Far Cry 6 este rețeta perfectă pentru un Cuba Libre (review)

Fiecare dimineață în care te trezești este un motiv să continui lupta și să… ia stai așa! Am mai scris asta înainte și erau primele cuvinte din preview-ul lui Far Cry 6, când vă spuneam că am apucat să joc câteva ore înainte de lansare și că sunt foarte curios de calitatea jocului final. Ba chiar, am făcut și o predicție pe undeva pe acolo, așa că în acest material vorbim pe larg despre cel mai nou joc de la Ubisoft și vedem dacă am avut dreptate sau nu.

Atâta timp cât lumea jocului nu se va simți goală și nu vom avea prea multe misiuni repetitive, așteptările mele vis-a-vis de Far Cry 6 rămân mari.

Va spuneam în preview că Far Cry 6 se îndepărtează puțin de la rețeta originală, fără să-și piardă însă identitatea. Povestea rămâne construită tot in jurul unui antagonist foarte bine conturat, a cărui înfățișare i-o împrumută meșterul Giancarlo Esposito, ori Gus Fring cum i se mai spunea pe la el pe la restaurant. Câteva elemente de gameplay noi, un upgrade al graficii, plus includerea de Ray Tracing și tehnologii AMD și avem ingredientele de bază pentru rețeta celui mai nou Far Cry. Hai să vă explic pas cu pas.

Aruncăm o privire în inima revoluției

Mi-am promis că încerc să mă feresc de spoilere că roacherii de cruce, așa că în acest review o să vă prezint povestea lui Far Cry 6, atât cât o puteți găsi si în trailerele de pe YouTube sau în informațiile disponibile pre-lansare. Dar în cazul în care nu le-ați văzut nici pe astea, este vorba despre întâmplările din prologul jocului, deci nu va panicați.

Dacă jocurile precedente din serie te puneau în pielea unui turist occidental rătăcit pe o insulă orientală, Far Cry 6 schimbă puțin lucrurile. Ești Dani Rojas, iar cum Dani este un nume universal, îți poți alege sexul personajului. Înfățișarea și vocea sunt singurele diferențe, ambele alegeri fiind inofensive pentru modul în care se desfășoară acțiunea jocului și cum funcționează progresia. După ce te-ai hotărât care Dani ești astăzi, ești aruncat într-o revoluție de care încerci să scapi, dar cum povestea merge mai departe, încercarea ta de a emigra în America se năruie la fel ca și pereții vaporului cu care ai plecat la drum.

După accidentul care a rezultat într-un singur supraviețuitor (adică tu, norocosule) trebuie să te îndrepți spre un drum și să vezi încotro mergi de aici. Doar că se întâmplă ca ultimele cuvinte ale prieteni tale să te îndrume spre o tabără de gherilă. Aici descoperi că tiranul care a încercat să-ți facă felul terorizează oamenii din toată țara, iar unii locuitori au pus deja de-o revoluție, care continuă să crească în fiecare zi.

Câteva discuțîi „la corason” mai târziu, te hotărăști să te alături luptei împotriva lui Anton Castillo. La scurt timp descoperi că nu va fi o sarcină ușoară deloc, iar dacă vrei să ai și cea mai mică șansă, va trebui să lucrezi încet și să iei lucrurile pas cu pas. Iar aici revine sistemul de progresie din Far Cry 5. Ai antagonistul principal, dar până să îl poți lua la întrebări, trebuie să treci de subalternii săi. Fiecare dintre aceștia are regiunea sa pe care o controlează și va trebui să ii elimini pe rând.

Pe lângă campania principală, ai și un set de misiuni secundare. Am spus că dacă Far Cry 6 reușește să ofere o lume bogată, are șanse să fie un joc foarte bun. Pare că am nimerit-o când mi-am format așteptări mari, deoarece lumea jocului este plină de chestii: misiunile secundare mai sus amintite, baze inamice de cucerit, arme anti-aeriene de distrus, evenimente aleatorii, locuri de vânătoare, etc. Toate astea într-o locație inspirată de Cuba, cu un mix foarte bun de mașini și tehnologie din anii Războiului Rece, alături de SUV-uri moderne și arme destul de noi.

Iar lumea jocului și povestea se contopesc numai bine. Pe de-o parte ai locația vie și diversă despre care am vorbit până acum, iar la polul opus se întâlnește cu un fir narativ puternic, personaje foarte impunătoare și câteva cinematice foarte bine realizate grație jocului actoricesc. Deci mare bilă albă pentru Far Cry 6 aici. Nu îl uit pentru că a copiat structura narativă de la Ghost of Tsushima, dar a făcut-o cum trebuie și no să-l taxez prea tare.

