Review: Sims 4 – Involutie… simulata perfect!

Seria Sims este una dintre cele mai de succes francize de sub tutela celor de la EA. Bine, asta nu inseamna ca totul este roz si ca nu am avut parte si de boacane din partea creatorilor. Totusi, Sims, la baza, cu toate ca multi il vad ca pe un joc pentru copii, nu este un joc rau. Sufera de niste idei bune si cei de la Maxis si-au facut un nume in industrie cu aceasta franciza. Din pacate declinul intregii serii a fost evident inca de la ultimul SimCity, joc care a facut fanii sa isi piarda increderea in companie si sa il declare cel mai prost joc al anului trecut. Astazi a sosit timpul lui Sims 4. Un joc extrem de asteptat, cu destul de multe precomenzi si care acum este in colimatorul nostru. Are ceea ce ii trebuie ca sa readuca in atentia publicului general stralucirea Sims?! Sau este inca un exemplu de mediocritate si treaba de mantuiala invelita intr-un sistem de DRM obscen?
Din pacate vestile nu sunt prea bune pentru fani. Am la activ in acest moment undeva in jur de 40 si ceva de ore de joc, si din nefericire cu cat avansez, cu atat mai limitat si mai claustrofob in alegeri si dezvoltare mi se pare. Adica in antiteza perfecta cu ceea ce a fost jocul in trecut. Sims, inca de la primul titlu, a fost un joc in care te puteai desfasura cum te taia capul. Problema este ca Sims 4 nu imbunatateste decat acolo unde nu trebuia imbunatatit, iar multe dintre alegerile de gameplay sunt extrem de prost implementate. Sims ar trebui sa fie un simulator de viata, o lume virtuala in care tu sa hotarasti ce sa faci si ce sa fii. Intr-o lume virtuala totul este posibil. Nu si in Sims 4, unde te simti ingradit si ingropat constant de deciziile luate de echipa de creatori pentru „binele” tau, unde „binele” este flancat de niste ghilimele cat casa. Acest „bine” despre care discutam se refera la faptul ca jocul a fost facut pe intelesul tuturor. Maxis au ales sa nu includa multe dintre elementele care au facut seria celebra in trecut si sa prosteasca tot gameplay-ul, rezultatul fiind un joc in care ai nevoie de un singur buton la mouse, si decizii marete precum da sau nu!
Inainte sa incep cu tot ceea ce Maxis au distrus in acest joc, am sa enumar ceea ce au facut bine. Asta pentru a incepe pe o nota mai inalta, doar pentru a sfarsi intr-un macel de proportii, v-at prins, da? Probabil unul dintre cele mai bine implementate elemente este comportamentul Sims-ilor. Au un oarecare dinamism si fiecare Sim are o personalitate unica si este usor indentificabil, facand jucatorul sa il poata arata cu degetul pe ecran : ala e ala care rade mult, ala care ma calca pe nervi, si tot asa. Acest nou sistem de „toane”, asa cum il numeste jocul, este mult mai bine ancorat in esenta Sims si in felul in care personajele interactioneza intre ele. Fiecare Sim are o personalitate proprie si parca scapa de automatismul pe care Sims 3 il avea ca litera de lege. Totusi, ultimul joc a iesit in 2009, asa ca ceva imbunatatiri erau de asteptat. Sistemul de „Toane” al Sim-silor aduce si o provocare, multe dintre aptitudini fiind blocate pana cand treci de o anumita incercare impusa de joc. Practic jocul te obliga sa faci o actiune cand esti afectat de o anumita „toana”, si te provoaca sa folosesti „toanele” altora pentru a te ajuta pe tine. Este frustrant, dar in egala masura satisfacator. Plus ca acum, un Sim poate intreprinde o gama variata de actiuni, astfel, se poate uita la televizor si discuta cu tine, comparativ cu Sims 3 unde totul se rezuma la o singura actiune, pentru ca jocul nu era destul de „performant”.
Alegerile stilistice sunt bine implementate. Comportamentul Sims-ilor tai este in ton cu stilul popularizat de serie, in esenta fiind niste caricaturi umane, comportamentul acestora reflectand diverse stari si un emotii. Asta include si ceva strategie de joc, fiecare Sim avand ceea ce jocul numeste ” emotional meter”, care iti arata cat de fericit este Sim-ul tau si cat mai are pana intra in depresie, cand isi schimba starea dintr-un fericit intr-un posomorat. Din pacate, asta te si limiteaza! Libertatea, acel element care a definit seria, este inexistent aici. Pentru veteranii seriei asta inseamna ca si distractia se va stinge destul de repede. In trecut aveai o varietate de job-uri pe care le puteai realiza, acum esti limitat la doar cateva. Iar asta este doar un exemplu din multitudinea de lipsuri pe care jocul o etaleaza. Si probabil ca cineva acum imi va aduce aminte ca totul se limiteaza la DLC-uri si la continutul suplimentar pe care jucatorul urmeaza sa il plateasca. Din pacate, toata seria Sims se bazeaza pe aceasta logica. Orice jucator poate sa isi aleaga exeprienta de joc cumparand ce DLC doreste, pentru a putea sa se mute intr-o insula tropicala sau mai stiu eu unde. Dar deciziile de a limita jocul din punct de vedere creativ, fac ca acest Sims sa fie de departe cel mai slab dintre titluri. Daca in perspectiva Sims 3 avea mai mult de oferit, Sims 4 face o treaba exceptionala in a-ti pune piedica ori de cate ori doresti sa iti folosesti imaginatia si sa incerci ceva nou. Ori de cate ori vei face asta, ai sa te lovesti de un perete pus acolo de echipa de creatie.
