Samsung Galaxy S25 FE, aproape flagship ca specificații și preț (review)

Samsung Galaxy S25 FE, ediția pentru fani. Suntem deja la al cincilea model. Sau, dacă ești foarte atent, la al șaselea… pentru că Samsung a lansat două versiuni S20 FE. Așa că deja avem primele întrebări: ce înseamnă Fan Edition și, mai ales, ce înseamnă pentru portofelul tău?

În teorie, FE-ul e modelul care ia lucrurile cele mai bune de la seria flagship și ți le dă la un preț mai „prietenos”. În practică… e ca atunci când îți cumperi pizza mare cu topping dublu și îți dai seama că ai plătit aproape cât două medii. Tot ieși pe plus, dar nu simți că e chiar afacerea vieții.

De-a lungul timpului, seria Fan Edition a fost un fel de greatest hits Samsung: ecran bun, cameră decentă, procesor de top… toate într-un pachet făcut să placă fanilor care nu vor să ajungă la bancă pentru un credit pe 24 de luni doar ca să ia un Ultra.

Știu că inițial am făcut comparația cu S25, dar o comparație mai corectă ar fi cu S24+, care are fix aceeași diagonală a ecranului, procesor, încărcare, baterie și arată identic cu S25 FE. Ce are acela în plus? Mai mult RAM, luminozitate mai mare a ecranului, rezoluție mai bună, alte caracteristici specifice modelelor premium și un preț mai mare, în jur de 4800 lei, în majoritatea magazinelor.

Dar, la o căutare mai atentă l-am găsit și cu 3400 lei, într-un magazin online  pe care nu l-aș menționa, pe motiv că nu pot fi sigur că este cu adevărat de încredere. Deci oricum ai privi lucrurile problema prețului de lansare rămâne pentru Samsung Galaxy S25 FE 5G. Va scădea prețul? Cu siguranță peste 6 luni va fi la un preț mai decent, dacă nu va primi chiar la lansare o reducere substanțială.

Pe scurt, telefonul, deși la bază are același cip ca modelul S24 FE 5G de anul trecut, Exynos 2400e, cel de anul ăsta e „full speed”. Și dacă compari rezultatele procesorului lui S25 FE 5G o să vezi că e peste toate modelele S din 2024 (cu Snapdragon 8 Gen 3), inclusiv peste Ultra, dar sub modelele S25 cu Snapdragon 8 Elite.

Samsung are atât de multe modele, încât e imposibil să nu faci comparații. Dar știi cum e: comparația e hoțul fericirii! Așa că să vedem cât de fericiți putem fi, de fapt, cu Galaxy S25 FE.

Construcție și primele impresii

Cu o construcție din metal și sticlă, Samsung Galaxy S25 FE arată surprinzător de premium, chiar elegant. Singura particularitate care-i trădează încadrarea la o gamă inferioară în catalogul Samsung: marginile ecranului. Sunt subțiri pe trei laturi, cea de jos… e puțin mai groasă. Nu deranjează, dar un ochi antrenat o vede instant.

În rest, telefonul chiar se simte premium. Culoarea albastră (Navy) arată excelent, iar pentru că fața și spatele sunt plate, scapi de „pericolul” atingerilor accidentale pe margini, cum se întâmplă la telefoanele cu ecrane curbate.

Camerele de pe spate? Sunt trei, puse frumos pe verticală, doar că atunci când îl lași pe birou începe să facă un mic dans, ca scaunul de la bar cu un picior puțin mai scurt. But don't worry, nu e deranjant, diferența de nivel e de doar câțiva milimetri.

Ecranul e exact în zona aia de sweet spot, telefonul nu se simte ca o tabletă, dar nici compact. Nu e ușor de folosit cu o singură mână, decât dacă ești pianist sau pui de Hulk.

Dimensiunile 161x76x7,4 mm și greutatea de 190 grame îl fac surprinzător de suplu. Problema e că toată lumea bagă oricum telefonul în husă și astfel se pierde tot aspectul atletic. Dar, hei, avantajul e că dacă-l scapi, plânge mai mult husa decât plângi tu.

