Recenzie East European Comic Con – Un Con ca afara

East European Comic Con, sau mai pe scut EECC, este pe departe unul dintre cele mai importante evenimente legate de cultura Geek din Romania.

De ce am inceput asa acest articol? Pai draga cititor, pentru ca am ramas ca la dentist: cu gura cascata si fara bani. In sensul bun al cuvantului evident. De cum am ajuns la RomExpo atmosfera parea incarcata de buna dispozitie si de oameni realmente entuziasti de ceea ce urmeaza sa se petreaca. Iar aici nu vorbesc de ziua de Sambata. NU! Vorbesc de ziua de Vineri, in care EECC a inceput la ora 4, dupa o zi de lucru sau de scoala, cu oameni care erau deja obositi, dar, in mod surprinzator, erau extrem de bine dispusi si dornici sa intre. Spun dornici pentru ca asta s-a intamplat un pic mai greu in prima zi, cand toata lumea se inghesuia precum sardinele intr-o conserva sa obtina validarea biletului si bratara necesara pentru intrare. A trecut cam o ora pana s-au asezat lucrurile, au inceput sa curga biletele si oamenii sa intre in incinta pavilioanelor unde se desfasura conventia. Iar aici am prima problema, dintre cele trei pe care le pot acuza vis-a-vis de Comic Con.

Nu stiu exact daca este vina oragnizatorilor, sau pur si simplu a celor de la RomExpo care nu au putut inciria un spatiu mai mare din motive logistice, dar faptul ca evenimentul s-a desfasurat in doua hale a fost un minus. Nu am fost atat de deranjat de faptul ca trebuia sa fac ture printre pavilioane pentru a vedea expozantii sau panourile si cred ca multi dintre cei prezenti nu au fost deranjati, dar parca spargea un pic „simtul” de imersiune. Sigur, afara era plin de oameni interesanti, posibilitatea de a cunoaste oameni noi, sau, cine stie, poate a agata pe cineva, dar mersul din punctul x in punctul y e un pic incomod. Dar este un minus subiectiv si singurul pe care o sa imi permit sa il impartasesc cu voi.

O sa incep cu „event-ul” in sine, Comic Con-ul mare, cel din pavilionul C6, unde sincer, era „omor”. Atat vineri, cat si sambata toata lumea zambea, toata lumea facea poze cu toata lumea, toti erau cu zambetul pe buze si cu bostanul titirez, dorind sa vada tot, cat mai repde, doar doar sa nu scape un cosplay sau o celebritate care intamplator se plimba pe coridoare. Electrizant este putin spus. Calitatea oamenilor si emotia se simtea inca de cum intrai pe usa. Nu sunt un individ care sa fie impresionat usor, dar parca pentru prima oara in Romania avem parte de un eveniment care sa rivalizeze cu ceea ce se face „afara”. Cum spunea o melodie „Vreau o tara ca afara”. Mah…tara ca afara nu avem! Dar macar la capitolul conventii ne indreptam in directia cea buna.

