Un joc bun, este precum o sticla de vin vechi. Are nevoie sa se maturizeze pentru a arata publicului de ce este in stare. Overwatch este o sticla de vin foarte bun, dar nici pe departe o sticla de vin vechi pe care o deschizi la ocazii.
Overwatch este adrenalina, reactii rapide, nebunie, momente tensionate si urlete in casca. Si stiti ce… este unul din cele mai distractive jocuri pe care le-am incercat in ultima vreme.
Povestea jocului nu este clasica naratiune expusa peste X capitole si nici nu iti baga pe gat fortat fel si fel de informatii despre eroii jocului. Tu trebuie sa doresti sa afli ceea ce s-a petrecut in universul Overwatch, iar asta o faci cu ajutorul site-ului Overwatch, o serie de filmulete produse de Blizzard, care la fel de bine ar rivaliza cu o productie Pixar si folclorul pe care jocul il integreaza.
Este un amalgam placut si se poate trage o paralela intre felul in care Team Fortress 2 si-a acaparat fanii si felul in care Overwatch o face, ambele avand o pseudo-poveste pe baza careia se ridica o intreaga epopee.
Blizzard sunt iscusiti in a pune cap la cap astfel de mamuti narativi, iar Overwatch pare sa intre in aceasta categorie. Problema este ca trebuie sa sapi pentru a descoperi povestea propriu-zisa a jocului, absenta unei campanii fiind simtita din acest punct de vedere.
Premisa este destul de sumbra, existand chiar si o serie de critici sociale bine ancorate in esenta acesteia, dar ideea de baza este ca robotii nu prea se inteleg cu oamenii, un razboi musteste intre cele doua factiuni, iar vechii eroi sunt chemati la datorie, o noua amenintare facandu-si aparitia.
Este mentionat ceva legat de o criza Omnic – unde omnic sunt roboti dotati cu inteligenta artificiala – care a dus la o revolta a droizilor, astfel fiind realizata prima forta de mentinere a pacii de catre Natiunile Unite, numita Overwatch.
Rolul acestei noi organizatii fiind sa incheie conflictul dintre Omnic si oameni. Conflictul s-a incheiat, membrii Overwatch au fost uitati, dar incet itele incurcate ale desfinatarii Overwatch incep sa se destrame si o intriga perfida isi face aparitia. In concluzie Blizzard au introdus si ceva suspans in poveste, cu putin iz de politic contemporan.
Judecand doar din punct de vedere narativ, nu exista prea multe motive pentru care Overwatch sa iti capteze atentia, dar Blizzard nu sunt – si inca vor ramane – zeii grind fest-urilor si gameplay-ului repetitiv fara motiv. Overwatch este repetitiv. Dar nu in sensul rau al cuvantului. Inca de cum ai pus mana pe el ai o idee generala de ceea ce trebuie sa faci. Sa fie faptul ca imprumuta multe elemente din genuri cunoscute si titluri populare? Poate!
Poate influenta Team Fortress 2 si DOTA confera acel sentiment de familiaritate pe care Blizzard il cauta cu disperare, dar in mod cert prinde la jucatori. Gameplay-ul este cat se poate de arcade, hit detection-ul fiind destul de iertator, iar hitbox-urile sunt cat casa, astfel si un jucator nou in genul shooter poate lovi inamici.
Poti juca lejer cel putin cinci ore fara sa iti dai seama unde a disparut bila luminoasa de pe cer, in ciuda selectiei limitate de harti si moduri de joc, Overwatch avand la lansare doar patru moduri de joc, 21 de eroi si 12 harti accesibile.
Este impropriu spus patru moduri de joc, pentru ca unul dintre ele este in esenta o combinatie a doua dintre ele, dar de departe cel mai popular.
Assault de exemplu te pune sa capturezi doua puncte strategice pe harta, cealalta echipa fiind insarcinata cu oprirea adversarilor.
Escort este un VIP mission, unde trebuie sa duci de la un punct la altul un… vehicul, de cele mai multe ori.
Control este un Domination cu un singur punct ce trebuie controlat.
In final, combinatia dintre cele doua moduri de joc este Assault/Escort, care intai te pune sa controlezi un punct si apoi sa conduci un vehicul catre altul.
Daca analizezi la rece, nici oferta cand vine vorba de online nu este senzationala, existand training, Player vs AI, Custom game si Arcade, dar din secunda in care ai intrat in joc observi eleganta cu care acest joc a fost pus cap la cap.
Incepand cu arhitectura de nivel si terminand cu felul in care se controleaza armele, Overwatch da impresia unui proiect realizat de pasionati care chiar stiau ce fac. Nu a unei productii AAA gandita sa scoata bani pe banda rulanta. Si nu va faceti griji… Overwatch o sa rupa in materie de vanzari.
Am amintit mai devreme de faptul ca jocul are doar 12 harti in momentul lansarii.
Teme variate aduc aminte de Team Fortress 2 foarte mult, ba chiar de unele harti din Call of Duty, dar cel mai important element este ca respecta regula sfanta a shooterelor: Arhitectura de nivel pe trei straturi.
Aproape toate hartile au puncte descoperite, zone in care o sa se verse mult sange digital si pot fi abordate de sus, frontal sau de jos. Acest gen de arhitectura o sa para familiara multora dintre voi, iar asta se datoreaza regulii amintite mai devreme. Exista pasaje subterane care te lasa sa flanchezi un inamic neatent, la fel cum exista pasarele care sa iti permita sa iti snipezi inamicii. Iar daca te consideri un Rambo in mizerie, iti recomandam sa il incerci pe Roadhog intr-un asalt frontal, daca stapanesti eroul, ai sanse destul de mari sa faci ravagii printre oponenti.
