Review Chernobylite – Singur împotriva tuturor

Cândva, regizorul rus Andrei Tarkovsky spunea că tinerii trebuie să învețe să se bucure de singurătate. Trebuie să-și cultive spiritul și mintea și să se joace Chernobylite, care este plin de influențe… Cu specific. Bunăoară, Chernobylite este un experiment RPG cu accente de survival foarte interesant, născocit de mințile celor de la The Farm 51, un studio indie din Polonia.

Având în spate ore bune de Metro și S.T.A.L.K.E.R-e, nu a fost greu să îmi dau seama ce anume vrea Chernobylite de la viața mea. De la tematică și mici artificii, experimentul acesta indie reprezintă o abordare cel puțin fascinantă și bogată a curentului postapocaliptic. De fapt, îmi place să cred că dezvoltatorii au avut tendința să transforme jocul într-un fel de tribut adus unor personalități importante din lumea literaturii și a cinematografiei. Așa că puneți-vă combinezoanele, ștergeți lentilele măștii de gaze, luați-vă contorul Geiger și hai să dăm o tură prin… Zonă (pun intended).

O tematică similară

Tema poveștii este dezvăluită încă de la început. Practic, ne confruntăm cu același dezastru de la Cernobîl, după vreo 30 de ani. În urma exploziei reactorului a început să se formeze Chernobylite, adică nu doar jocul în sine, ci și minereul omonim cu proprietăți mistice/misterioase/magice/wow. Apariția acestuia a trezit interesul fortelor militare NAR, care izolează Zona pentru a putea efectua nestingheriți experimente cu acest minereu.

Între timp, fizicianul Igor Khymynuk se infiltrează în Zonă ca s-o găsească pe Tatyana, logodnica sa care a dispărut misterios odată cu teribilul accident de la centrala nucleară. Igor este bântuit de voci și viziuni, iar pentru a o găsi pe Tatyana, el trebuie să se confrunte nu doar cu mercenarii din NAR, ci și cu niște creaturi extradimensionale (Shadows), atrase de prezența minereului.

Odată ce te-ai obișnuit cu tematica jocului, vei remarca influențe deștepte, cum ar fi Solaris al lui Stanislaw Lem, Picnic la marginea drumul a fraților Strugatsky și adaptarea sa cinematografică, operă a lui Andrei Tarkovsky. Toate aceste elemente formează un tot unitar, bine închegat și spun o poveste emoționantă și complexă. Chernobylite este la esență un RPG open-world, iar povestea sa este împărțită în mai multe fire narative. În funcțiie de alegerile făcute vei suporta consecințe și vei pune lucrurile în mișcare, iar acestea vor conduce inevitabil către un sfârșit sau altul.

Povestea în sine poate fi greu de urmărit, în special pentru că este ilustrată prin intermediul gameplay-ului și al opțiunilor de dialog. Chiar și așa, este un rollercoaster de senzații, pe care-l trăiești de fiecare dată când decizi să pornești într-o nouă misiune. Lumea din Chernobylite este periculoasă, este brutală și înfricoșător de frumoasă. Astfel, vei parcurge Zona în căutare de indicii, vei face front comun cu diferite personaje, uneori vei avea conflicte de interese, alteori vei fi ajutat, ba chiar vei putea recruta și companioni, dar vom discuta despre asta în secțiunea următoare.

Singur printre atât de multe suflete

Ca să poată da de urmele Tatyanei, Igor trebuie să fie pregătit pentru orice. O bucată de chernobylite extrasă din perimetrul reactorului îi permite să-și construiască un soi de armă care poate deschide portaluri. Sfidând legile fizicii, Igor poate păși în aceste găuri de vierme pentru a se teleporta în ascunzătoarea sa sau pentru a traversa instant Zona către locația următoarei misiuni.

Ascunzătoarea ta este hub-ul principal al jocului. Aici îți gestionezi întregul echipament: arme, mâncare, diferite resurse, componente pentru crafting. Totodată de aici îți organizezi misiunile, care vin cu un twist interesant: tu poți porni într-o singură misiune pe zi, dar nu zice nimeni că nu-ți poți trimite companionii să încerce să ducă la bun sfârșit restul de quest-uri care îți fac cu ochiul.

Misiunile variază, deci vor exista situații când vei pleca să faci rost de hrană și medicamente, pe lângă obiectivele principale care duc mai departe firul narativ. Cum spuneam și înainte, îi poți delega pe tovarășii tăi să se ocupe de sarcinile plictisitoare. Rata de succes variază, dar resursele sunt limitate, și fiecare șansă ratată te costă scump. Îți asumi riscul de a le face pe toate de unul singur?

