FIFA 22 schimbă fața seriei după ani buni de eșecuri (review)

Deși sunt pasionat de FIFA și consum aceste jocuri în mod religios de circa 20 de ani, nu pot să nu mă crucesc când văd cum de la an la an, EA mai reușește să strice câte ceva. Dar o nouă generație de console înseamnă și un upgrade pentru serie, astfel FIFA 22 este primul titlu din 2017 încoace care reușește să mă convingă că în sfârșit, nu este doar un alt update cu meniuri colorate diferit și echipele aduse la zi.

Avem parte de un sistem nou de captare a mișcărilor numit HyperMotion, alături de modificări la comportamentul mingii, tactici noi și alte metode prin care FIFA 22 reușește să iasă în evidență printre ultimele lansări și se simte next-gen… dar și asta în anumite scenarii pentru că într-o manieră tipică, EA a dat-o în bară cu niște chestii. Dar pentru întreaga poveste a noului joc din serie, rămâneți alături de mine.

HyperMotion – Elefantul din încăpere

PlayStation 5, Xbox Series X și din ceva motiv, Google Stadia, sunt considerate platformele next-gen de către cei de la EA. Asta reiese din integrarea sistemului de motion capture de ultimă generație în versiunile acestor platforme. Iar dacă va întrebați unde este PC-ul, adică platforma slabă în viziunea dezvoltatorilor, sunteți în aceeași barcă cu mine.

Cu toate astea, fix HyperMotion este elementul cheie care diferențiază FIFA 22 de lansările precedente. Ca și context, am jucat FIFA 21 până în ultima zi dinaintea lansării noului joc, iar trecerea a fost evidentă încă de la primul meci. În primul rând, jucătorii se simt mai umani; se mișcă mai realist, animațiile au fost îmbunătățite masiv și în sfârșit, duelurile aeriene nu mai arată că două bucăți de carne de pui care se lovesc în aer.

Astea se datorează tehnologiei HyperMotion care le-a permis dezvoltatorilor să captureze mișcările a 22 de jucători pe parcursul unui meci la intensitate maximă. În acest fel, au fost introduse peste 4000 de animații noi, iar diferența se va vedea încă de la primele pase. Per total, jocul se mișcă mai încet ceea ce modifică modul în care va trebui să abordezi meciurile. Asta e vizibil mai ales în online, unde jucătorii sunt obișnuiți să abuzeze de viteză, doar că FIFA 22 se bazează mai mult pe răbdare.

Un nou sistem de inteligență al portarilor este o altă schimbare care se va simți. Dacă înainte portarii aveau momente în care AI-ul dădea rateuri și ducea la niște gafe inexplicabile… istoria se repetă. Doar că aceste momente sunt mai rare, iar salvările spectaculoase au crescut ca număr. Nu destul cât să strice experiența, dar destul cât să fie o mișcare vizibilă.

Așadar, dacă știi să driblezi și vezi bine spațiile deja ești cu un pas mai aproape de gol, iar un jucător precum Jack Grealish (hidden gem pe Ultimate Team) sau Marco Reus va putea să danseze printre alunecările fundașilor adverși dacă ai controlul necesar. Defensiva este și ea de temut, iar dacă stai bine pe reflexe și știi să citești cursul jocului, vei fi ca un perete de neclintit în fața unor adversari mai puțin experimentați.

Toate aceste schimbări aduc un aer nou care fac FIFA 22 să fie demn de titlul de joc de sine stătător, în comparație cu jocurile precedente care erau în mare parte DLC-uri la preț de joc full. Însă schimbările nu se opresc aici.

Iau Conference Cup cu Gloria Buzau!

Mai țîn minte și acum vremea în care stăteam pe teletext-ul de pe LG-ul vechi cu tub și mă uităm la rezultate din Cupa Intertoto. Adică strămoșul de suflet al noii Conference Cup. Și dacă visul tău de antrenor profesionist este să participi în marea competiție (da, glumesc, dar mă asigur), ușile bolidului îți sunt deschise. Doar că în loc de cai de curse ai o adunătură de magaruși cu rating cuprins între 55 și 66 cu care trebuie să eviți retrogradarea.

