După multe televizoare high-end testate, link-uri LG G5 sau Samsung QN990F, hai să facem cunoștință cu Philips 65PUS9010, pompos numit „The One”… and Only, cum aș completa eu, și nu e doar o metaforă. Este un televizor QLED 4K de 65 de inci, pe care Philips îl promovează ca fiind singurul televizor de care ai nevoie, o afirmație destul de îndrăzneață.
Design
Philips a reușit să găsească un echilibru bun între stil și funcționalitate. The One 2025 vine cu un suport central pivotant – o caracteristică din ce în ce mai rar întâlnită în zilele noastre.
Suportul are o formă ovală, cu finisaj metalic, e solid, și îți permite să rotești ușor televizorul stânga-dreapta pentru a ajusta unghiul de vizualizare. Dacă ai fost vreodată nevoit să muți tot mobilierul din cameră doar pentru că lumina soarelui crea reflexii pe ecran, o să apreciezi acest detaliu: cu o simplă rotire, poți evita reflexiile sau poți ajusta unghiul astfel încât toată lumea din cameră să aibă o vedere optimă.
Calitatea construcției este și ea reconfortantă. Rama ecranului este subțire – marginile superioare și laterale sunt aproape invizibile, iar în partea de jos există o bandă discretă gri închis, care adaugă un strop de eleganță.
În ciuda marginilor fine, nimic nu se simte fragil. Șasiul lui 65PUS9010 este destul de subțire, mai ales pentru un televizor LED, și are un panou posterior curat și ordonat. Philips a păstrat estetica simplă și elegantă – fără texturi stridente sau artificii de design ciudate – ceea ce e perfect pentru un televizor care ar trebui să se integreze discret în orice sufragerie.
În rest, pachetul include și o telecomandă subțire și confortabilă, care nu e vreo baghetă magică cu încărcare solară și pointer cu mișcare, ca la unii competitori, dar este funcțională și bine construită, cu butoane texturate și microfon încorporat pentru comenzi vocale.
Telecomanda poate fi programată să controleze și alte dispozitive, ceea ce e perfect dacă vrei să ai un singur control pentru tot. În plus, televizorul suportă HDMI CEC, deci comunică perfect cu soundbar-uri sau playere Blu-ray – poate transmite comenzi și poate porni sau opri dispozitivele în mod sincronizat.
Panou
Am petrecut niște timp de calitate alături de Philips 65PUS9010, conținutul nativ 4K arată impresionant de detaliat, și chiar sursele HD primesc un upgrade vizibil, grație motorului de procesare P5 Picture Engine. Acesta e la a șaptea generație, care lucrează în fundal pentru a optimiza fiecare cadru, îmbunătățind claritatea, contrastul, culorile și mișcarea. Tradus în termeni simpli, asta înseamnă că indiferent dacă urmărești un meci de fotbal în direct sau un film noir de atmosferă, televizorul reglează automat imaginea pentru a o menține clară și fluidă.
Philips are o reputație nu tocmai bună pentru procesarea video destul de agresivă, deci dacă ești purist, mai poți tempera unele dintre aceste „îmbunătățiri” în mod manual din setări. Dar per ansamblu, P5 face o treabă bună la upscaling și la redarea mișcării, punând 65PUS9010 în aceeași ligă cu modele similare de la Samsung în ceea ce privește rafinamentul vizual.
Marea noutate a acestui an este integrarea tehnologiei Quantum Dot, de aici și denumirea de QLED, în seria „The One”. În practică, trecerea la un panou QLED înseamnă că TV-ul poate reda un spectru coloristic mai larg decât la modelele anterioare, pentru că layerul de Quantum Dots ajută televizorul să mențină acuratețea culorilor chiar și la niveluri ridicate de luminozitate. Conținutul HDR, în special, beneficiază masiv de acest upgrade.
Când vine vorba despre HDR, TV-ul suportă aproape toate formatele existente. Este compatibil HDR10 și HLG, dar, mai important, gestionează și Dolby Vision și HDR10+. Într-o lume în care unele branduri te obligă să alegi între cele două, Philips le oferă pe ambele. Asta înseamnă că beneficiezi de mapping HDR dinamic în titlurile Dolby Vision de pe Netflix sau Disney+, dar este pregătit și pentru conținut HDR10+, standard folosit pe Amazon Prime sau pe unele discuri Blu Ray.
