Anul acesta am fost rasfatati cu doua jocuri de PC cu lumi foarte mari. Unul a fost GTA 5, urmatorul, si subiectul review-ului de astazi este Witcher 3. Daca despre GTA 5 am scris de ne-au iesit peri albi, despre Witcher am fost mai tacuti, asta pentru ca CD Projekt Red au „prostul obicei” de a include fel si fel de elemente in jocurile lor pentru a-si transforma titlurile… in adevarate devoratoare de viata sociala! O saptamana am petrecut in joc, si sincer, nu stiu unde a disparut timpul, singurele actiuni pe care mi le mai amintesc sunt vag legate de o baie si un glob luminos pe cer. In rest, nu prea imi aduc aminte cine stie ce despre lumea reala. Am mancat, am respirat si am baut Witcher 3! Si sincer, este un candidat solid la jocul anului. De ce? Ramane sa aflati in recenzia de mai jos.
Primul lucru pe care trebuie sa il stie un posibil jucator, este faptul ca cineva de la Ubisoft trebuie sa angajeze pe cineva… de la CD Projekt Red. Witcher 3 face o treaba senzationala in a explica si a detalia istoria si folclorul jocului, fara sa-ti bage pe gat o poveste obosita la inceputul titlului, in care explica doua cepe degerate. Nici pe departe. Intreaga istorisire a evenimentelor precedente se face incet, pe indelete, cu toate detaliile furnizate pe parcursul catorva ore, astfel jucatorul putand sa asimileze intreaga informatie fara sa fie nevoie sa isi aduca aminte de un X eveniment prezentat la inceputul jocului intr-un cinematic generic. Iar asta este doar unul dintre punctele forte ale povestii.
Cand vine vorba de personaje abiguie, a caror moralitate este incetosata de propriile alegeri si fantome ale trecutului, Geralt este regele personajelor de acest fel. Sigur, legaturile cu seria de carti a lui Andrzej Sapkowski este marginala, dar, scenariul realizat de CD Projekt Red nu este rau, ba chiar completeaza multe dintre trasaturile personajului, definitivand si realizand un protagonist surprinzator de uman. Cu toate ca are peste 200 de ani…
Povestea jocului nu este prezentata ca in seria Assassins Creed de exemplu, ci pur si simplu se desfasoara in jurul tau. Nu ai un set fix de idei preconcepute ale jocului pe care trebuie sa le urmezi, si nici vreun fir moral care sa iti dicteze care este calea cea buna. De fapt, ideea de moralitate este… inexistenta in acest joc. Poti face ce te taie capul, fara ca jocul sa te taxeze imediat. De taxat te taxeaza, de asta poti sa fii sigur, dar, multe dintre alegerile tale sunt vizibile abia spre finalul jocului, nu dupa ce ai terminat un quest. Lucru care face povestea din Witcher 3 o bestie unica din acest punct de vedere. Iti poti da seama ca faci ceva rau sau bun, dar uneori alegerile tale sunt influentate si de alti factori, chiar si atunci cand esti nevoit sa te faci frate cu dracu ca sa treci puntea.
Narativ, lucrurile stau extrem de bine. Personajele, indiferent ca sunt bune, rele sau neutre au savoare, sunt detaliate, motivate, cu un set de valori personale pe care tu ca jucator poti sa-l intelegi. Chiar daca cineva este baiatul rau… aparent, aparentele inseala. In Witcher 3 nimic nu este alb sau negru. Ai nuante de gri si roz uneori, dar ai parte si de scene senzationale, jucatorul avand o paleta extrem de pastelata cand vine vorba despre poveste. Faptul ca discutam despre un joc mare, inseamna ca discutam si despre ramificatii evidente. Pe langa questul principal, avem si o tona cubica de questuri secundare. Ma doare sa fac gluma asta, dar, din pacate, un side-quest din Witcher 3 are mai multa poveste si mai multe ite incurcate decat toata intriga din Destiny. Plus ca sunt si side-questuri care se ramifica in povestea principala. Este o intreaga panza pe care tu pictezi prin actiunile tale. Chestie cu care pana acum doar in jocurile Bioware ne-am mai intalnit in ultimii ani, sau in jocuri publicate de DeepSilver.
In concluzie: ai o poveste al dracu’ de lunga, cu ramificatii pe care nu le-ai fi crezut posibile. Daca vrei un joc cu poveste de exceptie, Witcher 3 este ceea ce cauti. La care mai adaugam si faptul ca Geralt nu este singurul personaj interesant, restul ansamblului de personaje ce iau parte la naratiune fiind sarea si piperul, totul culminand intr-un fir epic extrem de atent si minutios alcatuit.