Ori, nu știu, ai un miliard de euro și ți-l permiți pe Ronaldo. Și pe Messi… și pe Haaland… și ați prins ideea. Pe scurt, revine modul Create a Club, doar că este inclus în Career Mode și îți permite să îți creezi echipa de vis, ori de coșmaruri, pe care s-o ghidezi spre faimă la nivel global. Sau pe care s-o cari din Liga a 4-a a Angliei până în Premier League. Poți să îți creezi un logo (deși sistemul e destul de limitat), tricouri și un stadion. Mai departe, îți alegi și un rival, îți alegi și nivelul de așteptări pe care-l pot avea noii șefi de la tine și treci la treabă. Este un mod foarte interesant pentru cei cărora la place să înceapă de la zero cu o echipa plină de puștani și să îi ducă pe cele mai înalte culmi.

Dar presimt că majoritatea jucătorilor vor abuza de acest mod ca să își cumpere jucătorii favoriți de pe Ultimate Team fără să bage bani în microtranzacții. Joci single-player la Professional, dar cine da cinșpe goluri cu Ronaldo pe meci din pasele ștrumfului hiperactiv… Messi, scuzați.

Nici cariera ca jucător nu este lipsită de schimbări. Chiar dacă nu sunt la fel de însemnate ca în cariera de manager, noutățile își fac simțită prezența și aici. Ai un nou sistem de progresie bazat pe niscavai elemente RPG cu diverse obiective pe care tre’ să le îndeplinești (dacă e), cu fiecare meci în care îți treci numele în primul unsprezece. Dar cel mai interesant mi se pare skill tree-ul care chiar oferă ceva profunzime și îți permite să evoluezi așa cum dorești.

Alte moduri single-player notabile? Ăăă, Kick-Off a devenit Quick Match, au apărut câteva finale noi de cupe și ăăă, da, Volta. Adică copilul rebel al seriei care nu știu ce încearcă să devină, dar pare că în FIFA 22 a băut apă din fântâna de la Cernobîl. Ți se părea SF până acum? Cum ai reacționa dacă ți-aș spune că mai nou ai super puteri?! Deși m-aș opri aici, amorul artei nu-mi permite să nu îmi dau (iarăși) cu părerea despre un mod de joc.

Volta a suferit câteva schimbări, dar cred că direcția este greșită. A fost eliminat modul de poveste de anul trecut, iar în schimb am primit un fel de poveste interactivă care e parte din meniu și e și în intro și… m-am pierdut. Cum am terminat tutorialul de dribbling din Paris am dat skip la intro și n-am mai revenit de atunci. Și nici prin Volta nu o să mai dau până la următoarele trei beri și aia trei prieteni care vor „s-o dăm pe bitum ca-n copilărie„.

Dacă ești creier pe statistici, EA are un cadou pentru tine

Am vorbit mai devreme de meciurile cu prietenii. De când cu pandemia asta, trebuie să recunosc că FIFA a devenit o activitate foarte populară pentru mine și o parte din grupul meu de prieteni. Dacă nu e safe afară, măcar pe virtual să mai dăm o miuță. Doar că de data asta jocul nu ține doar scorul, ci îți oferă statistici EXTREM de elaborate la finalul fiecărui meci: de la XG (Excepted Goals), până la ce fel de pase (scurte, lungi) ai dat și cât de bine le-ai ginit.

Dacă ești un șobolan de bibliotecă în ale fotbalului, noile statistici din FIFA 22 or să îți ungă toate rotițele cu alifia potrivită. Pentru mine și al meu partener de crime cu care joc lejer 2-300 de meciuri de FIFA pe an, asta e o adiție numai bună și ne dă încă câteva motive pentru care să ne luăm la ceartă după fiecare meci… ori repriză.

