Activision si respectiv Bungie si-au pus mari sperante in Destiny. Era de asteptat acest lucru, avand in vedere ca discutam despre parintele lui Halo si despre un publisher care a transformat intr-o arta ideea de a mulge tot ce este mai bun dintr-o franciza. Pe langa asta, Destiny este unul dintre acele titluri care si-au facut reclama doar prin faptul ca este facut de Bungie, fanii fiind extrem de intrigati de ideea ca ar putea juca ceva nou de la acest studio. Asta il face pe Destiny sa fie unul dintre cele mai asteptate jocuri din ultimii zece ani. Bine, faptul ca este asteptat, nu inseamna ca este si perfect, astfel astazi il analizam atent pana la ultimul atom, urmand un review care, cu toate ca ne-a luat mai mult decat ne-am asteptat, este munca a trei saptamani de testare si analiza intensiva a jocului pe toate platformele pe care a fost lansat. Adica Andrei al nostru a respirat Destiny in ultimele trei saptamani!
Povesta jocului incepe undeva intr-un viitor apropiat, unde umanitatea calatoreste catre Marte, descoperind acolo prima sa sursa de tehnologie extraterestra. Numita The Traveler, aceasta sfera gigantica de marimea unei luni, ofera umanitatii posibilitatea de a calatorii prin univers si de a se auto-imbunatatii aproape instant. In doar cateva decenii oamenii fac salturi tehnologice extraordinare, reusind sa teraformeze planeta Marte si Venus si nu numai, Venus de exemplu ajungand o jungla vasta cu propia atmosfera. Aceasta este numita de joc ca fiind epoca de aur a umanitatii, oamenii ajungand sa traisca aproape 300 de ani si sa colonizeze sistemul solar. Din pacate nu am aveea o premisa pentru joc daca totul ar fi numai floricele si fluturasi, astfel intra in scena mare colaps. O entitate cunoscuta doar sub numele de „The Darkness” ataca rasa umana, urmarind The Traveler si distrugerea a tot ceea ce acesta a creeat. De aici povestea sare cateva sute de ani in viitor unde rasa umana s-a refugiat pe Pamant, planeta albastra fiind ultimul bastion al umanitatii, protejat de The Traveler. Acest lucru este posibil prin prezenta asa numitilor The Guardians, o entitate supra-umana, ce poate folosi o sursa de putere numita „The Light”. Odata cu aparitia acestor gardieni, umanitatea incepe sa capete speranta si incearca sa preia controlul planetelor pierdute, doar pentru a realiza ca noi rase de extraterestrii ostile au preluat controlul coloniilor umane, extraterestrii care acum ameninta Pamantul si Traveler-ul. Aici intri tu in scena. Un nou Gardian trezit undeva in ceea ce era odata Rusia, misiunea ta fiind sa salvezi rasa umana si sa reanimezi Traveler-ul care este acum intr-o stare comatoza.
Narativ vorbind, conceptul este cat se poate de interesant, cu extrem de multe aspecte si fatete care pot nuanta povestea. Avem diverse variatii ale oamenilor, precum EXO si Awoken, dar si oameni in acest razboi, fiecare cu o cultura diferita si cu atribute diferite, ideologiile lovindu-se uneori inainte si in timpul unei lupte. Bungie au ales sa foloseasca aici o metoda mai putin conventionala de livrare a povestii, numita naratiune non-liniara, element care este de laudat, un singur joc recent folosind acest gen de povestire, acesta fiind Dark Souls. Din pacate, unde Dark Souls si respectiv Demon Souls, exceleaza absolut in naratiune, Destiny este corijent. Nu pentru ca felul in care au ales sa spuna povestea, aceasta avand ceva al ei unic si special, ci prin felul in care au facut-o. Mari parti de poveste sunt relatate prin intermediul unor pergamente digitale numite Grimoire, aceastea fiind updatate ori de cate ori termini o misiune sau omori un inamic. Ofera o naratiune interesanta, dar din pacate nu destul cat sa intrige toti jucatorii. Este foarte greu sa pui cap la cap povestea in conditiile in care cinematicele care spun povestea nu au prea multa substanta, iar atunci cand au, te lasa cu ochii in soare la un moment total inoportul. Iar pentru ca discutam de inoportul, finalul jocului, este defapt un mesaj care te anunta sa astepti DLC-uri pentru a vedea cum se dezvolta intreg ciclul narativ. Iar acest lucru nu este singura hiba pe care povestea din Destiny o are. Mari parti din poveste sunt narate in timpul secventelor de incarcare, cand te plimbi cu nava prin sistemul solar, de catre inteligentul artifical vocalizat de Peter Dinklage. Iti ofera ceva de rumegat din punct de vedere narativ, dar este doar acelasi ecran de incarcare cu alta nava uneori, pe care trebuie sa stai sa il analizezi ori de cate ori intri intr-o misiune sau esti aruncat pe o planeta.
