Skullcandy este un brand destul de popular printre tinerii de la noi din tara, mai ales daca au ceva inclinatii catre skating sau sporturi extreme, numele Skullcandy fiind sinonim aproape cu acest gen de activitati. In ultimii ani Skullcandy au facut disponibile pe piata locala o sumedenie de modele de casti ieftine si bune, printre care si Grind Wireless, prezentate in review-ul de azi.
https://youtu.be/0ZwRzcHfmGc
Sunt gandite pentru un public aparte, asa ca filozofia de design intra in anumiti parametri pe care multi utilizatori nu prea ii agreaza. Mai ales daca discutam de modele cu multe culori.
Grind Wireless pe de alta parte este o surpriza pentru noi, fiind in esenta o pereche de casti cat se poate de traditionala, cu mentiunea ca, asa cum indica si numele, avem de a face cu o pereche de casti wireless.
Hai sa incepem cu aspectul acestor casti, care, dupa cum am spus si mai devreme, Grind Wireless sunt niste casti cat se poate de clasice. Nimic nu iese in evidenta, poate unele culori, noi alegand cea mai ciudata combinatie… Flanela cu imprimeu de camuflaj. Totusi, comparativ cu alte modele mai vechi, culorile sunt matuite, putin stridente, atat in cazul de fata dar se aplica si la restul gamei, intregul colorit fiind indeajuns de tineresc cat sa faca cu ochiul unui tanar, dar si destul de simple cat sa intoarca capul unui individ care cauta o pereche de casti.
Discutam despre o pereche de casti extrem de usoara, Grind Wireless cantarind doar 180 de grame, cele doua difuzoare fiind tinute de o banda de otel extrem de rezistenta, la fel ca si aceasta pereche de casti care a suferit cateva socuri si busituri din partea noastra.
Sa numim Grind Wireless una dintre cele mai abuzate perechi de casti care s-a perindat pe la noi prin redactie este putin spus.
Aceasta s-a perindat pe la trei redactori, cu trei obiceiuri si stiluri diferite de a asculta muzica. Daca in cazul colegului Andrei si Mihai nu s-au semnalat probleme la capitolul confort, colegul nostru Vlad se pare ca nu este de aceasi parere, acesta acuzand o durere a lobul urechii. Acum, daca colegul Vlad are sau nu veleitati de mutant demn de casa lui Xavier nu stim, dar am considerat ca este un punct pe care telespectatori si cititori nostri trebuie sa il ia in seama. I-am tot spus ca are capul mare dar acum avem si dovada.
Avem foarte putin lucruri de spus de rau la capitolul conectica.
Defapt, o sa incepem doar cu ceea ce ne-a deranjat cel mai mult si singurul lucru care a reusit sa ne supere in timpul utilizarii. Daca acoperi cu palma cupa unde se afla butoanele de comanda, semnalul Bluetooth nu mai este captat.
Sigur, nu stai sa pui mainile la urechi in timp ce ai pe cap o preche de casti, dar este o problema daca de exemplu pui capul in perna si inca le mai ai pe cap, semnalul avand ceva probleme. Totusi, Skullcandy s-au gandit cam la toate cu acest model.
Spunem asta pentru ca pe langa o conexiune Bluetooth Wireless, Grind ofera si conectarea la o sursa printr-un jack de 3.5 mm, caz in care sunetul o sa fie de o calitate superiora.
Whoa whoa whoa… cum adica calitate superioara pe cablu? Care-i problema cu wireless-ul?
Ei bine, unul din lucrurile care de mult timp a reprezentat o problema pentru castile wireless de orice fel, este compresia. Bluetooth se conecteaza pe aceeasi banda de semnal ca si multe alte echipamente Wi-Fi, adica pe 2.4GHz.
Nu numai ca e aerul plin de retele oriunde te-ai duce, lucru care afecteaza in mod inevitabil cateodata calitatea semnalului, dar pur si simplu compresia de date necesara pentru a putea transfera semnalul in mod digital nu este inca capabila sa mentina acelasi nivel de calitate precum conectarea pe cablu.
