In urma cu 3 ani la CES in Vegas asistam la un dialog „on stage” intre Steve Ballmer, fostul sef de la Microsoft si Ryan Seacrest pe post de gazda. Era prima oara cand il vedeam live pe Ballmer, si am simtit o pornire incontrolabila de a ma ascunde sub scaun. De jena. Omul era „vulcanic”, ca sa folosim un eufemism.Vorbea tare, fornaia, dadea de maini, radea aiurea, intrerupea, se straduia sa fie colocvial si se agita ca un Pepsi.
Toata aceasta reprezentatie de circ cu un tip care parea tras pe nas, mi-a dat atunci un puternic sentiment de „lame”, de jena. Asta sa fie acceptiunea americana a lui „a face show”? ma intrebam atunci siderat. Era atat de clar ca omul se straduia sa impresioneze, sa para degajat si prietenos, iar efectul era de-a dreptul grotesc. Altii, care-l mai vazusera, aveau o expresie condescendenta de „asa e el, ce sa-i facem” in fata tipului care parea in crize. Rar am avut un asa sentiment de „fortat”, de efort cu brobane de sudoare pe frunte, de a fi placut. Ballmer a traversat Microsoft prin ape tulburi si asta nu i-o poate contesta nimeni. Cum a facut-o va ramane probabil multa vreme obiect de dezbatere pentru analisti.
Conferinta de presa tinuta de curand de noul CEO, Satya Nadella a fost ca o gura de aer proaspat, de eleganta si retinere. Sobru dar nu arogant, serios si amabil, prietenos in limitele bunului simt, retinut dar nu distant. Vizionati aceasta interventie „on stage” sa va convingeti singuri. Si parca si Microsoft are acum un aer…mai aerisit.