Păi, oricum s-ar putea să ajungi să le faci singur, dacă nu ești atent la modul în care îți recrutezi și tratezi aliații. Unii vin cu tine pentru a-și servi propriile interese, alții au fost cu tine de la bun început, dar o greșeală de-a ta i-a costat viața. Trebuie să ai grijă ca aceștia să primească mâncare, să aibă parte de echipament adecvat și să nu devină geloși unii pe alții. Aici este importantă și sănătatea psihică. Atât Igor, cât și tovarășii săi suferă mental damage din diferite motive: lipsa strictului necesar în baza de operațiuni (este nevoie de crafting, more on that later), lipsa hranei, lipsa medicamentelor, a resurselor și toate cele.

Tu ai un scanner pe care îl poți seta să-ți evidențieze resursele specifice sau tot ceea ce poate fi colectat. Este important să fii atent la tot ce te înconjoară și să îți gestionezi cu grijă toate posesiunile, altminteri și tu, și tovarășii, veți avea de suferit. Indiferent de nivelul de dificultate (niciodată nu joc pe treapta cea mai ușoară), complexitatea acestui sistem se resimte, și nu de puține ori m-am trezit singur pe lume, căci camarazii mei au închis ochii pentru totdeauna din cauza deciziilor mele proaste.

Chernobylite te face să simți că tot ceea ce faci și gândești contează, totul are repercursiuni. În cele din urmă, când toți te-au părăsit fie intenționat, fie din cauze naturale aka moarte, ești doar tu cu tine însuți, singur împotriva tuturor, iar pericolele din Zonă nu menajează pe nimeni. Este o atmosferă tensionată și aglomerată, nu o plimbare prin parc. Acesta este cu adevărat un simulator postapocaliptic.

Arta de a-ți redecora ascunzătoarea – Colecția Ikea

În Chernobylite nu poți supraviețui fără crafting. Crafting-ul implică resurse. Pe cele de bază le găsești împrăștiate în Zonă, pe unele mai complexe le poți crea sau sustrage de sub nasul soldaților NAR. Pentru a putea debloca accesul la tehnologii mai ample (generatoare, purificatoare, stații de upgradat arme), ai nevoie de „cunoștințe” de bază privind punctele de pornire.

Astfel, ai la început un crafting table, la care meșterești cam tot ce poate fi deblocat. Unele elemente necesită existența altor elemente: generatoare pentru a putea alimenta senzorii și alte obiecte, plite pentru a-ți prepara hrana necesară vindecării trupului și a minții, v-ați prins voi.

Ai chiar și posibilitatea de a realiza obiecte de mobilier. Și dacă acestea erau mai degrabă un lux de ordin decorativ în titluri ca Minecraft sau Valheim, aici colecția toamnă-iarnă Ikea joacă un rol important pentru tine și companionii tăi. Vrei să-i lași să doarmă pe jos? Ești invitatul meu, dar aceștia se vor trezi obosiți fizic și psihic și cu moralul la pământ. N-ai chef să bați cuie măcar pentru un scaun și un televizor? Ok, dar ghici cine intră în depresie.

Chernobylite oferă o selecție bogată de elemente care pot fi construite, pornind de la astfel de obiecte de mobilier și ajungând la aparate sofisticate care te pot ajuta în îndeplinirea misiunilor. Îmi place această idee a management-ului atent când vine vorba de resurse și „împărțeala” pe companioni, însă nici până în ziua de azi nu pot fi împăcat pe deplin cu interfața greoaie și rudimentară din spatele crafting-ului. Am nevoie de un sistem practic și intuitiv ca de apă îmbuteliată după ce am văzut cum se beau lichidele pe Arrakis în Dune. N-aș putea spune că este o idee bună cu o execuție proastă, ci o idee bună cu o execuție mai degrabă necioplită, împrumutată parcă de la Fallout 4.

Gameplay-ul m-a făcut să simt că mă lupt pentru propria viață

Igor este profesor de fizică, nu Chuck Norris. Prin urmare, este important să-ți planifici cu grijă fiecare mișcare. Asta nu înseamnă că el nu poate utiliza diferite arme și echipamente, dar resursele sunt limitate. Pe parcursul expediției în Zonă, vei avea ocazia să explorezi clădiri abandonate, dar și outpost-uri controlate de NAR. Un ochi ager și o minte răbdătoare vor putea colecta resurse importante și muniție suplimentară, însă militarii nu sunt singurii care te vor mort.