Singura zonă unde acest televizor nu poate concura direct cu modelele premium este contrastul în scenele extrem de întunecate. Fiind totuși un LCD, fie el și QLED, deși negrul este destul de profund, nu e negrul „cerneală” de pe OLED. Într-o cameră complet întunecată, poți sesiza acea ușoară tentă gri caracteristică LCD-urilor, în zonele foarte întunecate ale imaginii, și un halou subtil în jurul obiectelor luminoase aflate pe fundal întunecat.
Totuși, în condiții normale de vizionare, cu ceva mai multă lumină ambientală, contrastul arată bine, iar sistemul de iluminare pe zone, chiar dacă Philips nu spune nimic despre el în mod explicit, pare prezent. Pentru majoritatea utilizatorilor, cu excepția cinefililor împătimiți care analizează nuanța negrului în miez de noapte, luminozitatea ridicată și culorile bogate ale lui 65PUS9010 compensează aceste limitări.
Software – Titan OS
Trecând mai departe, 65PUS9010 este și unul dintre primele televizoare ale companiei care vine echipat cu Titan OS, noua platformă smart dezvoltată de Philips. Este o schimbare notabilă față de modelele anterioare care foloseau Android/Google TV. Ideea din spatele noului Titan OS este de a oferi o interfață simplificată, mai intuitivă, și este un sistem construit in-house, chiar în Europa. Este puternic inspirat din Google TV, cu o bară de navigare sus și rânduri de sugestii de conținut plus aplicații favorite dedesubt.
Există și o funcție de căutare universală, care îți permite să cauți un film sau serial în mai multe aplicații simultan, iar ecranul principal personalizat îți afișează recomandări bazate pe ceea ce ai urmărit deja. În teorie, petreci mai puțin timp sărind dintr-o aplicație în alta – televizorul încearcă să-ți aducă acum totul în față, într-un mod cât mai accesibil. Aplicațiile populare precum Netflix, Amazon Prime Video, Disney+, YouTube sunt disponibile default pe Titan OS, iar 65PUS9010 are și control vocal integrat accesibil prin microfonul de pe telecomandă.
Dar oricât de bine sună Titan OS în pliantele de marketing, realitatea e… un pic mai complexă. Simplitatea are și dezavantaje. Platforma e încă la început de drum și, în unele locuri, pare săracă. Comparativ cu webOS de la LG sau Tizen de la Samsung, Titan OS oferă mai puține funcții avansate și mai puține posibilități de personalizare. Am observat că anumite aplicații preinstalate nu pot fi eliminate, sunt „lipite” în lista de favorite, deși nu le-ai vrea, sau poate nu m-am prins eu cum să le scot de acolo.
Selecția totală de aplicații, deși acoperă numele mari, nu este la fel de variată ca în ecosisteme gen Roku, Fire TV sau Google TV. Iar dacă ești fan al unor servicii mai de nișă, s-ar putea să nu găsești deloc aplicația dorită. Bașca, am găsit și comentarii pe Reddit de la utilizatori care spun că sistemul poate fi uneori instabil. Eu însumi am dat de câteva mici sughituri, cum ar fi aplicații care se mai blochează, dar o repornire rapidă rezolvă orice problemă.
Deci Titan OS se simte un pic „neterminat” și lipsit de unele funcții utile pe care le avea Android TV. Dar cu siguranță Philips va mai lansa actualizări pentru a îmbunătăți experiența. De menționat: Chiar în timpul testării a și venit un update care a făcut interfața mai rapidă, deci e clar că sunt preocupați de perfecționarea sistemului. Dar, în stadiul actual, Titan OS se simte ca un proiect în derulare. Este rapid și intuitiv, ceea ce va mulțumi publicul general, dar utilizatorii mai pretențioși s-ar putea să simtă lipsa flexibilității și a complexității pe care o oferă ecosistemul Google.
Aș rezuma totul așa: Titan OS face bine lucrurile esențiale, e curat și rapid, dar nu-ți arunca încă stick-ul de streaming sau Apple TV-ul, mai ales dacă ai nevoi specifice. Vestea bună este că totul funcționează direct din cutie pentru chestiile de bază, fără pași complicați de configurare. Doar ține minte că „simplu” poate însemna uneori „simplist”.