Mi-ar fi plăcut să văd aceeași profunzime și când vine vorba de statisticile 1 vs 1, unde îți este făcută o medie pe toate meciurile, în funcție de cum evoluezi. Așa puteam să comparăm evoluția odată la vreo 50 de meciuri: „Ia mă, câte offside-uri faci în medie? Aaa, păi te-am învățat, gata, ataci doar pe benzi!”

FIFA Cea mai tare echipă

Ori după cum îl știți majoritatea, FIFA Ultimate Team. Doar nu credeați că trece băiatu’ prin FIFA 22 fără să-și lase câteva zile din viață și-n fabrica de bani de la EA?! Dar promit că nu o mai lungesc ca nebunu’ de data asta și doar v-aduc cele mai noi știri. Mai leneș la ora asta, că fac și un SBC în alt tab.

Hai să începem cu începutul: avem un nou sistem de progresie pe sezoane. Începi ca de obicei, de jos. Trebuie să câștigi meciuri pentru a crește în rank, iar odată ce ai atins un League 8, ai ajuns la checkpoint. Bravo boss, le-ai rupt fâșul! Și pe măsură ce ții streak-uri de victorii și alte aroganțe (doar atât) de genul, deblochezi stagii noi. Să fiu sincer, nu m-am prins încă cum funcționează sistemul ăsta pentru că e al naibii de contra-intuitiv, astfel aștept finalul de săptămâna din FIFA ca să văd care e treaba cu reward-urile și ce primesc mai exact.

Nici în FUT Champions n-am poposit încă, că nu prea s-a ținut. Ca să te califici, strângi frumos 25 de sutici de puncte, cum ar zice pariorii și-o pui de un campionat între școli. Te bați echipă vs echipă cu ai mai tari dintre ăia tari de pe tărâmurile lu’ FIFA 22. Câștigi 9, pierzi 6, zici sarutmâna pentru pachete și aștepți weekend-ul viitor. Sună bine, nu?

Iar dacă orele tale pierdute în FIFA 22 nu se compară cu cele ale muritorilor cu job de opt ore, există o ligă specială numită Elite Division. Pe aici intri pe riscul tău și ieși cu nervii mai tocați decât ceapa pe care o puneam mai devreme în mâncare. Dacă Divizia 1 nu îți oferă provocări serioase, ajungi în Elite unde dai de semenii tăi și vă luptați pentru o șansă de a ajunge la FIFA Global Series. Dar eu n-am de unde să știu și mă îndoiesc că cei care se încadrează pe aici au timp să citească recenzii despre jocul pe care-l mănâncă pe pâine, deci aia este.

Nește culori noi și postere pe pereții stadionului, câteva artificii pe la porți și culorile alea enervante de la liniile terenului se alătură listei de noutăți din FIFA 22 Ultimate Team, alături de încă un fel de jucători speciali numiți FUT Heroes și cam atât. Nimic wow, dar nici nu puteam să le trec cu vederea.

FIFA Online pentru oameni normali

Experiența online din FIFA 22 nu se oprește la Ultimate Team (Doamne ferește!) ci se extinde la Seasons și Pro Clubs. Primu’ nu are nimic nou, dar nici nu îi trebuie. Alegi echipa preferată (Chelsea tati) și te lupți pentru a promova cât mai multe divizii, ajungi în prima și te oprești ca să nu retrogradezi că nu mai ai cum să te lauzi la prieteni.

Schimbările vin însă în Pro Clubs. Chiar dacă nu gust acest mod, știu că există pasionați care se plâng de ani de zile că EA i-a ingnorat complet și modul lor preferat de joc nu a mai primit nicio actualizare serioasă. Și ca să le închidă gurile de fericire, dezvoltatorii îți oferă opțiunea de a crea un personaj feminin cu care să concurezi online ca parte a unei echipe de 11 jucători.