Și da, ecranul vine cu Gorilla Glass Victus+ cu rezistență de nivel 5 pe scara MOHS. Adică rezistă bine la zgârieturi și căzături, dar tot îți recomand o folie, că la cât costă să schimbi un display, mai bine să previi.Spatele e și el tot Victus+, iar rama e din aluminiu armat, varianta Enhanced… gen armură de supererou, doar că pentru telefon. Și pentru că trăim în 2025, evident, are și certificare IP68. Adică e complet protejat contra prafului și rezistă la apă până la un metru și jumătate pentru jumătate de oră.

Pe scurt, ecranul de pe S25 FE e un Dynamic AMOLED 2X cu rată de refresh 120 Hz, HDR10+, rezoluție Full HD+ și aproape 89% screen-to-body ratio, suficient de luminos încât să vezi TikTok-urile clar și pe plajă, la 12.00 ziua. Păcat doar că a trecut vacanța!

Hardware, software, aplicații, AI

La interior, avem procesorul Exynos 2400 pe 4 nanometri, ajutat de 8 GB de RAM și opțiuni de stocare de 128, 256 sau 512 GB. Nu are slot pentru card microSD, deci cât spațiu alegi la început, cu atât rămâi. Dar nici nu-i mare șoc, doar primul model, S20 FE 5G, a avut slot de card, de atunci Samsung a zis clar: „gata cu extensiile”. Telefonul e dual SIM 5G, are și eSIM, vine cu Wi-Fi6E, Bluetooth 5.4 și NFC, deci e pregătit pentru toate scenariile actuale de conectivitate.

Noi am primit varianta cu 8 GB RAM și 128 GB stocare. Pe zona software, Galaxy S25 FE vine direct cu Android 16 și interfața One UI 8, iar Samsung promite până la 7 upgrade-uri majore de Android și de securitate. Adică telefonul acesta o să primească update-uri mai mult timp decât țin unii mașina. Acum, că hardware-ul va rezista atâția ani sau că nu te vei plictisi tu după 2-3 și i-l dai bunicii, asta e altă poveste. Oricum, știm cu toții deja că nicio baterie nu duce 7 ani.

Telefonul vine împănat cu aplicații inutile de la Samsung, gen Members sau Goals, plus altele care dublează ce face deja Google, browser, store, notes, wallet și așa mai departe. Partea bună e că majoritatea se pot dezinstala.  Ce mi s-a părut ciudat e că nu m-a lăsat să fac setup-ul fără Wi-Fi, fix ca la Microsoft, unde nu mai poți instala Windows cu cont local. Și, ca să fie meniul complet, ai și aplicațiile Microsoft preinstalate. În plus, telefonul mă bate constant la cap să-mi fac cont Samsung pentru unele funcții, lucru care nu mă încântă deloc. Nu că alte companii n-ar face asta, dar parcă Samsung e mai insistent decât restul.

Așa că mi-am făcut cont Samsung și, surpriză, la început mi-a dat o listă de opțiuni din care părea că pot alege ce date vreau să împărtășesc cu ei. Am bifat doar limba și… pac, s-au bifat automat toate celelalte trei. Și, ca să fie treaba treabă, mi-a cerut și numărul de telefon.

Și dacă tot am vorbit de software, aplicații și conturi, hai să trecem la inteligența artificială, una dintre direcțiile mari pentru Samsung în ultimii ani. Și nu n-o să fac hate pe AI, dacă ai nevoie îl folosești, dacă nu, nu. Ideea e că pe Galaxy S25 FE îl găsești peste tot, sub titulatura de Galaxy AI sau Gemini.

Galaxy AI include funcții precum Rezumat zilnic, care îți face sinteze personalizate cu ce contează pentru tine, Asistență sănătate, care trage concluzii din datele tale medicale, Asistență apeluri pentru traducere în timp real la convorbiri, Asistență scriere care te ajută la texte și mesaje, plus interpretare pentru traducere live în conversații față în față.