Probabil unul dintre motivele pentru care povestea este atat de mata si lipsita de lucriu, dar dupa cum am spus cu o personalitate propie, este faptul ca fostul autor principal de la Bungie, Marty O’Donnell a fost concediat, acesta putand fii unul dintre motivele pentru care acest joc schioapata la capitolul poveste. Dar articolul despre intreaga poveste a jocului se gaseste pe site, unde detaliam fiecare problema a jocului si analizam toate informatiile pe care le avem pana in prezent. Sunt multe elemente care fac povestea din Destiny sa fie slaba si greu de urmarit, avand puncte forte si puncte extrem de slabe, motiv pentru care a fost primit asa si asa de catre public. Asta nu inseamna ca totul este negru si merita cei de la Bungie sa fie arsi pe rug ci doar trasi la raspundere.
In acest moment, cumulat am la activ in jur de 350 de ore de gameplay in acest joc, pe fiecare platforma in parte si pot spune cu mana pe inima ca experienta dupa un timp devine, incet, dar sigur, repetitiva. Arhitectura si felul in care Bungie au ales sa realizeze misiunile este una dintre cele mai proaste deciziie de design pe care le-am vazut de cand activez in aceasta industrie. Toate misiunile incap cu tine in nava, in timp ce Ghost-ul tau iti nareaza ceva, urmat de aparitia ta pe planeta, un marker care iti spune exact unde sa te duci, in tot acest proces omorand extraterestul X, bio-robotul Y si elita Z, finalul de cele mai multe ori fiind un joc de-a proteja Inteligentul Artificial in timp ce extrage o serie de informatii „vitale” dintr-un terminal. Repetitiv este putin spus. Este gretos, mai ales cand faci asta pe trei platfome diferite si te intrebi de ce experienta iti este atat de familiara. Tot acest lucru se putea elimina daca optau pentru o arhitectura similara cu Borderlands, unde misiunile sunt mult mai bine accentuate si mai bine definite, unde cu toate ca omorai aceasi si aceasi inamici, exista un tel bine definit si un final al unei misiuni satisfacator. Aici, trebuie sa stai sa protejezi Ghost-ul! De ce? Pentru ca decizii luate in graba. La asta mai adaugam si un alt element destul de nefast, faptul ca vei vizita aceleasi si aceleasi locatii pana iti vine acru in gura. Din nou, aici, tot acest lucru se putea elimina daca misiunile erau distribuite in zone diferite pe harta, tu ca jucator avand ceva nou de descoperit ori de cate ori intri intr-o misiune.
Misiunile sunt impartite in trei categorii distincte: Story, Strike si Patrol. Cele de poveste, adica de story, sunt cele care iti explica ce si cum se intampla in universul Destiny. Strike, sunt misiuni in care trebuie sa faci front comun cu alti jucatori pentru a distruge un inamic mai puternic. Iar la final, Patrol, sunt cele in care primesti diverse misiuni pe o planeta pentru recompense sub forma de iteme sau bani. Ce au in comun toate aceste trei categorii de misiuni? Toate au la final de capitol cate un boss in care trebuie sa golesti milioane de gloante pana cand se decida sa moara. Chiar daca dai in puncte slabe, acesti monstri sunt definitia unui tinte cara se hraneste cu gloante. Iar daca asta nu era destul, sistemul de loot este schilod de la conceptie. O sa intelegeti imediat afirmatia aceasta.
