Din punctul meu de vedere, Samsung au trei lansări importante pe an atunci când vine vorba de telefoane. Primul este evenimentul dedicat seriei S, care are loc în prima parte a anului și care este pentru cei care vor creme de la creme în materie de performanță, construcție, camere și multe altele. Al doilea event important se întâmplă cândva prin vară și este vorba despre lansarea pliabilelor companiei, Z Fold și Z Flip, un domeniu în care Samsung fac parte din puținii producători care continuă să ridice ștacheta tot mai sus.
Bine bine, dar nu toată lumea își dorește sau permite să dea la nord de 1.000 de euro pe un telefon dintr-un foc, iar numerele nu mint. Procentul flagship-urilor vândute în raport cu telefoanele de mijloc sau de buget este foarte mic, pentru că oamenii salivează la alde S24 sau Z Fold 5 dar tot vor alege în final un model mai prietenos cu buzunarul.
Și aici intră în joc cea de-a treia lansare mare anuală a Samsung, și subiectul principal al acestui material: noile Samsung Galaxy A55 și A35. De mulți ani de zile, modelele astea reprezintă un sweet spot bun între funcții, performanțe și preț și sunt preferatele corporațiilor pentru flote. Astfel, există toate șansele ca mulți dintre voi să ajungeți cu așa ceva în buzunar într-un fel sau altul, deci haideți să luăm la puricat cele două modele noi și să vedem ce-i de capul lor.
Ce le recomandă
That being said, aș vrea să începem discuția asta cu construcția și design-ul, deoarece noile A-uri sunt extrem de similare la aspect cu frații lor mai mari din seria S. Sunt pătrățoase, au trei camere dispuse vertical pe spate exact ca modelele mai scumpe și un necunoscător s-ar chinui să le deosebească între ele. Dar cred că ăsta a fost și scopul celor de la Samsung cu aceste modele, să omogenizeze lineup-ul în așa fel încât indiferent de ce buget ai, noul tău telefon să arate more or less la fel cu restul.
Astea fiind zise, nu pot să fiu cârcotaș și să spun că îmi displace aspectul. Mi se pare un design reușit, e instant recognoscibil și nici culorile disponibile nu sunt mai prejos. A35-ul pe care l-am primit în teste este Lilac, adică un mov destul de deschis care arată un efect multicolor când bate lumina direct pe spate iar A55-ul e în culoarea Ice Blue, care arată foarte bine și îmi aduce aminte de nuanța Icy Blue de pe Z Fold 5. Celelalte două culori sunt un albastru foarte închis, aproape negru, și un galben care are același efect multicolor ca varianta mov.
Cât despre construcție, ambele telefoane sunt un sendviș de sticlă, diferența notabilă fiind că A35, deci modelul mai ieftin, are rama făcută din plastic în timp ce A55 se laudă cu un cadru făcut din aluminiu, care se simte mult mai premium atunci când ții telefonul în mână. Am remarcat și faptul că pe rama amândurora, locul unde sunt butoanele de volum și cel de power este ieșit în relief, ceea ce face acționarea butoanelor mai ușoară și mai practică.
Deși ambele sunt telefoane accesibile, mi-a plăcut să văd că Samsung nu s-au zgârcit la rezistența la apa și praf. Sunt certificate IP67, nu IP68 cum sunt majoritatea telefoanelor mai scumpe, dar în categoria asta de preț nici nu poți cere mai mult.
Un alt punct forte sunt, fără îndoială, display-urile. Și spun la plural pentru că, deși A55 e mai scump decât A35, ambele par să fi primit exact același panou. Este un Super AMOLED de 6,6 inch, cu o rată de refresh de 120Hz, rezoluție FullHD+ și o strălucire pe tot ecranul de 1.000 de nits. Și oricât am încercat să rulez pe amândouă același clip HDR pe YouTube și să găsesc diferențe… nu prea am reușit.
Ambele se văd foarte bine, cu niște culori vii și vibrante specifice Samsung. Suportul pentru HDR e binevenit și, dacă te găsești într-o situație în care nu ai o pereche de căști la îndemână, ambele vin cu un set de difuzoare stereo potrivit pentru vizionat filme și seriale. Vocile se aud clar și cald, dar când îi dai să cânte ceva vei observa că bass-ul cam lipsește. Nimic surprinzător la un telefon, dar merită totuși menționat.
Pe lângă un ecran superb, o altă caracteristică importantă a telefoanelor este bucata de sticlă de deasupra, și aici avem de-a face cu Gorilla Glass Victus+. Flagship grade, nu glumă. Ce trădează aparențele de flagship însă sunt bezel-urile, care sunt destul de grosuțe chiar și pentru telefoane din gama de preț a lui A35, nu mai zic de A55, și e un capitol unde mi-ar plăcea să văd îmbunătățiri la anul.
