În ultimul deceniu Hollywood-ul trece printr-o criză de originalitate, ca urmare marile ecrane sunt invadate de reboot-uri, sequel-uri sau reimaginări. Astfel, chiar și unele serii vechi de cel puțin câteva decenii sunt readuse la viață, de cele mai multe ori doar pentru a stoarce spectatorul de câțiva dolari în plus. Nu știu dacă există o altă franciză care sa fi suferit mai mult de pe urma acestei tendințe decât seria Terminator.
Creată de James Cameron și Gale Ann Hurd, a apărut pe marile ecrane în 1984 cu The Terminator și a continuat în 1991 cu Terminator 2: Judgment Day, două filme ce înglobează cu succes popcorn-ul american, acțiunea și fricile legate de IA, devenind reusite comerciale, și obtinand si un anume statut de cult. La 12 ani după, apare Terminator 3: Rise of The Machines, ce continuă povestea primelor două, dar nereușind să mai atinga cotele precedentelor, fiind considerat mai degraba un film de categorie B. Trebuie să amintim si serialul Terminator: The Sarah Connor Chronicles, care a rulat între 2008 și 2009 pe FOX cu două sezoane, care este privit de mulți critici ca fiind bun, cu un scenariu inteligent, dur și distractiv.
Terminator Salvation continua seria lung metrajelor în 2009, si s-a vrut a fi începutul unei noi trilogii ce se indepărtează de tematica primelor trei filme; în loc de lupta „personală” dintre Sarah/John Connor cu Terminatorii trimiși înapoi în timp de Skynet să-i asasineze, acesta se plasează în viitor, după Ziua Judecății, războiul om/mașină luând rolul central. A avut parte de o primire rece în rândul criticilor, ca fiind foarte slab, cu o poveste predictibilă, aproape… robotică. Continuările au fost anulate în urma unor conflicte legale de drepturile de autor. Și așa ajungem la Terminator Genisys, noul membru al seriei, apărut în cinematografe pe 1 iulie anul curent.
Majoritatea fanilor au fost dezamăgiți de film încă inainte de a-l vedea, și pe bună dreptate, primul său trailer dând la iveală plot twist-ul pe care se bazează întreaga poveste: John Connor devine… ăla rău!!! Dar să nu anticipăm. Genisys vrea sa revitalizeze franciza, folosind călătoria în timp ca artificiu mediocru; astfel, schimbând povestea primului Terminator, timeline-ul fiind evident afectat.
Totul începe cu John Connor distrugând Skynet, nu înainte ca acesta să trimită un Terminator să-i omoare mama înapoi în 1984. John îl trimite pe Kyle Reese în același loc și timp să o protejeze. Până aici, povestea corespunde cu cea a primului film, dar totul ia o intorsatura dubioasa când aflăm că Sarah a fost crescută de un T-800, interpretat de… Arnie îmbătrânit! WTF?!!!
Long story short, Skynet îl capturează pe John în viitor, îl transformă cu ajutorul nanoboților într-un model nou de Terminator și-l trimite în trecut să îi omoare pe noii/vechii eroi. De asemenea, Skynet nu mai este un sistem pentru apărarea Americii, ci un sistem de operare global. Povestea în sine nu strălucește cu nimic, fiind mediocră si plina de contradictii vădite.
Nici jocul actoricesc nu iese cu nimic în evidență, poate si din cauza scenariului simplist. Dar fiind un film de acțiune, nu ar fi deranjat prea mult dacă nu s-ar fi introdus scene inutile menite să lege emoțional spectatorii de personaje, lucru care nu se întâmplă. Arnie primește niște one liners, Emilia Clarke (Sarah Connor) pare o copilă ce se chinuie să fie dură, Jay Courtney (Kyle Reese) devine tipul macho, iar Jason Clarke (John Connor) preia stereotipul megalomanului. Pe aceiași linie, regia este și ea luată din manualul de film de acțiune al lui Michael Bay, cu cadre haotice, editare și mai haotică și coregrafie anostă.
Per total, acest nou Terminator se alătură, din păcate, șirului lung de reboot-uri plictisitoare ce par a ieși pe bandă rulantă de la Hollywood, distrugând o serie de succes, dezamăgind fanii și criticii laolaltă. Singura șansă pe care o mai are seria sunt cele două continuări care vor apărea în 2017 și 2018, dar lucrurile par… sumbre.
