care îl recomand cu încredere și-l consider unul dintre principalele motive pentru care cineva ar fi interesat să-și cumpere o placă video din generația curentă NVIDIA, asta pe lângă toată forța brută de care dispun acestea.
Și da, activarea Frame Generation-ului poate crește latențele jocului într-o oarecare măsură, dar aici intră în ecuație alta dintre șmecheriile dezvoltate de NVIDIA, și anume NVIDIA Reflex. Reflex se ocupă tocmai de scăderea latențelor, motiv pentru care se și potrivesc atât de bine cu Frame Generation.
Practic, dacă le ai pe ambele activate, ai mai multe cadre pe secundă, fără să accepți vreun compromis notabil pe partea de latențe. Lăsând la o parte teoria, eu zic că a venit momentul să trecem la practică și să vedem cum s-a descurcat, de fapt, PC-ul meu atunci când a avut de-a face cu S.T.A.L.K.E.R. 2.
Când am deschis prima dată jocul și am pornit sesiunea de gaming, am ales să setez valorile grafice la Epic, adică în blană, și să rulez jocul la rezoluția nativă a monitorului meu, adică QHD, fără pic de DLSS. Cu setările astea, jocul a obținut o medie de 62 de cadre pe secundă, ceea ce nu-i deloc rău, dar nu se apropie nici pe departe de performanțele maxime care pot fi obținute atunci când te folosești de ce oferă NVIDIA.
Dovada clară este că, atunci când am activat și DLSS și l-am setat pe Quality, frame-urile au crescut la 80, adică o creștere de aproape 30%. La bază, nu-i rău deloc, și calitatea imaginii a fost ireproșabilă. Totuși, diferența reală a apărut atunci când am activat Frame Generation și Reflex, iar media cadrelor pe secundă a trecut cu brio de 120.
Cred că nu există o dovadă mai bună decât asta pentru importanța Frame Generation-ului și pot spune că asta este una dintre puținele caracteristici care chiar au schimbat modul în care ne bucurăm de jocuri. Dacă nu ați testat încă un joc cu DLSS, în particular DLSS 3, eu zic să o faceți cât de rapid puteți, pentru că o să simțiți instant diferența.
Și da, chiar dacă DLSS-ul este genial chiar și în această formă a sa, de-abia aștept să văd cu ce o să ne surprindă NVIDIA odată cu lansarea noii generații de plăci video, care pare să fie fix după colț. Chiar dacă mi se pare puțin probabil să vină cu ceva la fel de revoluționar ca și Frame Generation-ul, fac pariu că o să vină cu adiții noi, care să îmbunătățească și mai mult această tehnologie.