Exceptand faptul ca in Destiny nu primesti in loc de arme bile luminoase care reprezinta arme sau armuri, fiind imposibil sa arunci pe jos modelul de arma, asa jucatorul putand sa vada ce ridica si sa se si bucure de noul sau loot, Destiny face o greseala grosolana pe care nu am mai vazut pana acum un RPG sa o faca. Spun RPG si nu MMO-RPG-Shooter, pentru ca discutam aici doar de aspectul RPG al jocului. Evident ma refer la faptul ca design-ul sistemului de loot se bate cap in cap cu mecanica de joc pe care Destiny o abordeaza. Multe dintre elementele pe care Destiny doreste sa le abordeze sunt in mare parte un mod de a intriga jucatorul sa avanseze in nivel si sa primeasca gear mai bun. O arma noua, o bucata de armura mai puternica si tot asa. Din pacate, in momentul in care faci asta iti da cu batul la palma si iti spune ca nu poti sa faci asta decat daca ai facut si aia si aia si aia. Multe dintre lucrurile pe care le-ai putea obtine in joc sunt legate de rangul tau cu un anumit vendor sau cu un anumit individ din citadela. Astfel esti obligat sa joci PVP pentru a avea reputatie sporita la un anumit vendor pentru a putea cumpara un anumit set de armura. Unde mai adaugam si faptul ca unele reptutatii nu se pot upgrada decat pana la 100 pe saptaman, ca de exemplu Vanguard. Nu intelegeti gresit, nu este nimic in neregula cu multiplayer-ul in acest joc, este chiar distractiv si bine balansat, indiferent ca joci cu un personaj de nivelul 1 sau de nivelul 25, experienta este uniforma pentru toate lumea chiar daca ai cel mai epic set de armura pe tine si arme legendare. Singurul loc in care Bungie nu au echilibrat multiplayer-ul sunt abilitatile claselor, dar acest lucru se remediaza cu un patch ulterior. Cele patru moduri disponibile in Crucible sunt Control, Clash, Rumble si Skirmish. Toate sunt variatii a modurilor populare, precum capture the flag, domination, team deathmatch sau free for all. Exista si aici o urma de poveste, vaga, fiind posibil ca pe viitor jocul sa exploreze implementarea unei naratiuni in multiplayer pentru ca jucatorii sa investeasca si mai multe ore.
Problema fundamentala sta in faptul ca jocul te obliga sa participi la multiplayer format. Exista jucatori care nu acccepta sa joace multiplayer, preferand sa experimenteze lumea si sa exploreze planetele din Destiny, nu sa stea sa se impuste cu alti jucatori pentru reputatie si pentru iteme. Unde mai adaugi si faptul ca jocul are prostul obicei sa iti dea iteme care nu au legatura cu clasa ta. Iar aici intervine greseala pe care Bungie au facut-o. In acest joc nu exista un sistem de Trading. Daca tu ai o armura pentru Hunter si vrei sa o dai altui jucator… NU POTI FACE ASTA. Ori o transformi in materiale, ori o transformi in materiale. Astea sunt alegerile tale. Doamene fereste sa incerci sa colaborezi cu alti jucatori si sa faci mediul de joc mai prietenos.
Pentru ca tot am discutat de sistemul de Loot si despre clase, hai sa enumeram si clasele din joc. Avem trei clase mari si late. Titan, Hunter-ul si Warlock-ul. Fiecare cu un set special de abilitati si cu o subclasa la activ. Fiecare are un mod diferit de abordare a modului de joc si am apucat sa aduc toate cele trei clase peste nivelul 20, moment in care jocul capata o noua savoare. Dupa ce ai ajuns trecut de nivelul 20, lucrurile se schimba dramatic. Exista Raid-uri, misiuni speciale, in care poti petrece ore bune pentru a le da gata, dar din pacate si aici sistemul de loot este usor ciudat. Dar hai sa ne intoarcem la clase si sistemul de level up. Nivelul tau poate ajunge pana la maxim 20 acumuland experienta. Dupa ce ai acumulat necesarul de experienta si ai ajuns la acest nivel, poti inainta in nivel folosind Light. Aceasta metoda alternativa de upgrade, Light se obtine in joc prin intermediul armurilor si drop-uri random. Ori de cate ori primesti o armura mai buna, aceasta are Light! Aici jocul se leaga strans de sistemul de loot, care dupa cum am spus, lasa mult de dorit. Armurile se pot upgrade, astfel crescand si Light-ul, dar asta este determinat de anumite actiuni pe care le intreprinzi in joc. Plus, iti trebuiesc diferite materiale pe care le obtini din misiuni si din dezmembrarea de armuri. Este un sistem interesant, care te provoaca sa joci si sa avansezi, din pacate sunt probleme aici inca, dar pe parcurs acestea se vor remedia. Cine stie, daca Bungie sunt acum in gradina celor de la Activision, poate fac o vizita la studio-urile Blizzard si invata cum se implementeaza un sistem de loot intr-un joc, pana la finalul anului Destiny fiind o experienta placuta din acest punct de vedere.
