
De când au început să își facă apariția standardele pentru High Dynamic Range pe televizoare, a fost puțină debandadă și confuzie despre ce ar trebui folosit mai bine. HDR10 părea a fi un standard destul de acceptabil, simplist și fără taxă de licențiere, dar apăruseră și Dolby Vision, care era mai bun, dar necesita o taxă de licențiere.
Așa că ce este de făcut? Un standard nou, desigur! Astfel avem HDR10+, care este în esență tot HDR10, dar cu o diferență notabilă. Un fișier video codat pentru noul standard conține informații despre luminozitate pentru fiecare cadru în parte, în așa fel încât efectul de HDR să fie în mod constant actualizat pentru a oferi o variantă ideală a fiecărei scene cu putință. În mod normal, HDR10 conține o singură setare care este folosită pentru un clip întreg, ca un soi de medie. Nu este ideal, în special pentru opere care conțin scene cu diferențe drastice de lumină.
HDR10+ repară această problemă în același mod în care o face și Dolby Vision, doar că nu mai intervine nici un fel de taxă de licențiere, fiind un standard deschis. Ca urmare, companii precum Samsung și Panasonic vor adopta de acum înainte acest standard, Samsung în special refuzând să ofere suport pentru Dolby Vision până acum.
Există doar o singură problemă. Deocamdată nu există conținut video care să suporte HDR10+. Așa că deși își vor face apariția televizoare de anul acesta care să suporte acest standard, nu veți avea nimic de văzut pe ele care să beneficieze de aceste îmbunătățiri. Măcar conținutul HDR10 de până acum va funcționa fără problem.