Philips 65OLED818/12 – un televizor pentru pretențioșii care pun accent pe calitatea imaginii (review)
Vă spun din start că am acasă un OLED Philips pe care mi l-am cumpărat cu bănuții mei proprii și personali prin Octombrie anul trecut, adică este fix predecesorul acestui model. Unii mai hateri așa probabil se vor grăbi să întrebe: dar de ce ai făcut asta? De ce asta și nu orice altceva, de la Samsung sau LG? Băi, răspunsul meu este destul de simplu. De fapt răspunsurile, că sunt mai multe.
În primul rând că l-am luat pentru sufragerie, deci Ambilightul de pe spate a fost un criteriu important. Șțiți, Ambilight-ul este acea corolă de leduri de pe spatele televizorului, care proiectează pe perete o lumina sincronizată cu nuanțele și culorile care rulează pe ecran. Asta este mișto, pentru că da senzația că TV-ul este mai mare decât este în realitate și… nu în ultimul rând este o găselniță mișto în sine. Cum să nu-ti placă RGB-ul, n-ai și tu un suflet de copil în tine? Nu știu alții cum sunt, dar eu am.
Modelul cumpărat de mine este un 55OLED806/12, așa se numește el, și asta se traduce în felul următor: are 55 de inch și este OLED. Având doar 55 de inch, și fiind pentru sufragerie, Ambilightul a fost clar un avantaj, că îl face să pară mai mare, iar noapte când stingi complet lumina și te uiți la un film este de-a dreptul spectaculos. Apoi, prețul: nu mai țin minte exact cât am dat pe el, știu că am prins și ceva oferta, și a fost cred că sub 5000 de lei sau pe acolo. Am ales 55 și pentru că 65-ul îmi aduc aminte că era substanțial mai scump. În plus, am vrut musai OLED, sunt mare devorator de filme și seriale, deci OLED-ul era a must.
Tot de partea bună m-au convins dotările: Dolby Vision, Dolby Atmos, toate formatele posibile și imposibile, un sistem de operare Android TV ok… ish, sunet onboard destul de puternic și de bun, un design decent, simplu și robust, frecvența la 120Hz, două HDMI-uri 2.1 la care să leg PC-ul sau consola, deci am avut suficiente argumente, și la acel moment mi s-a părut best bang for the buck.
A fost așa? Da, chiar a fost și sunt prea puține lucruri de rău pe care aș avea să i le reproșez. Iar de dragul obiectivității, n-am să le trec sub tăcere, chiar dacă pentru unii ele ar putea părea nesemnificative. Din când în când s-a mai înțepat sistemul de operare, rar e drept, dar s-a întâmplat. Gen să-și ia freeze, să nu mai răspundă la comenzi. Nimic din ce nu s-a putut rezolva cu un hard restart, adică l-am scos din priză, l-am băgat din nou și a mers perfect. Repet, asta s-a întâmplat foarte, foarte rar, cred că de 2-3 ori într-un an. De obicei făcea așa când urmă vreun update sau ceva patch-uri software.
Dar ceea ce m-a agasat mai tare și mă agasează încă, este faptul că nu am reușit să-i dezactivez complet motion smothness-ul ăla, acel algoritm tembel care intercalează cadre pentru a face mișcarea să pară mai fluidă. Și să nu va treziți vorbind prin comentarii că „vai, dar se poate”, pentru că nu este așa. Da, există niște setări în meniu care teoretic dezactiveaza acel algoritm, dar fie nu au efect, fie doar îl diminuează.
Și da, îl diminuează destul de mult, dar nu îl elimina complet. Am verificat treaba asta inclusiv cu ingineri de la Philips de la regiune, și da, mi-au confirmat că nu mă înșel. Deci care-i faza: algoritmul asta de interopolare, face într-adevăr că obiectele din imagine să se simtă mai fluid, și sincronizează cumva mișcările cu frecvența ecranului că să nu apară tearing sau motion blur excesiv, dar crează totodată și efectul ăla de soap opera pe care îl urăsc cu toată ființă.
Ăștia mai gamerasi așa cu care am mai vorbit, sau fanaticii frecvențelor înalte precum Tudorică, n-au nicio problema cu asta, dar pe mine mă seacă. În vreme ce nu am nicio problema cu el la Live TV, adică atunci când mă uit la știri sau meciuri de fotbal, mă termină psihic atunci când mă uit la filme sau seriale. Framerate-ul tradițional al acestora este 24FPS, că așa e în cinematografie, iar acest algoritm de intercalare care face imaginea să pară smooth și o ridică la frecvența displayului, strică tot fensghui-ul.
