In urma cu patru ani, Firaxis a reusit sa reinvie interesul publicului pentru seria XCOM, cu un joc nu tocmai grozav, dar suficient. Cu experienta acumulata de la dezvoltarea sa, s-au apucat de lucru la o continuare, una care sa mearga dincolo de original, dincolo de reboot, dincolo de limitele a ceea ce ne asteptam sa vedem de la un joc XCOM, cu sau fara cratima. Au reusit? Sau avem in fata inca un joc de pus pe lunga lista a titlurilor care au incercat sa cloneze conceptul de baza si au esuat? Fiti atenti si veti afla.
XCOM 2 are o relatie stranie cu predecesorul sau, pe partea narativa. Chiar daca este o continuare a sa, presupune ca nu ai castigat jocul trecut, ci ca l-ai pierdut. Dar nu pierdut in orice fel, ci fara sa fi fost vreun fel de rezistenta din partea oamenilor. Planeta se afla sub stapanirea Etherial-ilor de 20 de ani, cea mai mare parte din populatie fiind fericita sa traiasca sub dominatia extraterestrilor, care pretind ca au venit cu intentii pasnice. Dar cumva, comandantul tot este tratat ca un geniu militar cu multe victorii. Chiar daca are cateva mici inconsistente, la capitolul de poveste XCOM 2 isi depaseste cu mult predecesorul. Personajele sunt mult mai putin enervante, au replici mult mai putin iritante, iar firul narativ in general este mai bine facut. Nu este vreo capodopera narativa, dar tot merita apreciat efortul dezvoltatorilor si ocazionala gluma despre posibilitatea ca extraterestrii fac hamburgeri din oameni.
Daca sunteti un fan al componentei de construire a bazelor si ati fost dezamagiti de simplificarile facute pentru reinvierea seriei, dezamagirea continua cu XCOM 2. In loc de o baza vei avea o nava de transport extraterestra. Poti construi incapere cu diverse functii in ea, dar nu exista cine stie ce strategie implicata. Laboratorul il ai deja, la fel si productia principala de echipament. Nu mai trebuie sa construiesti sateliti, nu prea mai exista sinergie intre incapere, iar singurul lucru care iti afecteaza progresul este nevoia de-a curata mai intai nava pentru a le face loc. Ar mai fi si nevoia de energie, dar nu este prea importanta. Intreaga componenta de management este redusa la minimul posibil. Chiar este eliminata complet componenta de interceptare, din moment ce acum esti de partea rezistentei, si ca urmare esti agresorul.
XCOM 2 pune insa un accent mare pe soldati. La acest aspect, este fara nici o forma de dubiu la un cu totul alt nivel fata de orice alt joc X-Com si orice clona facuta vreodata. Vei putea personaliza intr-un detaliu demn de The Sims fiecare soldat. Ii poti si salva, pentru a-i da altor jucatori, sau pentru ca acestia sa isi faca aparitia in joc pe parcursul mai multor campanii, ca recruti sau in rolul de NPC-uri, fie care trebuiesc salvate sau capturate. Iar personalizarea audio-vizuala este doar primul pas. In ceea ce priveste abilitatile si echipamentul, XCOM 2 ofera mai multa varietate decat cam ultimele trei jocuri din franciza la un joc. Poate ca armele nu au decat trei grade tehnologice, dar au numeroase atasamente pe care le veti gasi in timpul misiunilor. Genul de lucruri care adauga 5% sansa de a omori instantaneu un inamic, indiferent cat de mult are la viata sau daca este un Sectopod. Armurile sunt numeroase, cu functii felurite, cum ar fi abilitatea de-a trece ca o fantoma prin ziduri sau de a cara armament greu. Nu lucruri banale ca lansatoare de rachete, ci lucruri precum aruncatoare de flacari sau proiectile care trec, pe o anumita raza, prin orice zid si orice inamic.
Partea placuta este ca acest gen de echipament greu, alaturi de grenade si munitie, nu pot fi cercetate si construite in mod direct, asa cum vreti. Dupa ce este construita o incapere numita Proving Grounds, se poate incepe dezvoltarea unor proiecte a caror rezultat este aleator. Daca incercati sa construiti o grenada, ar putea rezulta una cu gaz, incendiara, electromagnetica, cu acid. Munitia poate si ea sa fie otravitoare sau incandescenta. Sunt si cateva armuri secundare, purtate in slotul de grenade, care pot oferi imunitate la factorii de mediu sau care pot ranii atacatorii in lupte corp la corp. Aceasta functie este foarte utila, pentru ca in acest joc exista acum sabii. Atat inamicul cat si soldatii tai le pot folosi, fiind abilitati ample selectabile care sa permita transformarea unui Ranger intr-un adevarat Samurai, capabil sa taie prin inamicii sai ca prin iarba. Desigur, asta nu prea este valabil atunci cand te lupti cu un robot gigantic. Pana si pistoalele au acum o utilitate extinsa, o ramura a arborelui de talent al clasei Sniper fiind dedicata in transformarea soldatului intr-un Margelatu altoit cu Clint Eastwood.