Jur, inainte sa scriu aceasta fraza am avut o expiratie adanca! Asta pentru ca stiu ca multi nu vor fi de acord cu aceasta afirmatie. Din pacate gameplay-ul din Witcher 3 nu este nici pe departe perfect. Am avut doua jocuri in spate, jocuri pe care acest titlu se sprijina. Din pacate, hit detection-ul, hit box-urile personajelor si geometria generala a jocului lasa muuuuuult de dorit. Este cea mai mare problema a jocului. Intratul prin cutii sau boscheti ar fi de iertat, mai ales la un joc atat de mare. Dar atunci cand pici prin nivel si jocul iti corupe salvarea este posibil sa-ti iesi din minti. Atunci cand sari, nu stii exact daca vei ajunge unde trebuie, sau daca Geralt se decide ca nu poate sa se prinda de o margine sau alta. Este o problema generala a jocului, pe care daca o combinam cu faptul ca uneori anumite elemente nu sunt marcate pe harta cum trebuie, poate duce la portii strasnice de… la adresa dezvoltatorilor. Nu este tot timpul o problema, dar atunci cand apare, te va face sa iti smulgi parul din cap de nervi. Inteleg nevoia de a transforma personajul principal intr-un avatar mult mai mobil, dar cand incerci asta, gandeste-te si la limitarile tale ca studio de jocuri, si la faptul ca Witcher nu este Assassins Creed. Controlul sub apa este groaznic, iar cel al calului, cu toate ca functional 90% din timp, are acel 10% care o sa te faca sa iti pierzi cumpatul, mai ales cand martoaga se opreste in mijlocul unei curse pentru ca… o textura s-a uitat ciudat la ea.
Trecand peste probleme, Witcher 3, cel putin din punct de vedere al gameplay-ului a facut ceva pasi in directia cea buna. Am mentionat ca acum Geralt este mult mai mobil. Si pe buna dreptate. Poti acum sa inoti, sa te dai cu barcuta, sa zburzi ca o capra de munte pe ici pe colo, lucruri care in trecut nu erau atat de simple. Aceasta mobilitate da o natura flexibila gameplay-ului, jucatorul putandu-se folosi de noua sa abilitate pentru a ajunge in locuri pe care, in trecut, nu le putea accesa. Bine, faptul ca acum ai si o arbaleta ajuta sa dai jos pasaroii mutanti care zburatacesc pe cer. Este si asta un plus notabil. Mai ales ca acum ai si ceva secvente in care Witcher imprumuta din Batman Origins si introduce o noua mecanica investigativa, care practic foloseste Witcher Sens-ul, un fel de ochi de pisica, punandu-te sa rezolvi mistere si sa indentifici indicii pentru a gasi un monstru sau rezolva un Witcher Contract. Acest sistem este destul de des intalnit si… in mod suprinzator, extrem de satisfacator, oferind un simt de implicare in povestea questului respectiv.
Lupta pe de alta parte este foarte complexa. Seria Witcher nu a incurajat abordarea „da din maini pana lovesti ceva”, iar in Witcher 3 acest lucru este extrem de evident. Celebrele doua sabii purtate de Geralt pe spate sunt deja arhi-cunoscute de catre gameri, dar, pentru cei noi, trebuie sa adaugam faptul ca orice Witcher poarta pe spate doua sabii. Una din argint si una normala. Cea din argint este pentru monstri, cea normala pentru lupta cu restul. Lupta care poate sa fie cat se poate de satisfacatoare, existand doua metode de a evita atacul, side-step-ul si roll-ul, dar si posiblitatea de a para si contraataca un inamic, adaugand un nou grad de complexitate gameplay-ului. Iar nivelul de atentie la detalii nu se opreste aici. Orice inamic are puncte slabe, iar daca inveti sa contraataci cand trebuie, poti sa il lasi intr-o balta de sange digital destul de repede. Combinand asta cu sistemul de parare, roll-urile si side-step-urile, adaugand si magia, ai un sistem complex pe care il poti exploata in favoarea ta. Cu toate ca magia abia dupa ce ai investit mai bine de 5 puncte in ea devine ceva de care sa te poti folosi cu adevarat, asta pentru ca abia atunci deblochezi formele alternative ale vrajilor. Si nu am temrinat nici pe departe de explicat.