Decorurile arată a butaforie, iar mișcările personajelor au un chopiness care mă scoate complet din atmosfera. Pe celelalte TV-uri de acasă, adică pe LG-ul mic de la fete din dormitor și pe Sony-ul din dormitorul meu, acest efect poate fi dezactivat complet. Bun, în afară de aceste două observații, nu am absolut nimic să-i reproșez, și acum hai să vedem cu ce se laudă modelul de anul asta!
Am aici noul 65 OLED 808/12. Din start remarcați probabil că este versiunea de 65 de inch, adică imediat următoarea diagonală după 55 ul meu de acasă. Și primul lucru care mi a sărit în ochi a fost update-ul constructiv. În continuare, panoul propriu-zis este extrem de subțire și de elegant, întorcându-l pe spate continuăm să avem o bună parte din suprafață acoperită de umflătură care ascunde partea electronică și conectica dar găzduiește și sistemul ambilight pe trei laturi, stânga dreapta și sus, în continuare avem o placă masivă și simplă pe care se sprijină piciorul televizorului, daaaaar, de astă dată ecranul pivotează pe acest picior.
Modelul meu care de fapt este generație 2021, adică de acum 2 ani, deși eu l-am luat anul trecut, este fix. În cazul lui 808, care penru Philips este o serie cu pretenții de flagship și care în lineupul lor se poziționează imediat sub flaghsip-urile propriu-zise din seria 809, ai așadar inclusiv acest swivel care îți permite să ajustezi foare ușor poziția displayului fără a mișca televizorul.
În rest, față de al meu, mi se pare că au micșorat încă și mai mult marginile ecranului și cam atât. Ah, și mai e ceva, de anul asta există și modele cu diagonale mai mici. Când l-am cumpărat pe al meu, 55 era cea mai mică și mai ieftină diagonală, anul asta avem și 48. Cam atât despre design și construcție. Ar mai fi de zis că telecomanda seamănă oarecum cu ce am eu, și are butoane dedicate pentru serviciile de streaming gen Netflix, Prime sau Youtube, dar și pentru sistemul de iluminare ambilight de pe spate.
Înainte să apară, se zvonea că va pune mare accent pe gaming, dar pe de altă parte nici cel pe care îl am eu nu era rău oricum în acest departament. Evident, seria 808 are un procesor mai puternic și mai avansat, dar mă așteptăm că de exemplu toate 4 intrările hdmi să fie 2.1, și nu se întâmplă așa. Firește, panoul este un excelent 4K la 120hz, dar doar două dintre cele 4 HDMI uri sunt 2.1, adică suportă această rezoluție coombinata cu această frecvența, cele aflate sub capacul care ascunde hub-ul de conectica, și două rămân HDMI 2.0.
O chestie care nu mi-a plăcut este că funcția e-arc, cea care permite conectarea optimă a unui soundbar via hdmi, este alocată unui port HDMI 2.1, ceea ce înseamnă un sacrificiu. Dacă vrei să adaugi un astfel de soundbar pentru sunet uncompressed via HDMI, îți mai rămâne un singur port de top pentru un ps5, xbox series X sau un PC de gaming capabil să livreze 4K 120.
Dar, că vești bune pentru gameri, avem evident Dolby Vision, refresh rate variabil că standard, g-sync și freesync premium și acel mod de ajustare automată a latentei numit ALLM. Dar din punctul meu de vedere, cel mai spectaculos avansa al acestui model față de al meu de acasă este trecerea la sistemul de operare google tv pe care va zic sincer că îl ador.
Îl folosesc deja de o bună bucată de vreme pe celălalt tv al meu, sony-ul din dormitor, și m-a cucerit. Mai admit cinstit și că pe Sony-ul respectiv se mai blochează uneori de-mi vine să arunc cu telecomanda-n ecran, foarte rar, dar ador simplitatea și eficiența lui.
