Review Alan Wake: Remastered – Ia-l de unde nu-i!

Pe undeva prin 2010, jocurile încă mai sughițau, fiind cuprinse de limitări, însă cumva parcă tot reușeau să ofere o experiență interesantă și să-și spună poveștile așa cum știau ele mai bine. În acel an fatidic, Remedy Entertainment a reușit să contureze o lume bizară și tensionată, cu un fir narativ cam tongue-in-cheek și plin de Stephen King și David Lynch, combinând elemente survival cu ideea unui joc bazat în principal pe storytelling.
Vreo 11 ani mai târziu, Remedy aduce în fața publicului o versiune remasterizată a acestui clasic. Alan Wake: Remastered este promisiunea studioului pentru un remaster care aduce cinste originalului, îmbunătățind considerabil detaliile vizuale, pentru a le aduce în pas cu moda lui 2021. Rezoluție 4K, texturi îmbunătățite, toate cele, iar partea cea mai importantă este disponibilitatea pentru mai multe platforme, adică posesorii de PlayStation vor putea să experimenteze atmosfera tensionată a unui clasic. Dar oare s-au ținut de cuvânt dezvoltatorii?
E greu să fii artist
Jocul spune povestea lui Alan Wake, un scriitor de literatură horror. Cum orice scriitor suferă din când în când de un blocaj de creație, Alan și soția sa își iau un mini-concendiu în micul oraș fictiv Bright Falls din Washington. Cu puțin timp înainte de a porni în călătorie, Alan are un coșmar tulburător, în care siluete întunecate încearcă să-l ucidă.
Coșmarul joacă un rol dublu. Pe de o parte, conturează premisa jocului, prin intermediul căreia facem cunoștință cu Alan, cu personalitatea acestuia și cu a sa viziune literară. Pe de altă parte, coșmarul este și un mic tutorial în care înveți bazele jocului. Într-o manieră destul de ridicolă și caraghioasă, instructajul lui Alan este realizat de către un fascicul de lumină care, odată ce și-a terminat treaba, dispare cât se poate de casual din peisaj.
Peste această introducere este trasată povestea principală. Orașul Bright Falls nu este ceea ce pare, iar Alan va trebui să-și riște viața și psihicul pentru a o găsi pe Alice, soția sa care a fost răpită. De aici, jocul își arată adevărata dimensiune de horror psihologic. Atmosfera unsettling și misterele care învăluie pitorescul oraș montan se întrepătrund cu Departure, romanul la care lucrează Alan. Este interesant de observat cum Alan este pus în poziția de unreliable narrator în raport cu cele întâmplate și modul în care acesta își raportează evenimentele prin care trece la conținutul scrierii sale. Dar aici mă opresc, pentru că nu vreau să vă stric din plăcerea de a descoperi singuri ideea de joc cinematic, după cum o numesc cei de la Remedy Entertainment.
Poate că povestea lui Alan Wake: Remastered nu este nici prima, nici ultima care să facă uz de astfel de elemente – figuri misterioase, personaje care n-au toate țiglele pe casă, puterea înfricoșătoare a întunericului – dar reușește să te captiveze și să îți ofere imboldul necesar parcurgerii sale. Chiar dacă gameplay-ul a rămas la fel de frustrant (veți vedea în scurt timp de ce), Alan Wake: Remastered rămâne în continuare o călătorie interesantă.
Alexa, play Iron Maiden – Fear of the Dark
Am avut ocazia să încerc Alan Wake la vremea sa, pe Xbox-ul unui vechi prieten, și trebuie să vă spun din prima că gameplay-ul tinde să devină foarte plicticos. Nu mă înțelegeți greșit, am un respect deosebit pentru jocurile de acest gen care încearcă să spună o poveste dincolo de ideea de a nimici tot ce-ți iese în cale, și chiar și la vârsta mea fragedă de atunci, am simțit că jocul sughite constant când vine vorba de a-l juca efectiv.