Rule #3 – „F*cked-Up Situations Call For F*cked-Up Solutions”

Subtitlul este un citat din Codul Bunelor Maniere, Ediția Gherilă. În joc ești parte dintr-o mișcare rebelă care vrea să doboare un dictator, iar ca orice grupare cu o formă de organizare, trebuie să existe și reguli. Iar gameplay-ul este cel mai bine definit de regula cu numărul trei. Aceasta spune, pe scurt, că tre’ să răspunzi focului cu un aruncător de flăcări. Așa că Far Cry 6 ia zicala ad litteram și îți oferă un arsenal… să zicem colorat. Ai la îndemână arme din diferite perioade pe care le poți modifica prin intermediul unor metode mai neconvenționale. O sticlă de 0.5 pe post de amortizor, ba un laser de jucărie cu un plexi pe post de red dot sight, iar soluții se găsesc.

Desigur, în jocul full am văzut că există și reversul medaliei. Ai două tipuri de atașamente: guerilla și normale. Fiecare vine cu un sistem de progresie bazat pe niveluri, dar indiferent de ce soluții preferi, vei putea îmbunătăți arma în mod egal. Personal prefer soluțiile militare moderne, dar la început de joc e bună și o sticlă de plastic decât nimic. Și încă ceva ce mi-a plăcut: armele unice pe care le găsești prin bazele inamice. Nu pot fi modificate sau îmbunătățite, dar arată super bine și sunt deja echipate.

Și că veni vorba de aspect, trebuie să spun că îmi place sistemul de progresie. Poți să îți schimbi skin-ul de pe armă, dar comparativ cu anii trecuți nu trebuie să cumperi DLC-uri, ori să îndeplinești cine știe ce misiuni. În Far Cry 6 ai nevoie de tuburi de spray pe care le găsești împrăștiate pe hartă, astfel îți poți asorta armele încă de pe la început de joc. Aș face asta mai târziu însă, deoarece unele arme de la început se vor dovedi inutile pe măsură ce avansezi.

Și upgrade-urile și înfățișarea armelor se schimbă la Resolver Workbench. De aici craftezi tot ce ai nevoie pentru arsenalul tău și nu numai. Tot de aici modifici și elementele mașinii, cât și ale ghiozdanului. Haideți, așadar, să vorbim și despre astea din urmă. Mașina am văzut-o și in preview; o copie de Bel Air cu lopată pentru zăpadă și o mitralieră pe bancheta din spate. Dar acum am înțeles și cum stă treaba cu personalizarea ei, iar lucrurile arată bine. Poți să schimbi culoarea atât la exterior, cât și la interior, ornamentele de bord și odorizantul, dar și armele. În partea din față poți atașa un plug sau tot felul de variații ale sale, iar armele pot fi îmbunătățite destul de mult. Poți să îți faci mitraliera funcțională direct de la volan, ori să modifici tipul de gloanțe pe care le preferi.

Celălalt element foarte important din inventarul tău este ghiozdanul. Doar că în loc de caiete și cărți ca orice școlar cuminte, tu adăpostești un lansator de rachete, ori un jetpack, un EMP sau un pulverizator de medicamente. Nebunie cu ciucuri, vorba lu’ Dan. Supremo, pe numele din buletin este un fel de putere Ultimate din jocuri precum Apex Legends. E foarte eficient, dar necesită un timp destul de lung până să poată fi reutilizat. Și el are îmbunătățiri și perk-uri, îmbogățind și mai mult nivelul de personalizare al jocului.

De îmblânzit și de călărit

Far Cry 6 nu-ți oferă doar un arsenal impresionant, dar te înzestrează și cu o hartă imensă care trebuie parcursă cumva. Așa că îți oferă mașini, motociclete, elicoptere, avioane, tancuri, bărci și chiar și cai. Numa’ să nu ratezi vreun colțișor din lumea sa. Oferta este bunicică, astfel mașinile sunt vreo șapte-opt modele diferite (numărate de mine) și variații d-ale acestora. Elicoptere ai câteva, avioane la fel, d-ale apei destule și un cal. Nu te aștepta să poți să îi lași suspensiile mai jos sau să ii montezi perne cu aer. Săracu’ știe doar să fugă, însă este un element fain de avut în combinație cu potecile create de membrii mișcării de rezistență.

Dar nu numai caii alcătuiesc fauna din Far Cry 6. Nu pretenaș, sunt multe alte chestii care vor să te mănânce. De la lupi, la crocodili, tigri și alte patrupede periculoase, până la căței de mângâiat, popândăi de hrănit și alte pufoșenii cu care poți interacționa. Și cele mai tari sunt, desigur, ale tale. Iar aici ai de ales dintre un crocodil colorat, un câine cu roți ajutătoare, un cocoș turbat, ceva pumă și poate cel mai interesant pentru mine, un câine metalic. Ăsta din urmă a venit cu ediția Deluxe a jocului sau ceva, dar arată foarte amuzant.