Sunet
Un alt capitol important este sunetul, unde știm că televizoarele subțiri nu sunt în general recunoscute pentru un sunet prea grozav, însă Philips au investit considerabil în sistemul audio al lui The One, care vine cu un set de difuzoare cu o putere totală de 40W. Dar mai important este că au introdus o tehnologie AI numită IntelliSound, concepută să adapteze sunetul în funcție de ceea ce vizionezi, și pentru un TV cu difuzoare integrate, sună surprinzător de bine.
Nu îți va înlocui soundbar-ul Dolby Atmos dedicat, dar oferă o experiență sonoră mai clară și mai bogată decât mulți rivali din aceeași clasă. IntelliSound funcționează pe mai multe planuri. În primul rând, folosește procesarea Dolby Atmos pentru a crea un efect de surround 3D virtual. Nu e același lucru cu un sistem surround dedicat, dar pentru un televizor stand alone, aduce un plus de imersiune. Poate chiar transforma muzica stereo obișnuită într-un mix „surround” fals, care face ca playlisturile să sune mai „spațial” și mai atmosferice.
În al doilea rând, claritatea dialogului este vizibil îmbunătățită. Una dintre frustrările mele constante este legată de dialogurile neinteligibile, dar The One 2025 rezolvă această problemă printr-o funcție de accentuare a vocii.
Bass-ul este un alt domeniu unde IntelliSound își arată mușchii. Deși modelul de 65” nu are un subwoofer separat, modelele de 75” și 85” din serie având subwoofere integrate într-un sistem 2.1, el compensează prin algoritmi inteligenți pentru simularea frecvențele joase. Dolby Bass Enhancer adaptează în timp real răspunsul în frecvențele joase pentru a crea o senzație de profunzime, fără să forțeze difuzoarele mici.
Am fost sceptic la început, dar prezența bass-ului pe The One e chiar decentă. Într-un videoclip muzical sau o scenă de acțiune cu explozii, chiar se simte o ușoară vibrație, și nu e placebo. Nu o să îți vibreze podeaua, pentru asta tot un subwoofer extern îți trebuie, dar sunetul nu se mai simte atât de subțire sau „metalizat”.
Philips folosește și un artificiu numit „Virtual Bass”, care te face să percepi un bass pe care fizic difuzoarele nu-l pot produce, iar toată această tehnologie reușește să creeze un sunet mai plin decât sugerează profilul subțire al televizorului.
Am urmărit chiar și un concert live și am fost surprins de cât de bine a redat 65PUS9010 spațialitatea scenei, și am putut distinge vocile de instrumente, fără ca muzica să se transforme într-o pastă sonoră.
Pentru utilizarea zilnică – clipuri YouTube, știri, sport – modul AI face o treabă bună ajustând automat sunetul. Detectează tipul de conținut și ajustează setările în mod corespunzător.
Dar dacă preferi să controlezi tu totul, Philips oferă și moduri de sunet presetate, gen Film, Muzică, Dialog etc., gata calibrate, dar și un mod personalizat unde poți ajusta manual egalizatorul și alți parametri acustici.
Totuși pentru majoritatea utilizatorilor, modul AI IntelliSound e alegerea firească – se descurcă bine fără intervenții și, cum spune chiar Philips, „se adaptează conținutului, spațiului și preferințelor tale.”
Dacă ești connaisseur și vrei cu orice preț acel „cutremur cinematografic” la tine acasă, tot vei avea nevoie de un soundbar sau boxe externe. Direct din cutie, The One 9000 oferă o experiență audio peste medie, care completează imaginea bună deci e mă declar mulțumit de calitatea sunetului, este bogat și imersiv pentru vizionare casual.
Gaming
Și dacă ești pasionat de jocuri, 65PUS9010 are câteva surprize. Philips l-a echipat cu un întreg arsenal de porturi HDMI 2.1, ceea ce înseamnă că e pregătit să valorifice tot ce oferă această generație de console, dar și PC-urile de gaming de top.
De fapt, acest model mid-range suportă specificații de gaming comparabile sau chiar superioare unora dintre televizoarele mai scumpe ale brandurilor de renume.
În primul rând, primești patru porturi HDMI 2.1, toate capabile de lățimea de bandă maximă – 48 Gbps. Este o veste bună pentru cei cu mai multe dispozitive: poți conecta un PS5, un Xbox, și un PC de gaming, și tot îți mai rămâne un port liber pentru soundbar-ul cu eARC – fără grija că vreun port e „limitat”.
