Review Deathloop – Joaca de-a timpul

Deci, zice așa: timpul este mersul înainte continuu și nedefinit al existenței și al evenimentelor care survin într-o succesiune ireversibilă din trecut, prin prezent, spre viitor. Sarutmâna Wikipedia! Ei bine, Deathloop ia conceptul de timp și-l înnoadă într-un cerc care nu pare să se mai termine, iar de aici pleacă premisa celui mai nou joc dezvoltat de Arkane Lyon și publicat de Bethesda; adică același duo care în trecut ne-a adus excelenta serie Dishonored.

Iar dacă ești fanul jocurilor stealth, ori first-person shooter, ori RPG, este o șansă mare ca Deathloop să ți se potrivească ca o mănușă. Francezii de la Arkane au construit o lume superbă prin care să te plimbi liber, iar level design-ul este la înălțime; ca de obicei. Și dacă v-am captat atenția până acum, rămâneți alături de mine și-am să vă povestesc cum stă treaba. Atenție însă, întrucât recenzia mea conține spoilere micuțe din primele două-trei ore de joc. Asta așa, ca să nu ziceți că n-ați fost anunțați.

Aceeași zi iar și iar și iar și iar…

Pentru a înțelege cu ce se mănâncă acest joc trebuie să vă trec prin firul narativ care începe destul de abrupt în momentul în care personajul principal moare…. Asta până când te trezeșți pe o plajă, în mijlocul pustietății și începi să-ți pui întrebări referitoare la visul urât din care pare că abia te-ai trezit, mahmur din cauza băuturii și cu vedenii de la concentrația de alcool din ea. Și viziunile astea par să te conducă spre un bunker aflat ceva mai sus, pe niște stânci de pe plajă.

De aici începi ușor-ușor să-ți dai seama care-i treaba. Afli destul de repede că numele tău este Colt, iar fetișcana care ți-a făcut felul la început de joc este Julianna. Încetul cu încetul informațiile încep să se lege și în prolog afli că întreaga populație a insulei este prinsă într-un nod temporal care se resetează, astfel toți trăiesc aceeași zi încontinuu. Mai mult de atât, orice acțiuni iei nu vor avea repercusiuni deoarece vei reînvia indiferent de rezultat.

Odată ce a înțeles aceste reguli de bază, Colt își dă seama că singura cale de a scăpa de acolo și de a restabili cursul normal al timpului este să omoare cei opt oameni din spatele întregului proiect și să rupă nodul. Dar Julianna are cu totul alte planuri, iar aici ajungem la replica din trailer: „The only way to protect/break the cycle, is to kill you!”

Julianna este protectoarea acestui nod temporal, în timp ce Colt vrea să-l distrugă. Pe măsură ce avansezi în joc, vei descoperi povestea din spatele acestui loop și afli cine sunt oamenii reponsabili pentru crearea lui și motivele din spatele acestei invenții. Deathloop îți spune povestea prin intermediul unor personaje construite foarte atent și un voice-acting de nota zece. Colt și Julianna formează un cuplu erou-antagonist foarte dinamic și relația dintre ei se simte din dialoguri.

Celelalte personaje principale sunt și ele construite foarte bine, oferind un cadru interesant pentru o poveste solidă. Și ce mai poveste are jocul ăsta; m-a surprins că oricât aș fi încercat, nu prea am putut intui ce urma să se întâmple și a reușit să mă fascineze foarte tare originalitatea anumitor secvențe. M-a dus puțin cu gândul la filmul Doctor Strange din 2016 în care protagonistul retrăiește aceeași zi de mai multe ori, pentru a găsi firul narativ favorabil. Deathloop abordează lucrurile și din cealaltă perspectivă, astfel jucătorii pot intra în pielea Juliannei în încercarea de a-l opri pe Colt din a rupe bucla.

Deathloop pune accentul pe explorare și personalizarea experienței

Ceea ce m-a atras la Deathloop este elementul de explorare. Dificultatea nu poate fi ajustată, iar unii s-ar putea plânge că, vezi Doamne, e prea simplu. Însă asta cred că a fost și intenția dezvoltatorului francez, întrucât nu contează atât de mult cât de bine știi să tragi sau cât de îndemânatic ești când vine vorba de abordarea pe neveu. Tot ce contează este să descoperi povestea superbă și să te distrezi până ajungi la finalul ei.