Este extrem de ușor de înțeles, este foarte intuitiv, și mai ales aerisit. Pe modelul de față se mișcă foarte bine, are parte și de oarece customizare din partea Philips, dar overall mă declar încântat de modul în care a fost implementat. Icon-urile de shortcut către serviciile de streaming, aplicații sau conținutul vizionat recent apar în meniul principal, bară de search este la îndemână și totul este simplu și la locul lui.
Nu la fel de simplu mi se pare meniul de setări propriu-zise al televizorului, care seamănă destul de mult cu cel al modelului meu de acum 2 ani. Bineînțeles că m-am repezit în meniul Motion, unde am găsit aceleași setări că la mine. TV-ul vine default pe smooth, adică ăla care mă scoate pe mine din minți, poți să umbli la acel smoothness sau blur reduction sau îl poți scoate de tot. Și, miracol dumnezeiesc, în sfârșit pare să se dezactiveze complet.
În momentul în care am dat motion pe off, fimul a început să arate a film. În ceea ce privește imaginea propriu-zisă, sunt puține, prea puține aspecte de care aș avea să mă plâng. Este unul, dar despre asta vorbim umpic mai încolo. Fiind un OLED pursânge, nu prea ai ce-i reproșa. Negrul este profund și bogat, contrastul excelent, culorile precise și-n același timp exuberante. Imaginea este vibrantă, are prezența, detaliu și definiție.
Pe lângă Dolby Vision, care din punctul meu de vedere este un must, TV-ul asta suportă și HDR10 și HLG și chiar ceva peste, și anume standardul HDR10+ pe care l-am văzut pe destul de putie modele. Cu alte cuvinte, este capabil să redea HDR în oricare dintre standardele populare de pe piață. Ba mai mult, 808 are suport inclusiv pentru gaming în 4k 120hz în Dolby Vision.
Am spus că există și mici obiecții. Una dintre ele, și de fapt singură relevanță, ar fi legată de luminozitate. Philips pretinde că panoul ar ajunge în peak la 1000 de nitsi, dar recunosc că nu am măsurat-o, este peste puterile colorimetrului nostru. Cred însă că extra brightness-ul ar putea veni din procesarea software exuberanța a acestui model, și că s-ar putea să nu mai fie atât de mare pe măsură ce te îndrepți spre moduri de imagine mai naturale sau standard.
Oricum, la fel că-n cazul celor de la LG cu nouă lor serie C3, nu avem nici aici acel layer microlens, acel feature care boosteaza strălucirea, și care este rezervat modelelor de top din seria 908, așa cum la LG este rezervat seriei G3. Dar asta nu înseamnă că nu este un oled al naibii de capabil și de strălucitor.
Pe partea de sunet, modelul asta de 65 are un total de 70 de W, 40 pe difuzoarele propriu-zise și 30 pe subwoofer. Este gălăgie suficientă, dacă-l dai la maxim zbârnâie geamurile. Nu zic că nu se poate mai bine cu un sistem dedicat, cel puțin pe parte de calitate și claritate a sunetului, dar îl poți folosi fără îndoială și cu gurile de foc on-board.
Concluzie
În concluzie, noul model 818 este clar o evoluție față de Philips-ul meu de acum 2 ani și începe să se compare foarte bine cu oferta altor producători mari precum LG. Dar și prețul mi se pare acum comparabil. Am găsit modelul de 65 de inch pe emag la vreo 11.000 de lei, iar cel de 55 este 8.000. Indiscutabil, nouă serie 818 este un mare pas înainte în ceea ce înseamnă calitate, funcții, formate suportate, gaming, dar upgrade-urile astea se simt acut și în preț.
Modelele astea abia au devenit disponibile în magazine, și cu siguranță prețul lor va mai scădea. Acuma, dacă pui la socoteală faptul că ele încep să se compare cu modelele similare de pe la LG sau Samsung și mai pui on top și sistemul asta unic de iluminare ambilight, pare că totuși Philips oferă în continuare mai mult decât alții, chiar dacă la aceiași bani sau nesemnificativ mai puțini.
Așa cum spuneam și la început, controlul pe sistemul Ambilight a fost radical îmbunătățit iar efectul este și mi spectaculos, chiar dacă era deja foarte mișto. Știu că pentru buzunarele noastre vorbim despre scoruri mari, probabil voi păstra 816-le meu de 55 încă cel puțin 2 ani de acum încolo, dar în ciuda acestui preț care mi se pare mare, asta nu înseamnă că nu-și merită banii.