Unele TV-uri concurente oferă doar două porturi HDMI 2.1, iar altele doar unul. 65PUS9010 suportă gaming în 4K la 120Hz în mod nativ, dar poate urca până la 144Hz, dacă ai un PC capabil de un astfel de semnal. Asta îl face oarecum „future-proof” și foarte atractiv pentru gamerii care vor să folosească televizorul pe post de monitor; deci poți juca și titluri cu rate de cadre ridicate, dacă ai un GPU suficient de puternic.
De asemenea, 65PUS9010 are VRR, inclusiv standardul AMD FreeSync Premium, adică TV-ul sincronizează dinamic afișarea de cadre cu semnalul sursei, eliminând rupturile de imagine (screen Tearing) și sacadările (stutters), iar experiența a fost fluidă, fără întreruperi perceptibile.
Televizorul activează automat și ALLM, acel Auto Low Latency Mode, practic, comută singur în modul de joc cu latență redusă atunci când detectează o consolă, fără să mai umbli prin meniuri și preseturi.
Și lag-ul este destul de mic. Philips promite un input lag de aproximativ 8 ms la 4K/120Hz pentru The One 2025. Nu am avut instrumente profesionale de măsurare, dar subiectiv vorbind, mie răspunsul mi s-a părut suficient de prompt, aproape că nu există întârziere perceptibilă între apăsarea unui buton și acțiunea de pe ecran.
Un alt bonus este interfața Game Bar 2.0. Similar cu ce oferă LG și Samsung, Game Bar este un overlay rapid pe care îl poți activa în timpul jocurilor pentru a vedea setările esențiale dintr-o privire. Îți arată dacă VRR este activ, ce rată de cadre ai, dacă HDR-ul este pornit etc., și îți permite să ajustezi setări fără să părăsești jocul. Este o adiție practică, mai ales când vrei să te asiguri că ești în modul corect sau vrei să modifici rapid preset-urile de imagine pentru un anumit joc.
În ceea ce privește calitatea imaginii în jocuri, punctele forte ale lui 65PUS9010 rămân valabile. Panoul Quantum Dot face ca efectele vizuale să arate bogate și viu colorate, iar jocurile HDR sunt o adevărată plăcere.
Dacă te îngrijorează motion blur-ul specific LCD-urilor în comparație cu OLED-urile, da, un OLED are timp de răspuns mult mai bun, dar și acest Philips se comportă bine grație panoului de 144Hz și a procesării inteligente.
Poți juca și în Dolby Vision, ceea ce multe modele Samsung nu pot face din lipsa suportului pentru acest standard, deci din anumite puncte de vedere, 65PUS9010 este chiar mai complet pentru gaming decât unii rivali din gama superioară.
Există și critici? Doar câteva, minore. De exemplu, deși local dimming-ul și contrastul sunt bune în general, în scenele foarte întunecate poți observa un ușor efect de „blooming” sau ajustări vizibile ale iluminării de fundal când apar elemente luminoase pe fundal negru – un efect tipic pentru LCD-uri. Nu e deranjant, iar luminozitatea ridicată compensează de cele mai multe ori. Totuși, un televizor OLED îți va oferi un negru perfect într-o cameră întunecată, ceea ce unii gameri preferă pentru atmosferă, mai ales în jocurile horror. E un compromis clasic OLED vs QLED.
Pe de altă parte, OLED-urile nu pot atinge aceeași luminozitate, așa că efectele HDR din jocuri pot părea mai spectaculoase pe acest QLED. De asemenea, dacă ești un gamer fanatic de PC, merită să știi că deși 144Hz este suportat, este posibil ca televizorul să atingă cromatica completă 4:4:4 doar până la 4K/120Hz din cauza lățimii de bandă. E un detaliu extrem de tehnic, irelevant pentru jucătorii de consolă – dar dacă folosești TV-ul ca monitor pentru a citi text fin, de exemplu, e bine de știut.
Deci pentru aproape orice gamer, Philips 65PUS9010 oferă o experiență bună: input lag mic, VRR fluid, toate formatele HDR, și destule porturi HDMI pentru toate jucăriile.