Iar începând cu 11 iulie 2025, funcțiile Galaxy AI precum Asistență apeluri (de exemplu traducere instantanee), Asistență note, Asistență navigare, Interpretare și Asistență transcriere acceptă 20 de limbi, printre care Engleză, Spaniolă, Franceză, Chineză, Japoneză și, da, și Română.

Pe de altă parte, ai acces direct la Gemini 2.5 Flash, cu limitări în versiunea gratuită: doar 5 prompturi pe zi pentru modelul Pro, până la 100 de imagini generate pe zi și maxim 5 rapoarte Deep Research pe lună. Poți să vorbești cu el, să-ți scrie texte, să-ți facă traduceri sau chiar să te ajute cu idei. Bineînțeles, după ce ajungi la limită, Google îți „sugerează” să treci la planul cu plată.

Ca să vedem cum funcționează, l-am și întrebat pe Gemini despre evenimentul Apple din 9 septembrie. Răspunsul a fost surprinzător de concis și clar, ba chiar mai bun decât m-aș fi așteptat. Ironia e că Apple se laudă cu Apple Intelligence, dar la evenimentul lor aproape că a lipsit.

Camere

La camere avem rețeta obișnuită: triplă pe spate și o cameră de selfie în față. Camera principală are 50 de megapixeli, f/1.8, cu stabilizare optică și dual pixel autofocus. Apoi ai un telefoto de 8 megapixeli cu zoom optic 3x și OIS, care e bun pentru portrete și detalii fără să pierzi calitate. Și mai e și ultrawide-ul de 12 megapixeli, cu unghi de 123 de grade, ca să prinzi tot grupul de prieteni sau tot apusul din vacanță într-un singur cadru.

Pe video, poate filma până la 8K la 30 de cadre pe secundă sau 4K la 60. Practic, ai toate opțiunile, de la slow motion, la 240 fps în Full HD până la rezoluții mari, utile pentru cei care vor să decupeze imaginea la editare, fără să piardă din calitate.

Pe față ai o cameră de 12 megapixeli, cu diafragmă f/2.2, și filmează și ea 4K la 60. Așa că selfie-urile și TikTok-urile arată foarte bine, fără să pară că filmezi cu o cameră de buget.

Pe scurt: nu e nivel de Ultra, dar setup-ul ăsta e echilibrat. Ai senzor mare, ai zoom optic, ai ultrawide decent și filmare 4K pe toate camerele importante. Pentru un telefon Fan Edition, chiar e un pachet serios.

Știu că nu e bine să mă întorc iar la comparații, dar cu mici modificări camerele sunt aceleași de pe S23 FE și S24 FE. Diferențele reale? Camera de selfie a crescut de la 10 la 12 MP, are diafragmă mai luminoasă și HDR. La video, față de S23 FE poți filma 8K la 30 de cadre pe secundă, nu doar la 24. În rest, senzorii principali sunt aceiași, cu mici variații de milimetri la focală, chestii pe care nu le simți în viața de zi cu zi.

Teste sintetice

3DMark Wild Life Extreme
Telefonul a scos 4200 de puncte, cu un framerate mediu de 25 FPS. Asta îl pune peste 90% dintre telefoanele cu Exynos 2400 și peste 84% din toate device-urile testate. Adică performanța brută pe grafică e bună pentru zona lui, fără să fie campion absolut. Temperaturile au urcat de la 29°C, la 38°C, deci o încălzire moderată.

Am rulat și testul de stres din 3DMark, unde S25 FE a început frumos, cu peste 4100 de puncte, dar la final abia mai scotea 1700. Stabilitatea a fost de doar 41%, adică pe hârtie pare că după câteva minute telefonul pierde din performanță.

Geekbench 6
Scorurile sunt 2197 single-core și 7155 multi-core. Asta înseamnă că stă bine pe performanță single-core (aplicații de zi cu zi, browsing, social media), iar pe multi-core e la nivelul flagship-urilor de anul trecut, suficient pentru orice task serios, dar sub procesoarele Snapdragon 8 Elite din seria S25. Știu că am spus asta mai sus, dar acum o confirmă și cifrele.

