Astazi, 16 Iulie 2014 Anno Domini, este pentru mine o zi istorica, un „milestone” cum zice englezu’: mi-am vandut pe unul dintre site-urile mari de SH amplificatorul meu Kenwood si cele doua boxe Jazz HiFi romanesti, probabil licenta de ceva Tesla sau Unitra. Celor mai „mici” dintre voi, probabil ca aceste nume nu le spun mai nimic, urechile acestei generatii fiind obisnuite cu alte „sonoritati” (la propriu si la figurat): Beats, iPod, iPhone, Spotify etc. Boxele le am dinainte de ’89, scumpe pe vremea aceea, la 2x60VA RMS (adica destul de „potente”) iar amplificatorul este un Kenwood de 4x60VA, cumparat undeva pe la jumatatea anilor ’90. Nu e cel initial, cumparat odata cu boxele, acela fiind un amplituner romanesc, Electronica, de 2×25 VA (un baiat priceput i-a spus pe vremea aceea tatalui meu ca amplifu’ tre’ sa fie sub jumatate din puterea boxelor), amplificator care s-a pierdut in negura timpului.
Oricum, tot acest „gear” zace de vreo 4-5 ani intr-o debara (in cutii, conditii bune de depozitare), si nu mai fusese folosit „ever since”. Cu vreo saptamana in urma, sotia mea, vrand sa mai debaraseze casa a decis sa-l vanda pe net, impotriva tuturor comentariilor mele sceptice cu privire la succesul unei astfel de actiuni. S-a dat repede, si la un pret pe care il consider decent pentru ceea ce ofera (nu, n-am sa va spun cat am luat pe ele, si oricum sunt banii EI :). L-am testat sa vad daca functioneaza: cu mici glitch-uri (probabil ceva contacte imperfecte) „duduia” ca-n prima zi. Camera a fost inundata de sunetul cald si plin al incintelor de lemn si al difuzoarelor cu diametru mare, si odata cu el au reinviat si miile de ore de Led Zeppelin, Rolling Stones, Pink Floyd si altii, ore care mi-au fericit adolescenta. Da, se auzea traznet!
In clipa aceea am realizat ca apusese o era (cam tarziu, ar spune unii): cea a analogului, a HiFi-ului, a frumoaselor sisteme audio din lemn lacuit si metal cromat si totodata a muzicii „manufacturate”, individualizate in opozitie deplina cu muzica „industrializata”, repetitiva, sablonarda. Nu este un repros, si nici macar nostalgie, ci o realitate sustinuta de evidente: in anii Floyd sau Zeppelin nu te baga nimeni in seama daca nu erai DIFERIT, nu veneai cu ceva nou, astazi trebuie sa suni „ca cineva”, sa te incadrezi in niste rigori ale gustului ascultatorilor pentru a atinge stardom-ul si pentru a fi imbratisat mainstream. Nu spune nimeni ca astazi nu se mai face muzica buna, nici vorba, se face…dar pentru nise. Am scris intr-un articol mai vechi despre „modelele” iTunes si Spotify intre care primul a fost gandit ca orientat spre individualitate, titlu, artist iar cel de-al doilea spre playlist, spre muzica perceputa ca „fond sonor”, „soundrack” al vietii fiecaruia.
Dar sa revenim: cand mi-am abandonat sistemul „analog”, cu statie de putere si boxe pasive, cu ani in urma, l-am inlocuit cu doua monitoare Yamaha de 80VA RMS fiecare, cu amplificatoare incorporate, cu bass reflex si cu toate „bells and whistles” ce insotesc niste „incinte” moderne. Ergonomice, puternice, fidele si…moderne. Si…am pus aceleasi piese muzicale cu care mi-am probat sistemul vandut! Si am realizat ca, in realitate, singurele lucruri care lipseau erau…dispozitia de a mai asculta muzica in cantitati „industriale” si timpul pentru a face asta! Ca de auzit se auzeau cel putin la fel de bine! Si am realizat ca ma gasesc in postura pe care o iau mereu peste picior in dispozitia nostalgica a sotiei mele atunci cand vorbeste despre „Dacia rosie” pe care a invatat sa conduca (si care era foaaaarte buna. Nu, nu era!!!).
Oricum ii doresc cumparatorului „sa le foloseasca cu placere” si sa-l serveasca la fel de loial cum au facut-o pentru mine!
Ce sisteme se faceau odata, astea de acum nu or sa reziste nici jumatate cat au rezistat cele facute pana in 2000
Si nu e vorba doar de sisteme, toate electronicele care se faceau mai demult aveau calitate, acum se fabrica in masa si au termene foarte mici de functionare, in general cam cat e oferita garantie atat functioneaza si produsele.
daca as fi stiut le cumparam eu
Inca nu a apus era analogului, a HiFi-ului. Eu am 19 ani iar acum un an am cumparat o pereche destul de buna de boxe pasive (standfloor) alaturi de un amplificataor de sunet puternic si calitativ. In total am cheltuit aproximativ 1700 de euro. Asadar, din punctul meu de vedere acea era nu a apus. Din punctul meu de vedere sistemele HiFi din ziua de astazi sunt destul de greu de achizitionat de catre un cetatean ce are la dispozitie un buget mic. Cu un buget mic iti poti cumpara incinte sonore ce „bubuie” si scot zgomot, dar nu muzica.