Daca este un loc in care Destiny exceleaza este gamplay-ul. Indiferent de ce clasa joci, jocul este unul ascultator, cu arme care iti dau un simt de impact si au un control extrem de bun. Fie ca alegi sa folosesti un hand canon, un pulse rifle sau un lansator de rachete, controlul armelor este superb. Chiar mai bun decat in Halo as putea spune in unele privinte, existand un sistem snap on target care te ajuta sa tintesti mai eficient. Asta ca sa nu spun de sistemul de atac meele care sincer sa fiu este probabil cel mai satisfacator in cazul Hunterului, care face una cu panatul tot ce misca atunci cand intra intr-un anumit mod. Seamna cu atacul lui Zero din Borderlands si probabil de asta mi-a placut atat de mult. Dar pentru ca nimic nu este perfect, pana la nivelul 20 o sa ti se para ca jocul are ceva cu tine cand vine vorba de grenada din dotare sau abilitatile speciale. Poti arunca o grenada la un anumit interval, stabilit de ce arme si armura ai pe tine, acestea durand o eternitate sa se incarce, iar abilitatile speciale sunt si mai greu de actionat. O alta problema marcanta a sistemului de tintire este faptul ca am patit nu numai odata sa ma trezesc ca trag dupa un alt inamic decat pe cel pe care doream, sistemul automat de tintire avand o inteligenta proprie care imi spunea, nu vrei sa tragi in acel inamic, acela e cel pe care doresti sa il ciuruiesti.
Vizual, jocul arata superb. Indiferent de platforma pe care il joci, old gen sau next gen, Xbox 360 sau PS4, Bungie nu au stat de poamana. Estetic totul este placut la ochi, de la animatiile inamicilor, care ori de cate ori ii impusti in diferite zone vitale se comporta usor diferit, pana la lumea din jurul tau, care este un deliciu de explorat in timpul misiunilor Patrol. Ai ce face si explora in aceasta lume, avand acel ceva unic care mi-a adus in egala masura de Skyrim sau Borderlands combinat cu Mass Effect si Knight of the Old Republic. Trebuie doar sa te uiti la cer si sa iti dai seama ca atentia la detalii a fost pe primul loc. Mici insertii ici si colo, surprize din partea creatorilor si diversitate. In Citadela poti vedea orasul in toata splendoarea lui, dar din pacate nu poti explora decat o mica parte din el, fiind mare pacat, dar iti da o idee de vastitate si de mediu mare. In timpul luptelor animatiile sunt fluide, iar Raid-urile sunt un deliciu la tot pasul. Problema este lipsa de diversitate a inamiciilor. Exista doar cateva clase de inamici cu care te vei bate in mai bine de trei sferturi de joc, cele patru caste insumand in total 25 de inamici cu care te ve infrunta. Lucru destul de dezamagitor prin comparatie pana si cu primul Borderlands, unde jocul avea 31 de inamici cu care sa te infrunti, fara sa luam in socoteala variatiile. Bine macar ca sunetul este de nota zece. Muzica este pefecta pentru locatie, tonul jocului, momentele in care pleaca sunt bine ales si mai presus de toate acestea iti impune o stare generala subliminala de grandios si maretie. Actorii vocali, atat cat vorbesc, fac si ei o treba buna, pana si Peter Dinklege cu fiecare replica expoziva, care in multe cazuri sunt livrate doar pentru un context narativ, face o treaba buna. Dar dupa cum am spus, povestea nu ajuta mult aceste dialoguri. Trebuie doar sa te uiti in jurul tau pentru cateva secunde, sa inchizi ochii si iti vei da seama ce inseamna Destiny din punct de vedere grafic si al sunetului.
Cuvantul de ordine in Destiny este Grind! Adica joci pana iti ies peri albi si speri sa iti pice o arma sau o armura mai tare. Sunt multe idei care ar putea fi implementate mult mai bine aici, dar din pacate Destiny este un joc care necesita mai multa atentie in timpul dezvoltarii, multe dintre concepte batandu-se cap in cap. Totusi, Destiny este conceput ca un joc care se va etinde in utmatorii 10 ani, avand sanse sa fie unul dintre cele mai jucate titluri de pe planeta, atata timp cat Bungie implementeaza noi concepte si noi mecanici de joc pe viitor. The Glass Vault este unul dintre ele, dar ramane de vazut cum se va imbunatatii acest titlu si daca o va face. Daca ai jucat Borderlands pentru loot sau Diablo 2 pentru cel mai epic item, Destiny este jocul tau fara doar si poate. Nu este un esec total, povestea lasa mult de dorit, exista elemente care nu se pupa unele cu altele, dar se pot remedia si consideram ca acest joc merita atentia publicului. Nu este nici Watch_Dogs si nici Sims 4 din punct de vedere al dezamagirii. Este un joc bun, care merita din partea noastra o nota finala de 8. Probabil ca nota ar fi fost mai mica, dar consideram ca problemele legate de gameplay se vor remedia prin patch-uri, cat despre cele legate de poveste, nu putem comenta. Ramane sa vedem cum evolueaza provestea prin DLC-uri, dar nu avem sperante prea mari. Avem o baza, dar se putea inca de la inceput mai bine.