Fiecare companion are un set de abilități unice, care-l face util în diferite scenarii. Unii sunt buni la mâncat adversari, alții la a-ți aduce muniție și resurse din jur, alții la strecurat printre inamici. Preferatul meu de până acum este crocodilul pe care-l capeți la început de joc și care are un K/D ratio bunicel până acum.

Controlul mijloacelor de transport este la fel ca și-n celelalte titluri ale seriei: plictisitor, creat clar pentru jucători casual. Dar în același timp este și ușor, ceea ce te scutește de stres în anumite momente când ar fi putut fi extrem de enervant dacă ar fi fost mai complicat. Și chiar și așa, cred că mai era loc de îmbunătățiri aici. Companionii tot pe tasta G îi controlezi, parcă sunt ceva mai agresivi în Far Cry 6, dar oricum nu prea pot să zic că mi-ar fi lipsit dacă nu îi aveam.

Nu, Far Cry 6 nu arată la fel de rău ca în preview

Când m-am jucat acum o lună, lucrurile erau în ceață la departamentul grafică. Am jucat prin intermediul Parsec, experiența a fost limitată la 1080p60 și aveam și input lag și ceva compresie care adaugă noise imaginii. Și după cu am spus și atunci, nu avea rost să-mi dau cu părerea și să spun că grafica ar fi proastă sau ceva. Versiunea full tinde să-mi dea dreptate, iar noul joc se prezintă exemplar la capitolul grafică.

Într-adevăr, folosește un engine destul de vechi, dar reușește să ofere o grafică îmbunătățită comparativ cu Far Cry 5 și New Dawn. Asta se datorează în mare parte implementării Ray Tracing. Și mai mult de atât, pentru utilizatorii de plăci video Radeon dezvoltatorul a inclus și suport pentru AMD FSR. În acest fel, toată lumea se va putea bucura de Ray Tracing, indiferent de tabăra din care face parte. Efectele de iluminare nu sunt atât de evidente, dar un test rapid cu ele on/off ar putea însemna o diferență mare pentru unii. În cazul meu, prefer să le țin active întrucât colorează și mai mult lumea jocului și îi dă sclipire.

Din nefericire, dacă te așteptai la un engine nou sau grafică foto-realistă, vin cu vești proaste. Grafica lui Far Cry 6 nu are prea multe șanse să participe la concursuri de realism, dar lipsa aceasta este compensată de peisaje care te lasă cu gura căscată și te îndeamnă să pierzi mult prea mult timp în modul foto din meniul jocului. Drept dovadă, am atașat mai jos câteva „opere” semnate de subsemnatul.

Sunetul este îmbunătățit și se vede că Ubisoft a lucrat mai mult la acest aspect. Dar cu actori mai cunoscuți și motion capture ceva mai bun, era și păcat să nu avem voci la cea mai mare calitate și o coloană sonoră surprinzător de potrivită mediului. Iar dacă vocea lui Giancarlo Esposito nu e destul cât să te captiveze, cred că treaba asta o să fie cireașa de pe tort: când ascultă anumite piese de la radio, Dani cânta alături de melodie, iar dacă îl întrerupi în acest timp prin închiderea radioului, acesta continuă să fredoneze piesele favorite. E cea mai tare chestie pe care am văzut-o într-un joc recent și mă bucur să văd că jocuri precum acesta sau Deathloop au pus mai mult accent pe partea de sunet.

Viva la revolucion!

Și iată că am mai trecut cu bine de încă o lansare care mi-a creat câteva emoții. Și doar din perspectiva asta, anul 2021 pare să se prezinte deja mai bine. Până acum am pus mâna pe Resident Evil Village, Ratchet & Clank: Rift Apart, Deathloop, FIFA 22 și acum Far Cry 6, iar toate au fost bune. Bine optimizate, dar și bine contruite și au spălat gustul amar lăsat în urmă de unele lansări dezastruoase ale lui 2020.

Far Cry 6 mi-a plăcut și am apucat să mă avant destul de mult în lumea acestuia în cele câteva zile în care am apucat să-l joc. Cu siguranță rămâne instalat și o să trag tare să-l termin pentru că simt că o să trebuiască să-mi fac o părere solidă despre unul dintre pretendenții pentru Game of the Year. Și cu acestea fiind spuse, aștept și părerile voastre. Credeți că este o îmbunătățire pentru serie, sau nu este pe gustul vostru?