Singurul ghidaj pe care-l ai în lumea jocului vine sub forma obiectivelor, dar fiecare dintre acestea poate fi abordat așa cum vrei. Nu există o singură intrare și o singură ieșire, fiecare locație fiind un adevărat labirint. Iar asta deschide o mulțime de oportunități de explorare pentru jucătorii mai aventuroși. Iar dacă vrei doar să te plimbi prin orașele conturate superb cu amprenta tipică celor de la Arkane, ești complet liber s-o faci. Ba chiar ești încurajat să iei deciziile așa cum dorești, astfel vei ajunge să descoperi o mulțime de arme noi, abilități și locații care îți dezvăluie și mai multe secrete ale insulei Blackreef. Aceasta este presărată cu mistere și lore, astfel aventurierii vor fi răsplătiți pe măsură.

Fiind un joc dezvoltat de Arkane, era de la sine înțeles că metodele de navigație sunt extrem de satisfăcătoare. Pe măsură ce progresezi, Colt va căpăta abilități. Printre acestea se numără și puteri speciale (numite Slabs în joc) precum Blink din Dishonored; bine, aici se numește Shift, însă utilizarea este aceeași. Și se simte clar că jocul este construit astfel încât să devină una dintre abilitățile tale permanente. Poți sări de pe un acoperiș pe altul, te poți strecura prin locuri greu accesibile și te poți feri de capcane și camere de luat vederi extrem de simplu.

Celelalte abilități sunt și ele interesante, dar pentru stilul meu de joc, Shift este un must-have, iar în combinație cu o a doua abilitate specială poate schimba radical gameplay-ul:

• SHIFT – Îți permite să te teleportezi pe distanțe scurte și te ferește de privirile adversarilor sau capcanele plantate de aceștia. Pe lângă abilitatea în sine, poți debloca niște upgrade-uri care îți permit să încetinești timpul când ești în aer, să îți ataci adversarii în timpul teleportarii, să ai o rază mai mare de acțiune, ori să schimbi poziția cu un adversar selectat.
• AETHER – Poți deveni invizibil pentru perioade scurte, astfel te protejezi de capcane și inamici. La început pare inutilă, deoarece fără îmbunătățiri îți consumă energia extrem de repede și te poate lăsa expus în fața inamicilor. Însă upgrade-urile îți permit să ucizi inamici fără să fie văzuți de colegii lor, să devii vizibil doar în momentul atacului, ca mai apoi să dispari iarăși. Mai poți să deblochezi și un upgrade care oprește consumul de energie atunci când stai pe loc, ori să nu devii vizibil atunci când ești atacat, făcând din Aether una dintre cele mai utile abilități din joc.
• NEXUS – Această abilitate îți permite să legi adversarii între ei, astfel dacă unul încasează un glonț în cap, toți îl vor simți. Pe măsură ce deblochezi upgrade-uri vei putea să legi mai mulți adversari între ei, să îl răspândești ca pe un virus pe măsură ce adversarii se strâng la un loc, să îți reîncarci viața când rănești inamicii și în final, să conservi energia atunci când folosești abilitatea.
• HAVOC – Dacă îți place să provoci haos, Havoc este perfectă pentru tine. Abilitatea îți mărește nivelul de damage și vei pierde mult mai puțină viață când ești atacat. Prin îmbunătățiri poți face abilitatea să explodeze când se termină energia, omorând adversarii din jurul tău, când ataci nu mai pierzi energie, dar te miști mai încet, pe măsură ce primești damage vei da înapoi și mai mult, iar ultimul upgrade și cel mai important pentru Havoc este acela care-ți reîncarcă energia când ataci inamici, astfel îi prelungești enorm durata.
• KARNESIS – Cu această abilitate poți arunca adversarii în aer, ca mai apoi să-i vânezi ca pe niște farfurii la un concurs de Skeet Shooting. Cu ajutorul upgrade-urilor vei putea să îți transformi adversarii în grenade atunci când aterizează, să îi lovești puternic de pământ, să îi lași suspendați în aer sau să creezi un cerc de energie care îi împinge pe toți nefericiții din jurul tău.

