Sony A7 III Hands-On Review – Probabil… cel mai bun mirrorless din lume?!

Sony A7 III este probabil cea mai bună cameră mirrorless din lume! Pare o opinie destul de radicală, nu?

Adică sunt multe camere pe piață în momentul ăsta, unele cu mai mulți megapixeli, altele cu codecuri și compresii mai bune, unele mai bune pe foto, altele mai performante pe video decât Sony A7III. Panasonic GH5 și GH5s filmează 4K 60p 422 10bit în cameră și chiar în propria curte, Sony A9 sau A7RIII sunt camere mai puternice din punct de vedere al specificațiilor. Deci… de ce susțin că Sony A7III este cel mai bun mirrorless din lume în acest moment?

Sony A7 III poate fi rezumat într-un singur cuvânt: echilibru. Da, este cel mai echilibrat mirrorless al momentului și adună tot ce este mai bun din întregul line-up Sony Alpha, care a ajuns să fie unul destul de extins. Cu alte cuvinte, fiecare nou Alpha a adus ceva deosebit, care acum se regăsește într-o formă sau alta pe noul Sony A7 III. One camera to rule them all!

În 5 zile cât l-am folosit pentru foto și video, m-am îndrăgostit iremediabil. Am fost printre primii posesori de Sony A7s în România, camera pe care o am și o forjez și acum zi de zi. Am optat pentru A7s din rațiuni de producție video așa că, cel puțin din acest punct de vedere, am avut cu ce să compar. Sony A7 III este cea mai versatilă cameră foto-video pe care eu unul am folosit-o până acum. Nu are viteza lui A9, sensibilitatea lui A7s ÎI și nici rezoluția lui A7R III, dar are câte puțin din toate, un all-rounder de vis.

Senzor

Cei 24.2 Megapixeli ai senzorului de pe Sony A7 III sunt nici prea-prea, nici foarte-foarte. Nici prea puțini pentru foto, nici prea mulți pentru video. Senzorul este Back-Side Illuminated, de generație nouă, cu un dynamic range de 15 stopuri și un ISO nativ până la 51.200, extins până la 102.400 pentru video și 204.800 pentru foto. Ok, nu te vei duce niciodată atât de sus dacă vrei rezultate utilizabile, dar este oricum impresionant. Nu-l depășește pe regele low-light A7s II, dar se apropie și produce imagini mai mult decât bune în lumina slabă. Nu are nici rezoluția de 42 de magapixeli a lui A7R III, dar trage imagini RAW în 14 biți, având o structură similară a senzorului. Și nu are nici viteza uluitoare a lui A9, care are un obturator electronic nemaiîntâlnit, dar asta nu-l împiedică la fotografieze la 10 cadre pe secundă. Fair enough!

Stabilizare

Senzorul are stabilizare internă pe 5 axe, ceea ce este minunat: asta înseamnă că poți folosi, sigur în anumite limite, un obiectiv clasic, mecanic, din mână, atât la foto cât și la video. Cât privește obiectivele Sony deja stabilizate optic, A7 III funcționează perfect cu acestea – cele două stabilizări lucrează în tandem, 3 axe rămân pe senzor și două sunt preluate de obiectiv. Am testat treaba asta atât cu un obiectiv manual Zeiss Loxia de 50mm, dar și cu zoom-ul 24-70G stabilizat. Este o chestie foarte practică; am putut să-mi pun în valoare inclusiv colecția de lentile vintage, obiective încă extrem de competitive din punct de vedere optic.

Autofocus

Autofocusul este un alt capitol la care Sony A7 III strălucește! Și nu e de mirare, dat fiind că moștenește sistemul cu 693 de puncte care acoperă 93% din suprafața senzorului de pe A9. În modul continuu în care, de altfel, l-am și utilizat la greu pentru filmare, a funcționat impecabil, cu mult mai rapid și mai precis decât în cazul bătrânului meu A7s, având în plus Eye AF-ul ce detectează ochiul personajului sau urmărirea extrem de exactă a mișcării.

Filmare

La fel ca în cazul celorlalte camere noi din seria Alpha, A7s II, A7R III și A9, și Sony A7 III trage 4K la 30 de cadre pe secundă în XAVC S în cameră și are și câțiva ași în mânecă. Citește întregul senzor: asta înseamnă rezoluție 6K, pe care apoi o redimensionează la 4K. Asta se întâmplă la 24 și 25 de cadre pe secundă, în cazul lui 30p existând totuși un crop de 1,2. Păstrează o opțiune pe care, eu personal, o ador – aceea de a filma atât Full Frame, cât și APȘ-C/Super 35; are S-Log2 și S-Log3 pentru colorizare, dar și HDR pe televizoarele compatibile prin Hybrid Log Gamma, HLG,  chestie care pe mine nu mă interesează.