Cele trei zone din C6 acopereau in mare zona gaming, care sincer sa fiu era imensa, scena si board-games-urile. Asta in linii mari. Zona de gaming era practic 80% din pavilion. De la League of Legends, CS, Dota, Heathstone sau Fifa, pana la Catan sau Warhammer totul era prezent. Fie ca vorbim de jocuri video, sau board games, Geek-ul de rand avea de unde sa aleaga. Standul celor de la Logitech a organizat un concurs de Cosplay, adica indivizi costumati in diverse personaje de jocuri si nu numai, dar a avut si un stand unde puteai sa incerci cele mai noi produse. O vizita interesanta daca e sa ma intrebati pe mine, pentru geeks si periferice merg mana in mana. Nici sporturile electronice nu au fost uitate, de fapt nu am avut cum sa le uit, asta pentru ca erau cele mai mari scene de acolo. Tot timpul cat m-am aflat in C6 exista un pusti care ma intreba daca nu cumva am skin de LOL sau cand e concursul de Hearthsone. Concluzie, Comic-Con si Gaming, mana in mana. Iarasi un lucru bun, pentru ca, daca nu preferi spatiul virtual, oferta de jocuri fizice, board games, era fenomenala. Iar asta se vedea cu ochiul liber. Mesele erau PLINE, toti cei de la masa incercand, ba chiar cumparand board-games, lucru care ma face sa cred ca in aceasta tara acest fenomen incepe sa prinda amploare. Ca o plangere pasagera, ar fi calitatea comentatorilor, care o mai „sfecleau” din cand in cand, dar, in toiul unui meci mai sunt scapari de genul, lucruri care se iarta. Cu toate ca as fi mult mai fericit daca s-ar renunta la limbajul de strada in unele circumstante. Nu este rau, da o nota de realism, de „acolo” daca doriti, dar pana la urma profesionalismul trebuie sa primeze. Concluzie, zona de gaming, numai si exclusiv de bine. Asta pana iti aparea un pusti in fata care te intreba de skinuri de LOL si iti strica tot „Vibe-ul”.

Hai sa vorbim si despre maimutele celor zece sectoare in has. Mai exact de Youtuberii nostri autohtoni. Zece Lucruri, Doza de Has, Creative Monkeyz si Sector 7. Sincer sa fiu, pe cei de la Zece Lucruri nu prea i-am vazut, nici pe cei de la Sector 7 sau Doza de Has. In schimb, intrega echipa Creative Monkeyz era la la stand. Fara urma de rautate, poate pur si simplu nu ne-am intersectat, asta pentru ca in timpul prezentarii 10 Lucruri eu eram la masa, abia dupa fiind anuntat ca „au fost”. Totusi, pot spune cu mana pe inima, ca la standul Creative Monekyz a fost nebunie. Din „pavilionul mic” era pe departe cel mai popular panou. Cu mic cu mare, oameni cu varste cuprinse intre 12 si 40 de ani doreau un tricou, un stiker, o insigna, un hanorac si o poza cu Iobagg-ul. Intrega echipa CM era vizibila obosita in ziua de sambata, dar tot timpul avea o vorba buna, zambetul pe buze si oricand gata sa faca o poza sau sa semneze un atograf. Sunt sigur ca oricare dintre youtuberii autohtoni ar face acelasi lucru daca ar avea ocazia. Trebuie sa mentionez ca si „tacanitul” Dani pe Net si-a facut aparitia, unica de altfel, intr-un cosplay de Freddy Kruger, care arata fenomenal. Concluzie, YOUTUBE FTW!