O altă caracteristică pentru care Samsung a făcut mare tam-tam este suportul pentru Knox, suita companiei de componente hardware și programe software dedicate securității. Pe scurt, Samsung Knox este gândit să te protejeze împotriva atacurilor malware prin izolarea aplicațiilor necunoscute într-un mediu care nu permite acces la procesorul principal și la memoria telefonului. Astfel, și în eventualitatea în care descarci un virus de undeva, Knox nu va lăsa programul să acceseze informații importante precum parole, coduri PIN dar și altele asemenea.
Totodată, Knox criptează datele stocate pe telefon, astfel ele pot fi accesate doar de către cineva care știe parola sau codul de deblocare. Asta este deosebit de util în scenariile în care îți este furat sau pierdut telefonul, și ai certitudinea că datele de pe el vor rămâne în siguranță indiferent de cine pune mâna pe el. Până acum, Knox era folosit ca un selling point pentru telefoanele de top din catalogul Samsung, și mă bucur să văd că o funcție așa importantă își face locul și în tărâmul dispozitivelor de buget. Good work!
Acum a venit vremea să vorbim despre prima diferență notabilă între cele două, și anume chipset-ul. A55 vine cu un brand-new Exynos 1480 pe 4nm destul de puternic și de eficient. În Geekbench 6, Galaxy A55 a scos 1.067 de puncte în Single-Core și 3.456 de puncte în Multi-Core, valori foarte bune pentru segmentul ăsta. Noul chipset de la Samsung este cu vreo 13% mai rapid decât cel de pe A54-le de anul trecut pe parte de procesor, un boost sănătos. Dar lucrurile sunt și mai interesante pe parte de GPU.
Vezi tu, Exynos 1480 are un procesor grafic Samsung Xclipse 530 bazat pe arhitectura RDNA 2 a celor de la AMD, fapt care se traduce într-un boost de performanță apropiat de 20% față de modelul precedent în testul Wild Life Extreme, o îmbunătățire de la an la an considerabilă și binevenită. A55 rulează majoritatea jocurilor disponibile impecabil, și chiar dacă mai există momente de lag în jocurile foarte demanding gen COD Mobile, asta se întâmplă doar la setări maxime. Dai grafica puțin mai jos și nu ai probleme. Pe deasupra, telefonul nici nu s-a încălzit prea rău în timpul sesiunilor de gaming.
În contrast, A35 a primit Exynos 1380 de pe A54 de anul trecut. Chipset-ul ăsta nu e încet nici acum, în 2024, și se comportă foarte bine în utilizarea normală. A55 nu e un telefon de gaming, A35 încă și mai puțin, deci nu te aștepta la cine știe ce performanțe uluitoare în jocuri. Dacă îți reglezi așteptările vei fi mulțumit de puterea lui A35 însă, și pentru 95% din oameni este mai mult decât suficient.
Atât A55 cât și A35 vin în două configurații identice, anume 8GB RAM cu 128GB stocare și tot atât RAM cu 256GB stocare. Vestea bună este că nu ai nevoie să scoți mai mulți bani din buzunar din prima pentru variantele cu mai mult spațiu, deoarece telefoanele suportă extinderea memoriei cu ajutorul unui card microSD.
Ambele modele vin cu Android 14 din cutie, cu interfața grafică OneUI 6.1 peste. Cine a mai avut sau văzut un telefon Samsung în ultimii ani se va simți cât se poate de familiar și aici, cu mențiunea că funcțiile alimentate de inteligența artificială de pe seria S24 și, mai nou, de pe S23, nu vor fi prezente aici. Multe dintre acele funcții au nevoie de o putere de procesare mai mare, putere pe care chipset-urile de aici nu o pot furniza, deci e cumva de înțeles de ce lipsesc.
Nu e nimic rău însă la suportul software, care este cam cel mai bun din categoria de buget. Patru ani de Android și cinci ani de update-uri de securitate sunt cifre foarte bune, iar într-o lume în care flagship-uri de 5.000 de lei primesc doar două versiuni noi de Android și atât, trebuie să îi felicit pe Samsung pentru eforturile lor la acest capitol.
Nici cu autonomia nu mi-e rușine. Ambele modele au acumulatori mari, de 5.000mAh, care ar trebui să reziste lejer chiar și în fața celei mai grele zi. Ba chiar aș plusa și aș spune că, dacă nu prea stai pe social media sau nu te joci, două zile complete de autonomie nu sunt ieșite din discuție. Am făcut și un test practic, ca să văd dacă bănuielile mele se confirmă cu situația din teren, iar lucrurile arată bine.
Am scos telefonul de la încărcat în jurul orei opt, și după aproape trei ore de navigare cu Waze, rulat benchmark-uri, jucat jocuri, și pozat de mama focului am ajuns înapoi acasă la ora 20 cu vreo 18% baterie rămasă. Și ăsta e cam cel mai greu scenariu pentru un telefon, deci consider că A55 s-a descurcat onorabil. Ambele se încarcă la 25W pe fir iar încărcătorul, previzibil, nu este inclus în cutie. Și încărcarea wireless lipsește, dar în categoria asta de preț nici nu te puteai aștepta la altceva.