Cu toate acestea, aș fi preferat mai mult o înregistrare 10 bit, măcar pentru rezoluție Full HD, chestie pe care Panasonic o oferă până și în 4K în cameră, și măcar un 60 de frame-uri pe secundă, fie și în 8bit, pentru rezoluția UHD. Nici măcar pe HDMI nu primim 10 biți în Full HD, în ideea în care ar fi putut fi atașat un recorder extern. Pentru mine, asta este un deal-breaker, o opțiune pe care o aștept pe seria Alpha de prea multă vreme, dar încerc să înțeleg și politica Sony de a-și proteja gamele superioare de camere video.

Partea cât de cât bună este că, măcar pe Sony A7 III primim un mod dedicat de slo-mo in Full HD până la 120 de cadre pe secundă, care face treaba asta în cameră. Sigur, că există așa ceva pe Panasonic GH5 în 4K nici măcar nu mai pomenim. Sony poate aduce multe argumente tehnice în favoarea acestei decizii dar, băieți, îmi pare rău să v-o spun, frustrarea rămâne!

Viewfinder, Display si Meniu

LCD-ul de pe spatele lui Sony A7 III este touch ceea ce, în anumite situații, poate fi un avantaj, dar este o opțiune pe care o poți activa sau dezactiva, în funcție de scenariul de lucru, ceea ce, iarăși, este foarte bine. Poți folosi partea de touch în timpul filmării, pentru a fixa punctul de focus și pentru a produce tranziții line între zonele de focalizare. Sigur, se poate face asta și de pe joystick, repet, în funcție de scenariul de utilizare. Așadar, consider că această opțiune este binevenită. Vizorul electronic este moștenit de pe A7 II, având o rezoluție și o rată de refresh mai mici decât pe A9 sau A7RIII, dar aceeași rată de magnificare. Nu știu din ce motiv mi s-au părut un pic cam laggy, cam lente, dar voi investiga mai amănunțit.

Meniul principal rămâne…bizantin, cum au spus unii colegi din branșă. Expresia mi se pare extrem de potrivită. Meniul este încărcat și încurcat, neintuitiv și greoi, dar eu personal, utilizând de atâția ani numeroase camere din seria Alpha, m-am obișnuit cu el. Folosesc intens meniul rapid, dar și butoanele asignabile extrem de utile.

Baterie

În ceea ce privește bateria, avem parte de o îmbunătățire majoră și extrem de vizibilă. În sfârșit! Din fericire, Sony A7 III folosește același nou acumulator NP-FZ100 care se găsește și pe A9 sau A7R III. Vechea mea baterie de pe A7s este o glumă proastă și motiv de mare frustrare de-a lungul timpului, mai ales la filmări. Este inadmisibil să pui o baterie atât de mică pe un full frame atât de puternic și cu consum ridicat de energie, fie el și mirrorless! Noua baterie te duce până la 710 cadre, în teorie și, din fericire, camera poate fi alimentată și de la un power bank. Singurul mic dezantaj pe care îl văd ar fi că, noua baterie, substanțial mai voluminoasă, mișcorează spațiul dintre body și obiectiv, iar asta îi poate deranja pe cei cu degete butucănoase și mâini mari, ca mine. Alfel spus, grip-ul este puțin incomod, pentru că nu-mi intră degetele așa cum trebuie în acel spațiu. În rest, este o bucurie să pozezi și să filmezi o zi întreagă, cu o singură baterie..hai, maxim două.

Preț

Prețul poate părea mare pentru cei care chiar n-au ce face cu o astfel de cameră: 10.399 de lei pe F64. Sigur, prețul recomandat în State este de 2000 de dolari, dar deh, așa e când trăiești altundeva decât acolo! Chiar și așa, prețul este extrem de bun pentru ceea ce oferă acest aparat. Un preț mult sub cei aproape 16.000 de lei (!!!) pentru A7RIII, la jumătate față de cei 22.000 de lei pentru A9 (!!!) și chiar sub mai vechiul A7S II!

Concluzie

În concluzie, pentru mine cel puțin, Sony A7 III este probabil cel mai bun mirrorless din lume, esență tare într-o sticlă mică, la un preț mai mult decât corect. Am tras de el intens în aceste 5 zile cât l-am avut pe mână și sunt prea puține lucruri de care aș avea să mă plâng: lipsa celor 10 biți după care tânjesc pe video, nesemnificative probleme de ergonomie…mărunțișuri. În rest, o cameră excepțional de bună…la toate; cu excepția acelor rare situații în care ai nevoie de rezoluție, viteză sau sensibilitate împinse la extrem. Mi-aș cumpăra? Oh, da! Și cred că anul acesta va fi și primul în care loialitatea mea față de seria S va fi pusă la grea încercare 🙂