Toate astea se combină cu abilitatea permanentă a lui Colt, care îi permite să reînvie de două ori înainte de a fi trimis înapoi la punctul de plecare. Alături de această abilitate, combinația mea favorită este Shift alături de Nexus, întrucât pot să scap ușor de adversari și să îi elimin sistematic, chiar și trei-patru odată. Astfel am un set de abilități cu care pot fi ori extrem de ofensiv, ori pot rămâne în umbre dacă simt că situația o cere. Iar pentru a complimenta aceste abilități, vei debloca și așa numitele Trinkets care îți dau puteri pasive care nu-ți consumă energia. Acestea creează un sistem extrem de personalizabil care te lasă să-ți croiești personajul după bunul plac. De la double-jump, la pași mai silențiosi, viață/energie mai mare și tot felul de alte abilități pasive, vei putea modifica flow-ul jocului așa cum vrei tu.

Personalizarea armelor merge mână în mână cu personajul

Deathloop te lasă să abordezi situația și din pielea unui Rambo cu super-puteri, așa că ai la dispoziție și câteva arme numai bune pentru a face asta. Fie că vrei pistoale, SMG-uri, carabine, shotgun-uri sau puști pentru distanțe mari, ești asigurat. Armele au și ele diverse variante, iar pe măsură ce progresezi în joc vei debloca variante unice. De exemplu, una dintre cele mai utile arme pe care le am în acest moment este un SMG cu amortizor care îmi permite să elimin adversarii în liniște, dar și să-i țin pe loc dacă mă descoperă și atacă in număr mare.

De obicei arsenalul meu este alcătuit dintr-o astfel de armă, un revolver cu damage foarte mare cu care pot elimina un boss din două-trei gloanțe la cap și un shotgun pentru momentele dese în care sunt într-un interior și am nevoie de ceva cu care să curăț ușor drumul. Fiecare armă are un nivel de raritate destul de familiar, pe culori, astfel ai arme gri, albastre, mov sau aurii. Cred că se înțelege de la sine ierarhia.

La fel ca și în cazul personajului, armele au parte de un anume nivel de personalizare. Unde ai Trinkets pentru Colt, acestea sunt disponibile și pentru arme. Poți să le înzestrezi cu încărcătoare mai mari, să le reduci drastic reculul, să le pui gloanțe care trec prin adversari rănind mai mulți odată și multe altele. În acest fel, pe lângă personajul extrem de bine gândit, ai și un arsenal pe care-l poți croi după propriile gusturi.

Sistemul de shooting nu este rău, iar armele au personalitate. Nu se ridică la nivelul unui Battlefield sau ARMA, dar nici nu este nevoie. Deathloop este până la urmă un joc în care ai super-puteri, deci nu cred că reculul unei carabine este atât de relevant aici. Nici partea stealth nu este lăsată de-o parte. Încă de la începutul jocului vei debloca o macetă cu care poți elimina inamicii în liniște. Combinat cu abilitățile disponibile, poți parcurge un întreg nivel fără să tragi un singur glonț. Ba chiar există și un achievement pentru treaba asta. Iar în ajutorul tău sare și primul dispozitiv pe care-l găsești în joc, un aparat construit chiar de Colt cu care poți pirata sisteme de securitate, camere și arme automate. În acest fel, combini hacking-ul cu elementele stealth pentru a rămâne în umbre.

Cum deblochezi toate astea?