Philips promovează inclusiv un „mod de gaming” cu hub de cloud gaming și Game Bar actualizat, subliniind că acest TV este conceput nu doar pentru filme, ci și pentru jocuri – fără accesorii sau reglaje complicate, și eu zic că își respectă promisiunile.
Ambilight
Și desigur, a venit momentul să discutăm și despre Ambilight. Aceasta este o caracteristică emblematică pentru televizoarele Philips, un sistem de LED-uri montate pe spatele televizorului care proiectează lumină colorată pe perete, sincronizată în timp real cu imaginea de pe ecran. Modelul de față, The One varianta 2025, are Ambilight pe trei dintre laturi, adică partea de sus și cele două laterale.
Ambilight poate părea la început un moft decorativ, dar odată ce-l experimentezi, e greu să te mai întorci la un televizor obișnuit. Chiar sporește imersiunea: ecranul pare mai mare, și întreaga experiență de vizionare devine mai captivantă.
Chiar și atunci când doar asculți muzică sau televizorul este în standby, poți seta Ambilight pe moduri de iluminare ambientală, transformând televizorul într-o sursă de lumină decorativă. Deci Ambilight nu e doar o lumină de fundal aleatoare, e conectat în mod isteț la conținut.
Philips a perfecționat acest sistem ani de-a rândul, și asta se simte. Tranzițiile sunt fluide, iar culorile se potrivesc de regulă foarte bine cu ce e pe ecran, cu un decalaj extrem de mic. Totul e integrat și funcționează impecabil – nu ai nevoie de cutii externe sau calibrări complicate, cum e cazul benzilor LED de la terți.
Ambilight rămâne un avantaj distinct pentru că niciunul dintre marii rivali ai Philips, gen LG, Samsung, Sony sau TCL, nu oferă un sistem integrat similar. Sigur, poți încerca să reproduci efectul cu benzi LED aftermarket și aplicații de sincronizare, dar nu vei obține aceeași precizie sau naturalețe ca la Ambilight.
Doar această funcție face ca 65PUS9010 să iasă în evidență într-o piață suprasaturată de televizoare de 65 de inci și, după cum afirmă mulți posesori, după ce te obișnuiești cu Ambilight, toate celelalte televizoare par… cam fade.
Concluzii
De la suportul pivotant pentru modelele de până la 65 de inci, trecând prin iluminarea ambientală și până la telecomanda multifuncțională, totul este gândit cu cap. TV-ul este suficient de elegant pentru a se potrivi în orice decor modern, dar nu atât de extravagant încât să distragă atenția de la conținut.
Pot spune deci că se apropie remarcabil de mult de soluția „The One” care își propune să fie, adică e un pachet echilibrat și complet: calitatea imaginii e bună, are latență redusă, funcții avansate pentru gaming, și un sunet care nu te obligă să cumperi imediat un soundbar.
Toate astea sunt împachetate într-un design elegant, cu acea aură unică Ambilight, și puse în mișcare de o interfață smart simplificată. Este prototipul televizorului care își propune „să le facă pe toate” și chiar reușește să exceleze la multe dintre aceste capitole.
Este un progres clar față de modelele precedente, iar seria The One e mai aproape ca niciodată de performanța televizoarelor premium, păstrând totuși un raport calitate-preț atractiv.
Sigur, nu va detrona modelele cele mai bune OLED-uri sau cele mai sofisticate sisteme de operare smart, dar când pui în balanță experiența generală, chiar își îndeplinește promisiunea de a fi un „all-in-one”.
Modelul de 65 de inch aici de față are un RRP, adică preț de listă de 5500 de lei, DAR, și e un „dar” foarte important, l-am văzut chiar zilele astea într-o campanie pe emag inclusiv la 4500 de lei, ceea ce it's a steal pentru ce oferă 65PUS9010.
Am să dau și restul de RRP-uri, dar țineți cont că ele nu reflectă prețurile din diversele campanii ale diferiților retaileri. De exemplu, modelul de 55 de inci, are preț de listă de 4500 de lei, dar este în acest moment în campanie la 3700 de lei! Iar oferta de diagonale este vastă: de la 43 de inci, până la 85, trecând prin 50, 55, 65, 75. Deci ai de unde alege.
Eu personal am avut precedenta generație The One și am fost mulțumit de TV, dar generația 2025, grație noului panou și noului procesor, este din altă ligă.
