Cand am auzit ca Remedy Entertainment scot un joc nou mi-am amintit cum am pierdut ca pustan, ore intregi in primele doua jocuri Max Payne si in Alan Wake. Daca cineva stie sa creeze o atmosfera care sa te tina in priza si sa abordeze subiecte despre paranormal si psihologie, Remedy este studioul vinovat, iar abilitatile lor ies iarasi la iveala in Control; un joc care iti da puteri supra-omenesti si te invata sa le folosesti in favoarea binelui comun.
Control stie sa spuna o poveste
Jocul te pune in pielea lui Jesse Faden, o tanara ce a venit in New York in cautarea fratelui mai mic, dar a nimerit tocmai la sediul principal al FBC (Federal Bureau of Control). Inceputul jocului este in aer, deoarece nu stii ce cauti acolo, nu stii la ce sa te astepti si nici macar nu intelegi cum ai ajuns, in primul rand. Jocul iti spune o poveste care se construieste pe parcurs, oferindu-ti din ce in ce mai multe detalii pe masura ce avansezi. Asta rezulta intr-un inceput destul de greoi, care insa te ajuta sa te cufunzi in atmosfera jocului si sa te obisnuiesti cu mecanicile de baza.
Actiunea lui Control se petrece intr-o singura mare cladire, sediul agentiei mai sus amintite, care este un veritabil labirint si iti da senzatia ca ar fi mai de graba, un alt personaj al povestii, nu doar un simplu monolit de beton. Modul in care mediul se modifica in jurul tau sub influenta fortelor malefice este foarte interesant si ajuta la atmosfera putin claustrofoba pe care jocul incearca sa ti-o induca, de multe ori fiind aruncat in spatii inguste, coridoare stramte si lungi sau poduri care trec strabat abisul.
As vrea sa mai adaug inca o bila alba pe partea de poveste pentru personaje si modul in care acestea evolueaza de-a lungul actiunii. Alaturi de Jesse, vei ajunge sa-i cunosti, nu foarte departe in poveste, pe Ahti, un om de serviciu care devine o figura prieteneasca pentru protagonista noastra si pe Emily Pope, sefa departamentului de cercetare in cadrul FBC. Daca Ahti este un personaj misterios cu care vei avea o relatie de tipul „o mana o scarpina pe cealalta”, Emily iti va fi principalul atlas in povestea din Control. Lip-sync bun, actori care stiu sa intre in pielea personajelor si un scenariu plin de semne de intrebare.
Deci, cum facem totul sa sara in aer?
Daca este ceva ce diferentiaza Control de alte titluri, acela trebuie sa fie modul de joc. Accentul pica foarte puternic pe fortele telekinetice pe care Jesse le dobandeste de-a lungul povestii si le transforma intr-o parte integrala a actiunii, nu doar niste gimmick-uri interesante pe care nu le vei folosi deoarece poti trece prin nivel scuipand gloante in toate directiile.
Ca veni vorba de arme; printre primele interactiuni pe care le ai cu lumea jocului se numara gasirea unei arme… singura arma pe care vei pune mana de altfel. Aceasta este numita foarte expresiv, Service Weapon si este un Object of Power. Aici v-am bagat in ceata, nu? Haideti sa va explic atunci: arsenalul din Control se bazeaza pe asa numitele obiecte de putere (OoP) care vin sub forma celor mai rudimentare elemente. De la ratuste de cauciuc la telefoane vechi sau chiar un cal de carusel. Fiecare astfel OoP descoperit in joc, ii va conferi lui Jesse o noua abilitate, asa ca scopul este sa le gasesti pe toate daca doresti un arsenal complet care o transforma pe eroina jocului intr-o adevarata super-eroina.
Pentru a scoate in evidenta aceste puteri si pentru a te obisnui sa le folosesti, jocul nu-ti va lasa pe mana decat o a arma, acea Service Weapon, care insa se descarca destul de usor si nu este neaparat cea mai buna alegere cand dai de anumiti adversari mai seriosi. Aici intra in joc abilitatile speciale pe care le dobandesti. Daca la inceput, puterile tale se limiteaza la a arunca cu obiecte din mediul inconjurator in adversari, pe masura ce avansezi vei ajunge sa poti forma scuturi de protectie care sa te scoata din situatii grele sau chiar sa preiei controlul mintilor adversarilor. Modul in care aceste puteri intra in lupta este foarte fluid si nu iti va fi greu sa inveti sa le folosesti astfel incat sa devii o adevarata masinarie de lupta, iar pistolul sa devina, inevitabil, arma secundara.