Am ajuns și la partea interesantă: progresia armelor, a abilităților și a poveștii. Și ca să aibă logică, o să le iau în ordine perfect aleatorie și voi începe cu progresia poveștii. După cum știm deja, Colt se trezește dimineața pe o plajă pustie și ziua se tot repetă. Doar că progresia este foarte bine gândită și nu devine plictisitoare. Ai două seturi de misiuni numite Leads. Acestea sunt împărțite în două categorii:

1. Visionary Leads – Acestea servesc drept misiunile principale ale jocului și sunt legate strict de poveste. Urmează-le pentru a descoperi mai multe despre Blackreef și cum poți rupe bucla temporală în care este prinsă insula.
2. Arsenal Leads – Vrei arme unice, abilități și îmbunătățiri pentru ele? Aici este de tine. Cel puțin la fel de interesante, misiunile secundare din Deathloop îți vor oferi ore întregi de distracție și explorare. Vei căuta combinații care deschid seifuri, vei descoperi personaje noi care îți spun povești despre lumea jocului și îți vei clădi un arsenal foarte versatil.

Iar catch-ul, pentru că există unul, este că fiecare misiune se petrece într-o anumită perioadă a zilei. Iar ziua, ca și în realitate, este împărțită în patru bucăți: dimineață, prânz, după-amiază și seară. Deci ai patru părți ale zilei și patru locații. În fiecare parte a zilei vei alege o locație, iar când ți-ai terminat treburile și te întorci în baza ta de sub insulă vei avansa. Astfel într-o zi vei putea vizita întregul oraș, iar asta este și scopul final. Să aduci toți cei opt antagoniști (Visionaries) în locații legate între ele, astfel încât să-i poți omorî pe toți în aceeași zi.

Fiind un joc rogue-like, te-ai aștepta să îți pierzi armele odată ce ai murit sau ai început o nouă zi. Însă Deathloop are un sistem numit Infuse care funcționează pe bază de puncte. Ai găsit o armă rară pe care nu ai vrea s-o pierzi? Strânge Infuse Points de pe hartă și adaug-o permanent în inventar. Și chiar dacă poți avea doar trei arme, odată ce ai găsit una nouă pe jos și înlocuieșți cu ea una dintre armele tale permanente, cea lăsată pe jos nu se va pierde. Următorul loop te va găsi cu un inventar mai bogat cu o armă, salvându-le pe toate. Așa că fiecare loop este o ocazie numai bună să-ti îmbogățești inventarul.

Punctele Infuse sunt ușor de găsit, sub forma unor obiecte normale cu o aură în jurul lor. În plus, fiecare boss ucis îți oferă o sumă bunicică, iar dacă mori îți vei pierde toate punctele. Nu este un motiv de îngrijorare însă, deoarece adesea vei putea reveni la locul în care ai murit ca să le recuperezi.

Abilitățile se deblochează chiar mai ușor de atât. Sunt împrăștiate prin joc sub forma unor trinkets și fie te împiedici de ele din greșeală, fie obții unele interesante de la adversarii uciși, iar pe cele mai rare și puternice le găsești la Visionaries și în locațiile acestora. Odată ce ai adăugat-o în invetar, poți fie să ii dai Infuse pentru a o păstra permanent, fie să o sacrifici pentru a primi și mai multe puncte cu care să păstrezi alte iteme.

Când vine vorba de Slabs, acestea pot fi obținute doar omorând unul dintre cei opt antagoniști. Însă eu le-am deblocat ceva mai repede datorită atacurilor Juliannei care odată ucisă, scapă pe jos arme și abilități rare, alături de un Slab. Iar pentru a le face upgrade, poți să vânezi unul dintre antagoniști și să-l omori de câte ori ai nevoie pentru a debloca fiecare îmbunătățire.

Nu optimizarea este sursa problemelor pe PC

Debutul lui Deathloop a fost marcat de recenzori care îi dau în cap cu optimizarea pentru că PC-urile lor cu RTX 3090 și Ryzen 9 5950X nu rulează jocul cum trebuie la Ultra. Dar după cum bine a spus Alex Battaglia de la Digital Foundry, NU JUDECĂM OPTIMIZAREA UNUI JOC PE ULTRA!!! Iar odată ce intri în setări și selectezi un preset diferit în afară de Auto, experiența s-ar putea îmbunătăți fantastic. Și mă doare să văd ghiduri pe net care spun că pentru mai multe FPS trebuie să scazi din setări – No shit, Sherlock!