Pe lângă această schimbare fenomenală (da’ știu că sunt ha-ha azi… și vorbesc singur prea mult), jucătorii de Pro Clubs au mai multe opțiuni de personalizare a clubului, similare cu cele din Career Mode, progresia avatarului similară tot cu Career Mode și un nou mod de creștere cu perk-uri și oricum s-o traduce cuvântul „archetypes”. Pe limba mea s-ar traduce în comportamentul de pe teren al avatarului tău.

Grafici, muzici și alte finețuri

Dacă ești printre norocoșii (bogații) care au pus mâna pe un PlayStation 5 destul de devreme cât să joace și FIFA 21 Next-Gen, nu vei observa o schimbare în departamentul vizual. Dar dacă vii de pe PlayStation 4 / Xbox One / PC, o să te simți de parcă joci, în sfârșit, un FIFA nou. Meniul s-a schimbat și a devenit interactiv, cu jucători random care îți invadează pagina principală și niște culori noi… doar nu credeați că primim FIFA 22 fără culori noi.

Mi se pare că unele inconsistențe grafice de anul trecut au fost reparate, mai ales în cinematicele noi unde mai dispărea câte o textură, ori cineva trecea prin altcineva. Ori eram prea plictisit de joc de am apucat să observ detaliile astea. Dar per total, o schimbare bine-venită că e în bine, nu în rău.

Muzica s-a schimbat și ea, evident, oferind același mix de trap, rap, oleacă de latino și „nește” piese de la radio. Nu are hit-uri care să iasă în evidență, dar am găsit vreo două melodii cărora le dau skip după primele cinci-zece secunde. Ar fi greșit să-mi dau cu părerea pentru că gusturile nu se judecă, dar se discuta și muzica din FIFA 22 e nașpa. Am stabilit, da?

Aș fi dat vreo cinci euroi la EA dacă ar fi făcut și ei meniurile alea să meargă la 60FPS, că e 2021 pentru numele barbosului. Mi s-a luat să trec de la fluiditatea meciului, la meniul etern blocat la 30FPS. Și ca să fie frumos, când joci în doi pe aceeași consola, scade FPS-ul în meniu mai rău decât la efectele speciale RTX din jocuri mult mai sănătoase decât ăsta de față. Dar ce știu eu? Poate nu dau consolele astea destul.

Mi-o asum: FIFA 22 este cea mai importantă lansare din ultimii cinci ani!

Știu că am sunat cam fițos în articolul ăsta și am făcut miștouri gratuite. După ce dăm toate astea la o parte, rămân la părerea mea de cică critic cu experiență. Și asta sună cam așa: deși are neajunsurile sale, FIFA 22 este cea mai bună lansare din ultimii cinci ani de zile (dacă nu mai mult) și în același timp cea mai importantă. De ce zic asta? Pentru că EA avea nevoie să dovedească că ține cont de părerile jucătorilor și chiar dacă durează ceva, poate oferi ceva incitant unei francize care părea că s-a culcat pe o ureche.

Revoluția asta a picat fix când era cazul. Dacă nu știați până acum, rivalul direct, adică eFootball este cel mai prost cotat joc de pe Steam. Și nu din serie, ori din acest gen, ci în general. Cel mai prost joc de pe Steam… ce atrocitate au făcut japonezii când i-a luat foamea de bani. Fie-i țărână ușoară lui PES că m-a distrat bine în trecut. Iar acum FIFA 22 nu doar că și-a încălzit mai bine locul pe tron în postura de rege între simulatoare, dar a și eliminat competiția fără să miște un deget.

Konami s-a asigurat că își bate joc cum trebuie de PES și în loc să revoluționeze seria odată cu trecerea pe Unreal Engine 4, a lansat un joc prost, neterminat, care se vede de la o poștă că e făcut în, scuzați-mi franceză, durere la portbagaj și în acest fel a lăsat câteva rămășițe pe care EA le-a cules cu plăcere și le-a îngropat lângă defuncta serie. Iar FIFA 22 trebuia să ofere ceva ca să vindece conștiința colectivă, iar lansarea aceasta (pe orice în afară de PC și Switch) este „păste medie„, ca să citez un clasic.