Pikmin 4 – un joc de strategie foarte interesant pentru copilul din tine (review)

Există două tipuri de jucători de Pikmin: cei care au jucat jocul încă de la prima iterație (lansată în 2001 pe GameCube) și care sunt nostalgici după încă o doză de strategie împachetată într-un ambalaj cute și cei care nu au mai avut prea multe interacțiuni cu franciza și abia acum o descoperă pentru prima oară. Și mă bucur să spun că e un moment foarte bun să descoperi seria asta pentru că, cel puțin ultimul joc din serie (Pikmin 4) este foarte, foarte bun.

Gameplay-ul tactic este satisfăcător și precis, personajele cu care te întâlnești pe tot parcursul călătoriei tale sunt interesante și drăguțe și vei găsi puzzle-uri care mai de care mai ingenioase la tot pasul. Așa că, without further ado, hai să vorbim mai pe îndelete despre jocul de azi, Pikmin 4!

Poveste și atmosferă

Firul narativ nu este ceva nemaiauzit, dar nici nu se vrea a fi asta. Premiza e simplă: tu ești un carcalac colorat care ai ajuns pe o planetă ciudată (care arată îngrijorător de mult ca Pământul) și te pui pe explorat. De-a lungul aventurii te împrietenești cu alți carcalaci colorați cu ajutorul cărora te bați cu monștri și rezolvi puzzle-uri. Nu o să divulg mai multe pentru că și așa nu e cine știe ce acolo, dar tot ce o să spun e că „povestea” își face treaba ok. Și prin „își face treaba ok” mă refer că deservește ca un motiv bun să continui.

Dar, unde jocul ăsta strălucește este la capitolul atmosferă. Unele peșteri sunt întunecate și chiar spooky pe alocuri, multe zone deschise sunt pline de viață și de lucruri de făcut (ajungem imediat și acolo) iar, overall, întreg pachetul este ce trebuie.

Gameplay

Și acum ajungem la capitolul cel mai important pentru un joc Pikmin: gameplay-ul. Pesemne că Nintendo s-au uitat la toate lucrurile bune pe care jocurile precedente din serie le-au făcut, au luat notițe și le-au îmbunătățit la toate capitolele în Pikmin 4. Sistemul de combat este mai robust și interesant, iar adiția lui Oatchi, cel mai nou prieten blănos al tău, este ca o gură de aer proaspăt pentru serie.

Oatchi poate mirosi comori și naufragiați în apropiere, poate transporta Pikmin peste corpuri de apă, sări pe borduri înalte, trece repede prin ziduri de pământ și dușmani și, în cele din urmă, după câteva power up-uri serioase, poate trage obiecte grele care altfel ar fi fost imobile. Stai stai, am zis cumva power up? Ei bine, da, pentru că Pikmin 4 introduce un element RPG cerut de mulți fani.

Cu aceste upgrade-uri îți poți extinde capabilitățile în bătălie, poți debloca abilități noi pentru a rezolva diferite puzzle-uri și îți poți echipa aliații cu tot felul de jucării și arme ciudate, dându-le și mai multă putere. O altă chestie pe care am remarcat-o față de jocurile precedente este trecerea de la Captain Olimar, protagonistul jocurilor precedente, la un personaj fără nume, creat de tine. Chestia asta sigur a fost făcută ca să atragă și jucători noi, cei care nu au făcut cunoștiință în trecut cu protagonistul seriei iar asta întărește fraza mea de la început cum că Pikmin 4 reprezintă un moment bun să te apuci de serie.

În joc există și un soi de iteme care te pot ajuta în timpul combat-ului, de la bombe care dau o căruță de damage până la chestii care limitează mișcarea adversarului, și trebuie să recunosc că aceste obiecte fac jocul o idee prea ușor. La asta cu siguranță nu ajută faptul că Pikmin 4 nu are vreo setare de dificultate, așa că ceea ce vezi e ceea ce primești. Cu toate astea, au fost și destule cazuri când a trebuit să îmi pun serios mintea la contribuție, dar prea puține prin comparație cu rezolvările simple ale puzzle-urilor sau cu inamicii care picau mai ceva ca muștele după o bombă.

Grafică și sunet

La capitolul grafică stăm foarte bine. Pot spune cu mâna pe inimă că Pikmin 4 este unul dintre cele mai arătoase jocuri de pe Switch, iar când pe consolă există și alde The Legend of Zelda: Tears of the Kingdom ăsta chiar nu-i puțin lucru. Texturile sunt sharp (atât de mult cât permite hardware-ul deja învechit), umbrele nu sunt prea pixelate iar draw distance-ul este ok. La aspectul curat ajută și stilul artistic mai cartoonish așa, care aduce mult cu unele desene animate pe care le vedeam eu când eram mic. Cred că asta a fost și intenția sincer, considerând că Pikmin 4 este și un joc pentru copii.

Am lucruri bune de spus și despre sunet. Coloana sonoră este variată și jocul o folosește foarte bine. Muzica liniștitoare din secțiunile în care explorezi este schimbată imediat atunci când un băiat rău se uită urât la tine iar ambianța și sunetele produse de mediul înconjurător completează bine un tablou greu de uitat. Cam singurul comentariu pe care îl am (pentru că trebuie să comentez și eu de ceva 🙂 ) este că jocul merge doar la 30fps. Este un 30fps stabil și nu am întâmpinat probleme de performanță, dar în 2023 este puțin ciudat să mă întorc la framerate-ul ăsta arhaic.

Concluzie

În final, vine întrebarea: merită Pikmin 4 timpul tău. Ei bine, depinde mult de ce tip de jucător ești. Dacă ești un veteran al seriei, nu mai sta pe gânduri și ia-ți acum jocul. Este peste predecesorii săi la multe capitole și introduce niște mecanici noi foarte interesante și implementate cu cap. Dacă e prima ta interacțiune cu seria, vei descoperi un univers superb, cu multe lucruri mișto de văzut și cu un combat strategic bine pus la punct. Dacă nu ești genul de gamer care joacă jocuri de strategie, acesta nu o să îți schimbe părerea.

Este cute, interesant și, în ciuda faptului că rulează la 30fps, a ton of fun. Mi-a plăcut mult timpul meu petrecut în Pikmin 4 și îl recomand oricui vrea să își piardă câteva ore (vreo 30 la număr) într-o lume frumoasă și animată. La 60 de euro, costă cât un joc întreg, dar se vede din plin experiența și rafinamentul pe care doar cei de la Nintendo îl pot aplica unui joc.