Varietatea este considerabila si fara indoiala punctul la care jocul straluceste. Pana si inamicii au foarte multe surprize de rezervat, cum ar fi un Andromedon, care atunci cand este omorata partea sa organica, cea robotica o va lua razna, aruncand acid peste tot. Cypher se va clona de fiecare data cand este lovit, se poate teleporta si poate crea o zona care devoreaza munitia soldatilor, iar dupa o runda explodeaza. Exista si o varietate de unitati cu puteri psihice, pe care le pot capata si soldatii tai, daca ii vei antrena pentru suficient de mult timp. Si ce fel de puteri psihice sunt? De tot felul. Invierea mortilor, control mental, generarea unei raze care distruge tot in calea sa, detonarea grenadelor inamicilor cand le tin in mana si multe altele.
Misiunile au ceva mai putina diversitate, presupunand recuperarea unui obiect sau a unui NPC intr-un numar limitat de ture, sau distrugerea unui obiectiv si omorarea unui inamic intr-un anumit numar de ture. Atacurile de teroare inca mai exista, asa ca va trebui sa salvezi si civili, care ocazional sunt monstri gigantici deghizati.
Pe partea de gameplay, o diferenta notabila fata de jocul anterior este ca echipa ta va incepe sub acoperire. Asta inseamna ca inamicul nu stie unde esti, asa ca daca ii vezi primul, nu te vor ataca si nu vor primi o tura gratuita. Ai timp sa iti pozitionezi soldatii pentru un atac de eficienta maxima. Dar dupa primul glonte, revine la gameplay-ul lui XCOM 1. Si sper ca v-a placut, cu tot cu bug-uri, pentru ca nu au schimbat nimic. Reteta ar functiona, ar fi buna, n-ar fi avut motiv sa o schimbe. Dar faptul ca au lasat in joc scapari grosolane in mecanicile de baza da mai mult impresia ca doar au facut mai mult continut pentru acelasi joc. In XCOM 2, gravitatia este doar o sugestie pe care inamicii o pot ignora, devenind chiar imposibil de tintit si de omorat, iar daca se intampla sa jucati pe modul Iron Man, felicitari, ati pierdut o misiune din cauza unui bug.
Au incercat sa repare problema din jocul anterior de a nu sti daca poti lovi un inamic, pur si simplu prin aplicarea unei iconite langa inamicii catre care ai o linie de tragere. Au facut asta pentru ca sistemul care calculeaza acea linie a ramas neschimbat si in continuare nu functioneaza. Te vei trezi ca inamicii te pot lovi cumva prin pereti care raman perfect intacti dupa ce soldatii tai sunt ciuruiti. Vei fi in situatia de a nu vedea inamici care in mod evident ar fi vizibili. Iar in cazul in care ii vezi, sansele de a lovi sunt foarte suspecte. XCOM 2 are defecte profunde la modul in care calculeaza bonusurile de aparare, liniile de tragere, coliziunile, gravitatia, fizica in general, la fel cum avea predecesorul sau. Sunt chiar agravate problemele aici, fiindca ai mai multe optiuni tactice.
Aceste probleme nu vor fi sesizabile prea mult daca joci XCOM 2 pe nivelul mediu de dificultate, si un folosesti modul Iron Man. Dar cand esti in situatia de-a fi nevoit sa tragi de fiecare avantaj cu putinta, vei descoperi cat de nefunctional si necinstit poate fi. Adica, pe langa faptul ca inamicul in continuare are parte de o tura gratuita in care poate ajunge de la sol pana in varful unei cladiri cu doua etaje.
Din nefericire, tocmai aceasta portiune mecanica nu poate fi reparata cu usurinta de modificarile imbratisate de dezvoltator. Acestea vor putea doar sa adauge continut mai mult. Desi, daca cineva ar incerca sa schimbe interfata, nu ar strica. Chiar daca XCOM 2 este un joc exclusiv de PC, tot se comporta de parca ar trebui sa il joci cu un gamepad.
Daca aveti norocul sa nu dati peste numeroasele probleme de ordin mecanic ale jocului, veti gasi in XCOM 2 o aventura foarte palpitanta si placuta. Si daca imi permiteti un mic spoiler, ultima misiune redefineste termenul de ”sinucigasa”. Face finalul lui Mass Effect 2 sa para ca un tutorial jucat pe Easy cu God Mode activ.
Daca Firaxis va reusi sa repare cateva din problemele de ordin tehnic ale jocului, atunci XCOM 2 vine cu o recomandare calduroasa, fiind un succesor demn al seriei si un mod inedit de-a face fanii lui The Sims sa incerce jocuri noi.