Creaturile extradimensionale atrase de bizarul material te vor simți imediat dacă ești în apropiere. Trebuie să rămâi în urme și să acționezi deștept. Partea mișto este că apariția monștrilor este generată aleatoriu, astfel nu vei putea intui sau memora eventualul tipar atunci când mori și reiei ultima salvare. Mobii sunt periculoși și provoacă daune majore; dacă te avânți împotriva lor cu un echipament rudimentar sau fără experiența necesară, vei regreta.

Că veni vorba de experiență, sistemul de level-up al acestui RPG este simplist, dar suficient de avantajos. Fiecare inamic răpus și quest completat oferă experiență. La fiecare creștere în nivel vei avea posibilitatea de a-ți upgrada abilitățile. Îmbunătățirile variază, astfel vei putea crește spațiul din inventar, vei primi bonusuri pentru deplasarea silențioasă, viață și rezistentă crescute, you name it.

Totodată, și mediul jocului se adaptează în funcție de alegerile tale, la fel cum și tu poți profita de pe urma condițiilor meteorologice. Acțiunile tale pot duce, de exemplu, la creșterea nivelului de securitate din zonele capturate de NAR. Tu, la rândul tău, îți poți planifica abordarea misiunilor în funcție de vreme. Ploaia și mocirla maschează zgomotul pașilor tăi, dar vizibilitatea redusă este un efect aplicat și ție, și inamicilor.

Este important să le iei în calcul, deoarece ele prezintă un avantaj semnificativ atunci când pornești la vânătoare. Toate acestea, în combinație cu gameplay-ul matur și complex, fac din Chernobylite un joc solid și cu potențial, care sparge din tiparele titlurilor „de duzină”. Sigur, există și bug-uri ocazionale și anumite incongruențe în materie de balance, însă vorbim despre un joc indie, născut și crescut de către o echipă tânără și implicată. Iar micile probleme nu reușesc să tragă în jos o poveste emoționantă și o atmosferă atât de immersive.

Grafica și sunetul sunt cele care fac cinste acestui proiect indie

Încă din start, atmosfera tensionată cu iz melancolic specific lui Tarkovsky și Dostoievsky se fac simțite. Emoțiile și gândurile lui Igor sunt transpuse excepțional în grafica și sunetul lui Chernobylite. Încă din primele minute ale jocului, începi să te miri că un studio independent micuț a reușit să dezvolte un așa proiect.

De fapt, procesul creativ a implicat multă muncă de teren. Întregul spațiu de joacă este format din scanări 3D și cartografieri ale Zonei de Excludere de la Cernobîl. Păduri dese alternează cu luminișuri anemice, structuri clădite de om putrezesc în mlaștini, iar toate acestea sunt acompaniate de sunete ambientale fidele și de o coloană sonoră fantastică.

Întregul parcurs este unul anevoios și complex. On purpose. Asta face ca Chernobylite să capete o nouă dimensiune. Fiecare aventură, fiecare descoperire a vreunei anomalii, fiecare întâlnire cu acei Shadows sunt un adevărat festin vizual, și nu degeaba există Photo Mode pe care îl poți accesa în timp ce te joci. Monștrii sunt terifianți, iar fiecare encounter îți va testa calmul și va încerca să te prindă pe picior greșit.

Nici vocile nu sunt mai prejos, în special dacă setarea default aduce voice acting-ul original, în limba rusă. Nihilismul lui Igor este subliniat prin tonul său lipsit aproape în totalitate de inflexiuni, în vreme ce vocea angelică a Tatyanei îi tulbură mintea. Lumea jocului este presărată cu personaje diverse, care-și urmăresc propriile interese. Vei întâlni stalkeri care încearcă să-și câștige pâinea, vei întâlni lideri ai unor comunități de supraviețuitori, iar toți acești indivizi se confruntă cu propriile greutăți.

Chernobylite este un efort triumfător pentru genul survival RPG

The Farm 51 a reușit să livreze un joc matur și frumos, care primește adesea conținut nou în diverse forme. Chernobylite s-a bucurat și de respectul celor care preferă consolele ca platforme de joacă, iar asta nu face decât să propulseze și mai departe acest curent survival potent și inteligent.

Trecând peste unele probleme de interfață și de bug-uri ocazionale, Chernobylite nu dezamăgește. Titlul urmează un parcurs greoi și anevoios, la capătul căruia vor ajunge doar cei răbdători și curioși. Cu o poveste complexă pe mai multe fire narative create în funcțiile de alegerile făcute, Chernobylite ar putea fi pentru cei inițiați ceea ce au fost Solaris și Picnic la marginea drumului pentru fanii science-fiction.