AnTuTu
Aici scorul e aproape 2 milioane (1.986.783), ceea ce arată că Exynos 2400 ține pasul cu generația actuală, dar nu rupe topul. CPU și GPU sunt aproape la egal, deci balanța între puterea de procesare și grafică e echilibrată.

CPU Throttling 
Aici se vede partea mai puțin spectaculoasă: după 10 minute de stres, procesorul a scăzut cam 29% din performanță și a atins 53°C. Practic, throttling există, dar nu e catastrofal. Îl poți simți în gaming îndelungat sau sarcini intense, unde framerate-ul scade după un timp.

Ce trebuie să înțelegi din testele sintetice și mai ales din stress test e că ele sunt doar o hartă, te ajută să te orientezi și să vezi cam unde ești cu performanța telefonului. Dar terenul propriu-zis, adică experiența reală din jocuri sau aplicații, e altă mâncare de pește. Pe hârtie, S25 FE pare că obosește după câteva minute, dar în gaming nu am simțit niciun fel de scădere deranjantă.

Și la PC-uri vezi același lucru în stress test, doar că alea, fiind cutii mari cu ventilatoare cât roata de bicicletă sau cu răcire cu lichid au rezultate mai bune. La telefoane, unde totul e înghesuit într-un sandviș de metal și sticlă, soluția e simplă: taie din performanță ca să nu-ți frigi degetele. Important e că în jocuri nu simți asta. Adică nu se transformă în toaster, ci rămâne telefon.

Experiența de utilizare

Galaxy S25 FE nu e el campion absolut în benchmark-uri, dar în viața reală e fix ce trebuie. Deschizi 15 aplicații? Le schimbă între ele ca și cum ar juca ping-pong. Dai drumul la Netflix în timp ce descarci jocuri mari din Play Store? Nici nu clipește. Te bagi la o oră într-un joc pe setări grafice HIGH? Rulează fără să-ți dea senzația că gâfâie.

Și dacă vrei doar să scrollezi pe Instagram, să pui muzică pe Spotify și să răspunzi la WhatsApp, totul curge flawless. Nu agață, nu se încurcă și nu-ți dă nicio clipă senzația de telefon midrange, pentru că nu e, e un flagship killer. Practic, nu e maratonist de benchmark-uri, dar în viața reală aleargă sprinturi toată ziua fără să obosească… ba chiar s-ar putea să obosești tu înaintea lui.

Ecranul, un domeniu unde Samsung e crème de la crème! Avem un display mare care îți luminează fața ca un brad de Crăciun. Culorile? Parcă au băut Red Bull, totul mai vibrant, mai intens, mai… Samsung-esc. Și cu refresh-ul de 120Hz, scroll-ul e mai smooth decât vocea lui Barry White: treci prin Instagram ca prin unt, fără lag, fără sacadări.

Luminozitatea? Am testat în toate condițiile, în casă cu lumina stinsă, afară la soare, chiar și pe plajă. Se citea perfect. Poate nu la fel de strălucitor ca pe un Ultra, dar pentru seria FE e ca timpul ăla, mai mult ca perfect.

Singura „problemă” e că după ce te obișnuiești cu ecranul ăsta, toate celelalte par șterse, decolorate. Ca și cum ai ieși în deșert după ce ai stat o lună într-o pădure.

Cât despre audiția obținută prin difuzoarele lui Galaxy S25 FE, basul e surprinzător de adânc, mediile și înaltele sunt bine echilibrate, iar vocea se aude atât cât trebuie.

Autentificarea biometrică e destul de rapidă: de cele mai multe ori nici nu mai apuc să pun degetul, că telefonul s-a deblocat deja cu fața. Singurul reproș e poziția senzorului de amprentă, care puțin prea jos pe ecran. Am zis că autentificarea biometrică e destul de rapidă, nu direct rapidă, pentru că senzorul e optic, nu este ultrasonic. Dacă vii de pe un telefon cu senzor ultrasonic, o să observi o mică întârziere la deblocare. Dar hai să fim serioși, pentru 99% dintre oameni e perfect, nu stai să cronometrezi milisecunde ca la Formula 1.