Gameplay-ul în sine este relativ simplist; Alan nu este Jean Claude Van Damme, deci nu se poate lua la trântă cu toți inamicii aduși în fața lui de către forțele întunericului. Singurele tale opțiuni sunt să te ascunzi și să îți eviți urmăritorii suficient de mult cât să ajungi teafăr la checkpoint-uri. Acestea vin sub forma unor stâlpi de iluminat, unde îți vei putea reface viața și muniția.
Tu ai asupra ta doar un pistolaș și o lanternă, iar raza de lumină a lanternei este cam singura ta speranță în lumea jocului. Îndrepți lanterna către figurile întunecate pentru a le sparge bariera protectoare malefică. Abia după aceea poți trage cu pistolul pentru a le alunga pentru o perioadă. Iar dacă se apropie prea mult și n-ai avut timp de ritualul de mai sus, dă-i cu dodge și fugi mâncând pământul.
Am mai întâlnit astfel de abordări și în alte jocuri, și nu este neapărat ceva rău, însă Alan Wake are tendința de a o implementa foarte prost. Vorbim aici despre o perspectivă a camerei defectuoasă, care îți pune foarte des bețe în roate atunci când țintești, încerci să te ferești sau te chinui să alergi pentru a-ți salva pielea.
În mod similar, nici controlul nu este mai presus, iar dacă vă luați de cei care criticau faptul că Alan e un rahitic incapabil de sprinturi mai lungi de 3 secunde, vă invit călduros să treceți prin joc. Mai pui niște bug-uri pe ici, pe colo, și se vede cu ochiul liber că Remedy Entertainment nu s-a atins de gameplay-ul jocului, iar Alan Wake: Remastered este doar o îmbunătățire grafică adusă originalului. În orice caz, mecanicile obosite din 2010 au rămas și vor rămâne, dar parcă ți-ar trebui ceva mult mai rău ca să renunți la explorarea acestui univers macabru.
Un remaster doar cu numele
La momentul anunțului oficial, cei de la Remedy Entertainment au specificat clar că Alan Wake: Remastered nu se va atinge de gameplay-ul originalului, ocupându-se în schimb de grafică, texturi și rezoluții aduse la zi, alături de suport widescreen. Iar asta mai degrabă pe hârtie.
Din moment ce retușarea gameplay-ului ar fi afectat invariabil întregul joc și ar fi necesitat un redesign de la zero, studioul s-a lenevit și s-a ocupat doar de remasterizare, pe motiv că n-ar vrea să strice experiența de joc originală. Din păcate, vorbim despre un remaster doar cu nume, o promisiune ținută doar pe jumătate. Alan Wake: Remastered nu include ray tracing sau suport HDR, că doar cei de la Remedy nu sunt fraieri, să muncească în plus pentru compatibiltate extinsă cu mai multe sisteme.
Chiar și cu toate detaliile setate la maximum și cu DLSS-ul pornit, este trist să observ destul de des glitch-uri vizuale și texturi îmbunătățite doar cu numele. Sigur, arată puțiiin mai bine față de bătrânul din 2010, dar este o încercare fără de succes, mai ales în anul 2021. Este păcat, pentru că Alan Wake nu duce lipsă de potențial. Un fel de premiu de consolare ar fi acela că-l poți juca pe hardware-ul de ultimă generație, adică PC, PlayStation 5 și Xbox Series X/S, dar nu încape îndoială că acest remaster, așa stângaci cum este, va atrage curioșii care n-au avut șansa să se bucure de o experiență interesantă la vremea ei.
Poveste - 8
Gameplay - 7.5
Grafică și sunet - 7
7.5
Se putea mai bine
Alan Wake: Remastered este o promisiune livrată doar pe jumătate. Îmbunătățirile de ordin vizual nu sunt ceea ce ar trebui să fie, iar dovada o face puzderia de glitch-uri vizuale. S-a păstrat același gameplay frustrant, însă Alan Wake a rămas și va rămâne un clasic al jocurilor adventure care pun accentul pe povești interesante și complexe.