Control este un joc care iti ofera o schema de control (duh) foarte intuitiva si nu vei avea dificultati in a-ti folosi eficient abilitatile in lupta si nici nu le vei putea trece cu vederea intrucat adversarii (care apropo, sunt destul de destepti) iti vor pune atat reflexele cat si abilitatile tactice personale la incercare in anumite momente.
Progresia personajului urmeaza un format clasic: faci misiuni, primesti puncte, cheltuiesti toate punctele pe diverse upgrade-uri ale lui Jesse. Un alt aspect placut este evolutia armei. Intr-adevar, ai o singura arma, dar aceasta poate fi imbunatatita, sau poti chiar sa creezi variatii ale acesteia si sa transformi un simplu pistol intr-o arma semi-automata sau chiar intr-un „tun de mana”.
Jocurile sunt ca fetele: cateodata nu conteaza doar sufletul
Daca am un regret vis-a-vis de Control, acela ar fi ca nu l-am jucat pe PC, ci pe PlayStation 4. Vizual, jocul mi se pare o capodopera, doar ca puterea de procesare a consolei de la Sony pur si simplu nu a fost destul pentru a sustine o experienta fluida si aratoasa.
Ce mi-a sarit in ochi pe partea de grafica, este desigur, lumina. Modul in care Remedy au incercat sa faca lumina cat mai realista este de apreciat deoarece iubesc modul in care razele soarelui intra prin geamuri, crapaturi si alte surse si se izbesc de obiecte, creand reflexii demne de un titlu cu ray tracing. Iar asta este valabil pentru versiunea de PlayStation 4, astfel sunt convins ca pe PC vorbim deja de o capodopera cand ne referim la acest aspect.
Nu sunt sigur cum as putea explica cat de bine mi se pare ca arata jocul asta, dupa ce tocmai am spus ca l-am jucat pe o consola, dar ma voi raporta la alte titluri foarte bine vazute de public, precum God of War si Red Dead Redemption 2 si indraznesc sa zic ca si Control poate fi inclus in aceeasi categorie cand vine vorba de modul in care arata personajele, mediul inconjurator si efectele speciale precum exploziile si particulele.
Din punctul meu de vedere, consider ca locatia a fost o incercare grea pentru echipa de creatie deoarece au fost nevoiti sa modeleze un univers alternativ in cadrul oferit de un zgarie nori din beton. Si ce mai lume au creat! Au reusit sa respecte faptul ca actiunea se desfasoara totusi in interioare, dar au creat portiuni foarte deschise care se intind pe mai multe etaje fara sa mai fie despartite de tavane si alte nebunii de genul, astfel, vei regasi chiar si constructii industriale masive in cladirea in care isi are actiunea Control.
Fiind atat de avansati tehnologic, in ultima vreme inclin inspre evitarea discutiilor despre sunetul din jocuri pentru ca de cele mai multe ori, acesta este minim decent, dar in Control, mi se pare putin peste medie. Sunetele creepy ajuta foarte mult la intretinerea atmosferei si alaturi de situatiile care iti provoaca mici stari de claustrofobie, reusesc sa te tina putin in priza, mai ales daca joci noaptea cu castile pe cap.
Iata insa ca ajungem si la momentul in care trebuie sa vorbesc despre una dintre cele mai mari probleme ale lui Control. Daca ati citit cu atentie, cred ca deja intuiti ca voi incepe sa palavragesc despre performanta pe PlayStation 4 si sa fiti siguri ca nu scapa cu una cu doua. Ma gandesc: daca consola asta mi-a rulat Red Dead Redemption 2 fara frame drops masive si mi-a oferit o experienta chiar placuta in God of War, de ce Control a sacadat si nu doar o data, a fost plin de freeze-uri, mai ales dupa misiuni si a fost mai de graba slideshow cand intalneam un grup mai mare de 4-5 adversari? O sa arat cu degetul spre baietii de la Remedy, dar parte din problema este si faptul ca aceasta generatie de console se cam apropie de obstescul sfarsit dupa ce ne-a bucurat cam sase ani de zile.
Si-a incalecat pe-o sa…
…si v-am spus poveste-asa. Am mai incheiat o poveste; o aventura care a reusit sa-mi unga acele rotite pe care multe jocuri mai mult le blocheaza si m-a facut sa ma atasez de Control. Un joc cu o poveste interesanta, personaje bune, grafica superba si un gameplay de care aveam nevoie. Desigur, a avut si lacune, sub forma optimizarii slabe despre care am vorbit si startul incet si putin dezamagitor al povestii, dar a dovedit ca 2019 are ceva de spus cand vine vorba de jocuri, fiind primul mare titlu din valul de eventuale capodopere pe care urmeaza sa le intalnim.
Verdict
Poveste - 8
Gameplay - 9
Grafica, sunet si optimizare - 8.5
8.5
Super!