Witcher 3 prezinta inca un lucru pe care mi-ar placea sa il vad si in alte jocuri RPG contemporane: faptul ca poti sa iei totul usor, pe indelete si sa te pregatesti pentru o lupta, chiar daca nu stii cand o sa iti iasa una in cale. In primul Witcher am avut o relatie destul de nesanatoasa cu inventarul jocului. In Witcher 3 lucrurile sunt mult mai bine gandite. Ai un meniu pentru orice abilitate, de la crafting, pana la alchimie, acum totul putand fi realizat fara sa faci un foc de tabara. Aceste mici neajunsuri au fost indepartate in aceasta ultima parte a jocului. Problema este ca vei sta cu Witcher Sens-ul activat pentru a aduna ingrediente si a cauta fel si fel de retete pentru a crafta noi potiuni sau noi armuri. Lucru care te va ajuta nespus. Pe langa asta, in momentul in care realizezi o armura de set, adica din cele verzi, nu te hazarda sa o arunci in primul magazin pentru ca nu mai este buna, acestea putand fi upgradate. Va spun din experienta, pentru ca am facut asta de doua ori. Din fericire harta este mare, iar asta te lasa sa aduni pentru a X-a oara componentele pentru a realiza o armura sau o sabie. Harta care o sa iti ia cam doua ore sa o traversezi de la un capat la altul.
Vizual, jocul arata senzational – daca ai un monstru de PC, comparabil cu o uzina, care intamplator are si trei placi video la bord. Din punct de vedere al optimizarii, Witcher 3 are probleme majore. Daca activezi Hair Works o sa iti pice FPS-ul mai ceva ca un betiv in crasma comunala. Dar, daca alegi sa mergi cu totul pe mediu, jocul nu sughite nici macar un cadru, lucru care il face unul dintre cele mai mofturoase jocuri aparute de la Crysis Warhead in coace. Totusi, daca analizam doar din punct de vedere estetic, nu si al performantei, Witcher 3 este un joc superb. Jucatorul are parte de toate fenomenele naturale, precum ciclu zi-noapte, schimbari atmosferice si un colorit superb. Daca ai un proiector puternic poti sa proiectezi un asfintit din Witcher 3 pe blocul alaturat si sa juri ca este real. De fapt CD Projekt Red au fost atenti la fiecare detaliu in cazul acestui titlu, variind atat personajele din oras, care rareori se repeta, dar si inamicii. Cu exceptia monstrilor, inamicii umani sunt rar aceiasi, existand un algoritm aleatoriu care ii imbraca. Arhitectura oraselor este si ea de invidiat, oferind acel sentiment medieval autentic, in care in jurul conacului se construieste un sat, nu satul este undeva si conacul boierului la X kilometri distanta, jucatorul fiind obligat sa traverseze munti si mari pentru a ajunge la maghernita ce apartine de satul cu pricina. Bine, asta nu ar fi un lucru rau, ai ce sa vezi si ce sa experimentezi cand vine vorba de relief, Witcher 3 find unul dintre cele mai diverse jocuri din aceste puncte de vedere. Chiar si animatii detaliate pentru fiecare personaj in parte, cu emotii vizibile pe fata acestora, un lucru care se pare ca a devenit un standard in industrie in ultimii ani. Cat despre sunet si actori vocali, ei bine, pot spune ca lucrurile sunt… senzationale! Daca ai cumparat jocul de pe GoG recomand sa descarci coloana sonora, sa deschizi frumos un program de ascultat muzica, si sa stai sa asculti linistit. Experienta este pe putin spus geniala. Ai parte de toate tonalitatile posibile si imposibile, de la melodii simple in doi timpi, pana la compozitii complexe care pompeaza adenalina in tine sau… te calmeaza instant. Sunetul general, are si el puncte in plus de la noi, asta pentru ca o sabie cand se loveste de alta, iti da un impuls sonor sanatos, dar si vizual, iar cand esti pe mare, simti ca esti acolo si daca inchizi ochii. Singura mea problema este ca jocul este un pic cam prea „british” pentru gusturile mele. Aproape toate personajele au accent britanic, aproape obsesiv uneori, fie ca discutam despre unul Welsh sau scotian. Ar fi fost mai placut un accent neutru si doar in orasele mari sa gasim unul british, diferentiind astfel clar clasele intre ele, intr-o epoca in care analfabetismul era o epidemie. Asta ca sa nu mai zic ca nu prea poti sa iei in serios in taran care iti cere sa ii salvezi fiul cu un accent Posh Britanic de cea mai inalta calitate. Dar, pana la urma este vorba despre preferinte, nu?! Asta m-a deranjat pe mine, pe voi poate ca nu.
Cat de bun este Witcher 3 per ansamblu? Senzational este un cuvant bun pentru a descrie acest joc! Are probleme? In mod cert. Ca orice joc mare. Dar cele mai serioase sunt legate de hit detection, hitbox-uri si geometrie, in rest, o aventura pe care trebuie sa o incerci. Verdict? Merita cumparat fara doar si poate! Este un joc aproape perfect, cu exceptia problemelor mentionate, care, cel mai probabil, se vor remedia prin patch-uri. Plus ca vine cu o tona de DLC-uri gratuite.
In final va oferim intr-o varianta scurta si usor… rautacioasa, un rezumat al celor cateva probleme pe care le are Witcher 3.