Dupa o analiza extrem de amanuntita, adica dupa doar cateva minute de joc, mi-am dat seama ca piscinele si copii sub 2 ani sunt inexistenti in joc. Problema nu ar fi atat faptul ca multe elemente sunt absente, ci ca este doar un alt simptoma al unei boli mai complexe. In Sims 4 esti limitat artificial, si jocul te tine de manuta, fiind foarte atent cu tine sa nu cumva pierzi ceva. Ai un set de reguli atat de bine batut in cuie incat nu poti sa joci decat cum vrea jocul. Altfel … Game Over, Sim nou si de la capat. Ce joc mai e asta?!
O alta veste proasta vine pentru arhitectii din Sims, care reuseau sa faca adevarate capodopere din casele Sims-ilor. Aici, ei bine, aici lucrurile sunt triste. Construitul unei case este simplu, si nici sa o mobilezi nu este mai greu. Din pacate acum nu mai ai un subsol, si esti limitat la trei nivele. Cu alte cuvine, la acest capitol, Sims 4 este o involutie majora. S-au dus vremurile in care stateai cu orele ca sa iti construiesti casa visurilor tale; acum totul este aranjat minutios in cutiuta ta, tot procesul fiind de-a dreptul frustrant si incarcat de elemente care te fac sa te intrebi daca nu cumva joci Sims 2. Si daca tot discutam despre involutii, trebuie sa amintim si de faptul ca jocul are o problema cu… modelele de mobila! Sa-i spun limitat ar fi o insulta adusa acestui cuvant! Pana si paleta de culori este la granita dintre saracacios si aproape deloc.
Si in acest moment urmeaza probabil cel mai mare neajuns al jocului. Locul in care deciziile stupide de creatie au dat lovitura decisiva. Nu numai ca a ta casuta pentru Sims-ii tai este limitata la doar un singur lot pe care nu il poti mari peste cinci patratele, dar sa cumperi altul este… imposibil! Plimbarile prin nivel au fost si ele restranse, acum te deplasezi cu piciorutele, fara sa beneficiezi de masini sau alte mijloace de transport! Asta nu inseamna ca nu ai masini in joc. Ele exista. Dar sunt conduse de inteligentul artificial, tu fiind mult prea ocupat sa alergi de colo, colo. Oricum, nu iti trebuie masini, cand nu exista o lume deschisa in care sa te desfasori. Fiecare oras exista ca o entitate separata, fiind incarcata de joc ori de cate ori intri intr-o noua zona. Ce inseamna asta? Ei bine, ecrane de incarcare! Si sa te fereasca Sfantul Pixel sa nu rulezi jocul de pe un SSD, un minim de 8 giga de RAM si o placa video puternica, pentru ca altfel vei avea timp sa iti faci o cafea pana treci dintr-o zona in alta. Iar cand ai ajuns acolo, ai sa realizezi ca doar grupul de Sims-i selectat de tine detine o inteligenta acceptabila, restul Sim-silor din joc fiind acolo doar de umplutura si ca sa iti dea impresia de abundenta si forfota prin oras, cand de fapt nu este decat o alta stratagema ieftina de a anima artificial jocul.
Din punct de vedere grafic sta bine. Paleta de culori este vie si modelele personajelor sunt placute, ba chiar distractive. Animatiile, cu toate ca sunt un pic prea robotice, sunt si ele bine implementate. Asta nu inseamna ca am scapat de buguri. Am intalnit cateva asemenea erori, dar nimic care sa imi faca jocul sa gafaie sau sa-mi pice dintr-o data. Totul este atent texturat, un element care mi-a placut, si se vede ca Maxis s-au chinuit sa faca totul sa para autentic si realist. Nici sunetul nu este rau: vocile, cu toate ca vorbesc intr-o balmajita acuta, nu suna rau in context, iar muzica ambientala merge si ea. Daca Sims-ii par sa mai prinda viata din cand in cand, lumea in care se desfasoara actiunea este moarta, lucru care nu ajuta. Pacat! Se putea mult mai bine.
Din pacate seria Sims a avut cateva idei bune, care aici au sarcificate pentru mai multa stabiltiate si pentru un gameplay mai simplu, motiv pentru care nota noastra este un 5. Sims 4 nu este simulatorul pe care il stiam si il iubeam. Este cel mai probabil jocul care va ingropat seria Sims. Poate cu un expansion amplu si gratuit s-ar mai putea salva cate ceva. Dar nici macar asta nu credem ca ii va mai face fani sa se intoarca la el. De la o lume te lasa sa impingi cat de departe regulile jocului, la o dictatura in gameplay, Sims 4 este dezamagirea anului!
nu ma pot juca in sims 4 cum pot sa intru si sa ma joc mai degraba unde