Si pentru ca tot am mentionat „Pavilionul mic”, unde printre altele se afla si tronul de fier din popularul serial The Game of Thrones, la care se statea la coada ca pe vremea lui „Ceasca” la lapte, o sa intru putin in detalii vis-a-vis de locul in care am sangerat bani literalmente. Cu voia voastra, o sa va descriu prima mea intrare in acest pavilion. Tron de fier, Superman, Batman, Sailor Moon, Superman, „Unde se dau skinuri de LoL?”. Usor contrariat stimate cititior? Acum ganditi-va cum m-am simtit eu! Intai am dat ochii de Tronul de Fier, am intors capul in partea dreapta si am vazut o statueta de 30 de centimetri a lui Superman, apoi un cu Batman, brusc a trecut prin fata mea Sailor Moon iar la o fractiune de secunda un pusti ma tras de mana si ma intrebat daca acolo se dau skinuri de League of Legends. Toate astea in decursul a 3 secunde. Buimac este putin spus. Evident ca am luat la rand toate standurile, cumparand orice figurina care mi-a facut cu ochiul. Asa m-am ales cu un Joker de 10 Cm, un Harley Quinn, doua statuete Spawn, un brat de comic books, un Shao Kan si un Wolverine Bobble Head. Dupa cum am spus am sangerat bani. Si nu imi pare rau. Calitatea produselor a fost neasteptat de buna si preturile erau cat se poate de accesibile, lucru care a reusit sa ma mire totusi cel mai mult a fost faptul ca unele figurine erau mai ieftine ca afara, fiind chiar un stand destinat colectionarilror, unde preturile erau mult mai mari, dar acel gen de statueta sau figurina in cativa ani putand sa ajunga sa coste ceva bani grei. Dar deviez. Am facut rodul, am analizat problema, si am concluzionat: Oameni de la stand sunt facuti din zambete si prietenie. Unul dintre standuri apartinea lui Victor Drujiniu. Unul din putinii Comic Book Artisti din Romania care a lucrat cu publicatii precum DC sau Marvel. La standul lui un tanar student la arte a venit cu un portofoliu peste care acesta sa arunce o privire. Tanarul sfios intial a fost impulsionat de reactia domnului Drujiniu, care l-a tratat ca pe un prieten, la sfatuit, a avut rabdare sa se uite prin fiecare fila in parte si sa comenteze fiecare linie. De asta am spus ca oamenii erau facuti din zambete si prietenie. Si nu numai el. Fie ca era un stand care vindea ceva sau care pur si simplu prezenta ceva, toti zambeau, indiferent de cat de obositi erau, atmosfera parea sa fie incarcata numai cu energie pozitiva, oricat de mari erau cearcanele, oamenii zambeau si aveau rabdare cu fiecare om care se perinda prin fata standului lor. Concluzie „Pavilionul Mic”: Zambeste, pentru ca nu ai alta solutie (si vino cu bani pentru ca ai ce cumpara)

Per total, East European Comic Con 2014 a fost un real succes. Mii de oameni s-au perindat, s-au incheiat prietenii, am vazut actori mari de la Hollywood, protagonisiti ai serialelor preferate. Am avut tronul de fier, ba chiar a fost prezenta pana si YaYa Han, una dintre cele mai cunoscute cosplayeri-te de pe planeta. Alaturi de ea au mai venit si altii, precum Kamui, Giada Robin si CosFighters din Ungaria. Nici „ai nostri” nu au fost mai prejos, Livia cu Vi din League of Legends si Dyana cu Diana, tot din League of Legends au „rupta gura targului”, Kimi si multi, multi altii, mi-au luat ochii. A fost o experienta de neauitat. Net superioara fata de anul trecut, atat in calitatea produsului, cat si a oamenilor. DAR! Am spus ca am avut cateva probleme. MAJORE! Mizeria de nedescris ramasa in urma si lipsa dozatoarelor de apa. Nu vreau sa inchei acest articol in care am laudat evenimentul intr-o maniera negativa, dar este necesar. Absenta cosurilor de gunoi a fost vizibila aproape de ora inchiderii, RomExpo avand cosurile de gunoi in afara pavilioanelor, astfel, cosul de gunoi a fost confundat cu podeaua, pe jos fiind plin de ambalaje. Atat organizatorii, cat si managementul trebuia sa se ingrijeasca de acest lucru. Cat o sa iti vina pe cap mii de oameni, logica simpla dicteaza ca sunt cativa care isi vor uita bunele maniere acasa, trasfomand conventia intr-un cos de gunoi. Simple cosuri de gunoi din loc in loc ar fi rezolvat problema. Iar lipsa apei potabile a fost iarasi un minus major. Sunt un individ intelegator, dar acest lucru trebuia acoperit. Apa potabila trebuia asigurata. Sau macar locuri din care sa iti poti cumpara la vedere. Nu ascunsa la etaj de parca era mana cereasca.

Atat am avut de spus si de impartasit cu voi. Evenimentul mi-a placut nespus. Nu este un pas sfios inainte, ci este un pas care pune pe harta Romania ca o tara care poate produce evenimente de calitate „ca afara”. Mai trebuiesc stranse niste suruburi si adaugate niste piulite, dar per total, este mult peste ce m-am putut astepta.