Am rulat jocul pe configurația personală, adică un AMD Ryzen 7 5800X și o placă video RTX 3080. Știu, știu, io bogatu’ de mine. Dar în comparație cu cei care se plâng că Deathloop scade în 40FPS pe configurații mai puternice sau nu știu ce alte anomalii dubioase, nu am întâmpinat decât două crash-uri. Deci nici vorba de stuttering, de scăderi de la 144FPS la 45FPS și alte nebunii de genul. Și tot ce a trebuit să fac a fost un update la cea mai nouă versiune de driver de la NVIDIA, la îndrumarea jocului. Deci, cine e de vină?!

Grafica jocului nu este una pe care s-o înscriem la concursuri de frumusețe, dar și asta este o mișcare tipică Arkane Studios care și-a format o direcție vizuală solidă și o respectă Dumnezeiește. Și știți ce? Arată al naibii de bine, chiar dacă nu e ULTRA realist și nu folosește pietre fotografiate în 8K, transpuse în 3D. Și sunt de părere că un joc nu trebuie să arate bine ca să aibă o grafică de invidiat. Până la urmă nu realismul definește asta.

Paleta de culori, reflexiile foarte bune care rezultă din cromatica jocului, personajele bine conturate și peisajele superbe fac din Deathloop un joc foarte arătos, iar dacă elitistul din tine se mulțumește cu setări „Very High” în loc de „Ultra„, vei avea o experiență solidă și lipsită de probleme. Și diferența vizuală a fost efectiv isesizabila. Nu știu ce îmbunătățiri aduc setările Ultra, dar clar nu se văd la rezoluție 1440p.

Coloana sonoră este un alt punct forte al acestui joc și reușește să fie atât plăcută, cât și utilă. Dacă ești atacat, muzica devine mai activă și parcă te împinge de la spate să fii curajos și să îți înfrunți adversarii. Când ești în mijlocul unei misiuni ceva mai greoaie, muzica dramatică îți va băga puțin frica-n oase, iar muzica din anumite locații precum clubul de rock este miere pentru urechi. Nici performanțele actorilor vocali nu sunt deloc rele și momentul în care Colt se trezește in fața unui interfon și începe să se prostească este de departe cea mai tare interacțiune personaj – mediu pe care am văzut-o într-un joc recent. Talent tată, nu glumă!

Julianna este un anti-erou extrem de plăcut

În funcție de perspectiva din care privești lucrurile, Julianna este fie protagonist, fie antagonist. Asta deschide o nouă oportunitate pentru jucătorii care aleg să se aventureze în modul multiplayer și să intre în pielea ei. Nu poți să joci solo când o controlezi întrucât nu are o campanie proprie, însă te poți amesteca în poveștile altor jucători. Asta duce la un joc de-a șoarecele și pisica extrem de interesant, dar fiți cu băgare de seamă: anumite dialoguri din modul online pot conține spoilere, așa că v-aș încuraja să terminați întâi campania single-player.

Dar să nu credeți că este doar un mod de umplutură. Când joci drept Julianna, ai acces la arme și abilități mult mai bune încă de la început. Cu ajutorul acestora poți intra pe sesiunea unui prieten, ori a unui jucători aleatoriu și să îl vânezi. Iar ca și răsplată pentru actul eroic de a salva bucla temporală, vei debloca mai multe costumații pentru ambele personaje. Iar aici am de dat o mare bilă albă, deoarece Arkane putea să implementeze un sistem de micro-tranzacții numai decât. N-a făcut-o însă, iar singura cale de a primi mai multe costume este de a câștiga meciuri multiplayer.

Concluzie

Mamă, da’ am vorbit ceva, nu glumă. Ca să concluzionam, Deathloop a reușit să mă surprindă foarte plăcut și readuce termenul de “fun” în jocuri. Până la urmă, cam ăsta este și scopul, nu? Oferă o poveste foarte bună cu niște personaje pe care nu le vei uita imediat ce ai închis jocul, un gameplay care se bazează mult pe creativitate și nu te trage de mânecă în direcția unui obiectiv anume și un duo grafică-sunet extrem de fericit. Mai punem la socoteală și modul multiplayer despre care am vorbit mai devreme și uite cum avem în față unul dintre pretendenții serioși la titlul de Game of the Year.