Dacă ai avut un Samsung acum 10 ani și folosești în 2025 One UI 8, ai putea crede că diferențele sunt uriașe. Dar, în ansamblu, interfața arată și funcționează cam la fel. Totuși, sunt îmbunătățiri la funcționalitate și la capitolul personalizare. Poți jongla mai ușor cu fundaluri și widgeturi, iar Now Bar chiar e utilă. Îți aduce pe lock screen sau pe Always-On Display informații live, de la muzică și temporizatoare, până la scoruri sau navigație, fără să mai intri în aplicații. E ca un shortcut discret care chiar economisește timp, dar pentru asta trebui să-i dai full acess la datele tale.

Camera principală livrează cadre bune pe timp de zi, cu detalii corecte, culori echilibrate și dinamică decentă, deși în lumină mai slabă apare și zgomot, iar contrastul scade. Modul portret face diferența la pozele cu oameni, dă mai multă profunzime și scoate bine subiectul în evidență.

Zoom-ul 2x arată bine, fără pierderi mari de detalii, iar cel 3x e ok, dar deja se simte că senzorul e mic, mai ales în interior sau pe lumină slabă. Oficial merge până la 30x, dar realist vorbind doar până la 10x mai scoți cadre decente. După aia deja intri în zona de „uite, am zoom mare pe hârtie”, dar nu prea îți vine să păstrezi pozele cu zoom la maximum.

Camera ultrawide mi s-a părut bună și pe zi și pe noapte, chiar dacă în ultima vreme am tot auzit plângeri la capitolul ăsta (nu nepărat legate de S25 FE, ci de acest tip de camere). Că senzorii sunt mici, că deformează, că apar artefacte… Realitatea e simplă, și obiectivele profesionale deformează pe margini. Nu e ceva scandalos, e pur și simplu fizică. Lentilele ultrawide deformează de facto și produc mai multe aberații cromatice și așa-zise defecte decât cele din intervalul 35-70 mm sau mai sus.

Selfie-ul e marele upgrade de anul ăsta și chiar se simte. Noul senzor de 12 MP, împrumutat din seria S25, face poze mai clare și cu o expunere mai naturală. Fața nu mai apare spălăcită ca în generațiile trecute, culorile pielii sunt mai apropiate de realitate și lumina de fundal e mai bine echilibrată. În lumină puternică nu arzi cadrele, iar în interior păstrează suficient detaliu cât să nu pară că ai filmat cu o cameră de laptop. Pe video, 4K la 60 fps pentru camera frontală înseamnă că TikTok-urile și clipurile pentru social arată net superior, fără granulația enervantă de pe midrange-uri. E genul de upgrade care nu sare imediat în ochi pe hârtie, dar care face diferența în real life.

Filmare 4K / 30 fps.

La video, filmarea urcă până la 8K cu camera principală, dar 4K 60 fps rămâne rezoluția perfectă pentru stabilizare și claritate. Ziua rezultatele sunt curate și vibrante, iar seara Night Mode-ul ajută la păstrarea detaliilor, chiar dacă uneori imaginea pare un pic prea ‘ascuțită’. Ultra-wide-ul surprinde plăcut ziua prin culori și stabilizare, dar noaptea calitatea scade. Iar dacă încerci 8K pe întuneric, apar artefacte și un fel de purici, de parcă imaginea e interpolată, probabil mai degrabă o chestiune de software decât de hardware.

Filmare 8K / 30 fps.

Dar în 2025 nu mai e vorba doar de senzori și lentile, ci și de procesare. Aici intră în scenă motorul AI ProVisual, care lucrează în timp real ca să ajusteze culorile, claritatea și contrastul. Indiferent că faci poze, filmezi sau editezi direct pe telefon, imaginile ies mai vibrante, mai detaliate și… mai apropiate sau mai depărtate de realitate, după cum decide AI-ul.