Camere
Acum intrăm în discuția camerelor, un alt capitol unde există niște diferențe între cele două modele, pe lângă chipset. Mai precis, A35 vine cu un senzor principal de 50MP cu f/1.8, cu PDAF (Phase Detection AutoFocus) și stabilizare optică, un ultrawide de 8MP cu f/2.2 și un unghi de vizualizare de 123 de grade, dar și cu o cameră macro de 5MP înghesuită acolo doar ca să spună că au trei camere.
Pe hârtie cel puțin, senzorul principal al lui A55 pare să fie același. Tot 50MP, tot f/1.9 cu PDAF și OIS, dar suprafața fizică a senzorului este mai mare aici. Asta se traduce în performanțe semnificativ mai bune în lumină slabă, o zonă unde A55 se descurcă foarte bine. Imaginile noaptea sunt luminoase și detaliate, dar conțin cam mult zgomot pentru gusturile mele.
În condiții de iluminare mai bună, diferențele sunt din ce în ce mai puține, și ambele modele reușesc să scoată niște poze frumoase, cu un ton al culorilor suprasaturat specific Samsung, cu un nivel de detaliu bun. Gama dinamică ar putea fi mai largă, și au existat scenarii în care zonele luminoase din cadru erau complet arse sau locurile întunecoase lipsite de detalii, dar chiar și așa nu vei avea probleme dacă alegi să îți imortalizezi următorul concediu cu unul din ele.
Diferențe mai mari am regăsit în cazul lentilei ultrawide, și nu doar în lumea reală ci și pe hârtie. A55 are un ultrawide mai mare, de 12MP față de 8MP pe A35, dar păstrează același unghi de 123 de grade și expunere f/2.2. Rezoluția mai mare a senzorului de pe A55 reușește să captureze mai multe detalii decât cel de pe A35, așa cum era de așteptat, și prin comparație imaginile sunt mai sharp și mai apropiate de performanțele lentilei principale.
Nu vreau să înțelegeți că ultrawide-ul de pe A35 e inutilizabil, e decent și te poate ajuta dacă ai multe obiecte de înghesuit în cadru, dar dacă plănuiești să folosești focala asta des, A55 este the way to go dintre cele două. Despre senzorul macro de 5MP prezent pe amândouă nu prea am ce să vă zic, e destul de neinspirat și nu m-aș vedea folosindu-l prea des.
Nici pe parte de video nu e rău, iar clipurile filmate cu A55 vor arăta suficient de bine chiar și atunci când apune soarele. Stabilizarea optică ajută aici, iar ambele modele sunt capabile să filmeze fie 4K 30fps, fie 1080p 60 fps în funcție de preferințele tale. Ca la majoritatea telefoanelor de buget, trebuie să faci un sacrificiu între fluiditate și calitate.
Ultima dar nu cea din urmă cameră este cea de selfie, care la ambele modele este de 32MP dar, la fel ca în cazul senzorului principal, avem de-a face cu unul o idee mai mare ca suprafață pe A55. Asta înseamnă că modelul mai scump scoate poze simțitor mai bune decât A35, și dacă ești genul care postează selfie-uri non stop pe social media, cel mai bine ai merge pe modelul mai scump.
Asta se aplică și în cazul video-urilor filmate cu camera selfie. Aceleași diferențe de calitate ca la poze sunt prezente și pe film, cu încă o diferență notabilă care ar putea reprezenta un dealbreaker pentru unii: A35 poate filma 4K și 1080p în doar 30 fps, spre deosebire de A55 care știe 4K la 30fps și 1080p la 60fps.
Concluzie
În concluzie, ca în fiecare an, e greu să nu recomanzi noile telefoane din seria A de la Samsung. A55 costă în jur de 2.400 de lei pentru varianta cu 128GB stocare, cea pe care o și recomand ținând cont de suportul pentru microSD, în timp ce A35 costă în jur de 1.900 de lei în aceeași variantă, cea cu 128GB. Deși nu sunt multe caracteristici care le despart pe cele două, decizia se rezumă la ce așteptări ai de la un telefon.
Dacă vrei să ai performanțe mai bune și un set de camere mai potent, A55 este varianta mai bună. Din punctul meu de vedere este o idee cam scump, cel puțin la lansare, dar chiar și așa nu e tocmai un deal rău și mă aștept să vedem ceva reduceri semnificative peste ceva timp, reduceri care ar îndulci și mai tare propunerea.
Dacă performanța în plus și camerele mai bune nu sunt un aspect important pentru tine, atunci poți merge liniștit pe A35. Păstrează caracteristicile importante ale unui telefon de la fratele său mai mare, cum ar fi ecranul bun și bateria sănătoasă, dar este construit mai prost și, overall, consider că A55 ar fi o variantă mai bună pentru majoritatea oamenilor. Puterea în plus de acum poate nu pare prea importantă, dar în câțiva ani, după 2-3 update-uri de Android, un A35 s-ar putea chinui mai tare decât un A55 să ruleze și să completeze task-urile uzuale, deci e mai future proof.