Nu este nici pe departe rau – am fost chiar enorm de surprinsi de faptul ca atunci cand am pus castile pe cap prima oara (pe wireless), castile se auzeau bine. Aveau bass, frecventele mijlocii si inalte erau prezente, si cu toate ca ni se parea ca sunetul avea un pic de forma de U (adica mai mult accent pe bass si inalte decat pe mijlocii), era totusi ok.
Si dupa o zi am conectat castile la sursa pe cablu si a fost cu totul altceva.
Intelegem acum de ce Grind Wireless ofera o experienta si cu, si fara fir. E pentru ca driverii de sunet sunt chiar foarte buni, si ar fi pacat sa nu ramana pusi in valoare datorita auditiei strict pe Bluetooth. Frecventa sunetului nu e curbata, lipseste detaliul, datorita compresiei, iar presiunea bassului se aude mai tare. Dar pe fir, Grind-urile se compara fara rusine cu unele casti de auditie duble ca pret (si fara wireless).
In timpul conecatari bluetooth ne-a placut faptul ca Grind Wireless tine minte mai mult de un singur dispozitiv, noi reusind sa conectam in acelasi timp perechea de casti atat la telefon, cat si la laptop.
Nu functioneaza in paralel, evident, dar, este un plus care merita adaugat. Intreg procedeul de pairing dureaza maxim 10 secunde daca stii ce faci (tine apasat butonul rotund timp de 5 secunde cand dai refresh pe telefon sau laptop si o sa-ti apara in lista – si aia e tot).
Din pacate microfonul are unele lacune, prin comparatie cu modelul Skullcandy Uproar, acesta fiind predispus sa recunoasca mai bine sunetele medii sau inalte decat cele joase. In timpul incercarilor de a stabili care e faza cu microfonul, s-a intamplat ca acesta sa capteze destul de bine conversatii din camera vecina dar sa nu recunoasca vocea celui pe ale carui urechi se aflau.
Acesta este probabil cel mai mare dezavantaj al acestor casti. Credem ca fetele nu vor avea asemenea probleme, dar daca aveti vocea adanca, nu vi le putem recomanda pentru functia de vorbit la telefon.
In timpul testarii am incercat sa vedem cam cat de slab este semnalul. Asa ca am dat drumul la casti, le-am conectat la un telefon si am apasat tasta play.
Sa spunem ca ne-a surpris faptul ca a reusit sa transmita muzica prin doua randuri de plafoane de beton sau sa spunem ca abia la 30 si ceva de metri am pierdut semnalul? Aici intervin si butoanele de pe casca. Cel de apelare sau raspundere la un apel si butoanele de volum.
Simtul tactil al acestora este destul de satisfacator si sunt ridicate in relief pentru a evita momentele in care apesi din greseala un buton. Pe langa asta, butoanele de volum dubleaza si ca butoane de skip track, asa ca sunt ideale pentru acei lenesi dintre noi care nu au tragerea de inima sa mai scoata telefonul din buzunar.
Un alt lucru care merita sa primeasca laudele noastre este faptul ca am uitat deseori sa le incarcam.
Aceste casti au fost folosite timp de o saptamana intr-un ritm barbar, zilnic fiind supuse la cel putin 3 sau 4 ore de playback. Si stiti ce… am uitat ca sunt niste casti wireless. Intr-o saptamana le-am incarcat o singura data. Skullcandy se lauda cu 12 ore de utilizare continua in modul wireless. Noi tindem sa ii credem.
In concluzie, merita sa achizitionezi o pereche de Skullcandy Grind Wireless? La cat le-am laudat pana acum noi zicem ca da. Bateria uita sa se termine, sunt comode si mai ales, calitatea audio este surprinzator de buna, atat wireless cat si pe fir – mai ales pe fir – dar ceea ce ne-a convins ramane faptul ca poti sa le incarci o singura data intr-o saptamana si sa uiti ca ai casti wireless, lucru care multe casti de pe piata nu prea il fac. Motiv pentru care, daca vrei o pereche de casti wireless si doresti sa te incadrezi intr-un buget de 100 de euro, Skullcandy Grind Wireless sunt o alegere justificata. Noi ne-am indragostit de ele.