Asta nu inseamna ca exista eroi mai puternici decat altii. Dimpotriva!
Blizzard au luat aminte la toate plangerile din timpul sesiunii Beta a jocului si se pare ca mai toate neajunsurile au fost nerfate inainte de lansare. De fapt, puterea individuala a unui erou Overwatch nu este importanta in acest joc. Jocul in echipa pe de alta parte este imperativ. Daca esti un jucator de CoD de exemplu, o sa iti ia ceva pana sa te acomodezi cu genul de gameplay pe care il propune Overwatch. Abordarea Lup singuratic nu tine, chiar si cu eroi precum Roadhog care se pot vindeca. O sa afli destul de repede ca plecatul de nebun in fata unei echipe abia iesite din baza, in 99% din cazuri duce la o moarte subita.
Trebuie sa iti iei in serios rolul in echipa, indiferent daca alegi sa fi Offense, Defense, Tank sau Support.
Cele patru categorii sunt reprezentate grafic pe ecran inca de cand iti alegi eroul, astfel ai o idee de genul de gameplay pe care trebuie sa il abordezi. Offense de exemplu sunt extrem de mobili si pot face stricaciuni in randul inamicilor.
In categoria Defense gasesti eroi care pot sa tina puncte cheie, caracterizati prin damage mediu si modalitati de atac secundar, precum turete sau capcane.
Tank-ul este usor de explicat, acesta avand cantitati industriale de viata, putand sa indure abuzururi repetate.
Si la final Support-ul. Care fie pot sa te vindece, bufeze sau sa iti slabeasca oponentii.
Totusi, daca alegi un erou, sa nu te astepti sa il stapanesti instant.
Exista un meta ascuns, pe langa viteza de reactie si felul in care jocul se prezinta ca fiind un titlu abordabil. Practic fiecare personaj propune o dinamica total diferita, gameplay-ul fiind variat din acest punct de vedere, cu toate ca numarul de abilitati este si el limitat.
Ai in general patru abilitati mari si late pe langa felul in care ataca arma ta, in esenta jocul limitandu-te la cat mai putine butoane cu putinta. Ai un atac normal, un atac alternativ, o abilitate defensiva si una ofensiva. Pe cand ultima abilitate, care s-ar putea numi si ultimata, nu functioneaza la fel ca in jocurile ca League of Legends sau DotA. Aceasta se incarca progresiv pe masura ce avansezi in joc si felul in care se incarca este strans legat de cat de mult iti ajuti echipa.
Un kill iti va incarca ultimata, dar un punct capturat o va face mai repede.
Aici jocul chiar straluceste, pentru ca aceste ultimate pot fi de-a dreptul ridicole. Una este literalmente wall-hack, permitand unei echipe intregi sa vada inamicii prin pereti. Trei dintre ele sunt un aimbot care permit in mare parte omorarea tuturor inamicilor de pe ecran. Ai bombardari excesive cu rachete, roti de sarma ghimpata care explodeaza, bombe care se lipesc de inamici, invierea tuturor aliatilor din apropiere, plus multe alte lucruri care la prima vedere par a fi foarte dezechilibrate. La urma urmei, unul din personaje se poate transforma intr-un tanc pentru 10 secunde care poate omora aproape orice inamic printr-o singura lovitura. Ar fi genul de lucru care in League of Legends ar fi nerf-uit instantaneu. Dar aici, nu.
De ce? Pentru ca echilibrul lui Overwatch vine tocmai de la faptul ca fiecare abilitate de acest tip poate fi excesiv de puternica daca este folosita asa cum trebuie.
Cand fiecare personaj este atat de asimetric si dezechilibrat fata de oricare altul, si nu exista limitare asupra numarului de personaje identice care pot fi prezente in aceeasi echipa intr-un meci, echilibrarea se face de la sine. Asta inseamna ca Overwatch poate fi unul dintre cele mai amuzante FPS-uri de multiplayer disponibile pe piata, fiindca nu iti roade nervii cu modul in care dezvoltatorii tot au incercat sa scoata distractia si sa puna echilibrare in locul ei.
Blizzard a ales sa se concentreze pe alte elemente, ca de exemplul numarul de puncte capturate si cate frag-uri ai facut pe punct, cat ti-ai vindecat coechipierii sau i-ai ajutat, acestea fiind responsabile pentru experienta acumulata la finalul meciului, un lucru care scoate din context celebrul: „Am facut mai multe kill-uri ca tine”.
Ba mai mult, ranforseaza acest gen de gandire cu o mica scena la finalul oricarui meci, care iti arata ceea ce jocul crede ca este cel mai bun gameplay al jocului, iar abia dupa poti si tu sa il vezi pe al tau in meniul jocului. Dar acel sentiment de implinire cand ai ras intrega echipa cu Pharah dintr-o singura racheta, nu poate sa fie egalat decat in momentul in care noobii vad cum le-ai dat moartea caprioarei la final de meci. Toata lumea a vazut asta si la final o sa te mai si voteze lumea pentru ceea ce ai facut. Iar aici se vede cel mai bine esenta jocului: Distractia!
Overwatch este genul de joc la care pozitivitatea si distractia sunt incurajate din design, din estetica, din personalitatea radianta a personajelor.
Este opusul diametral a unui joc precum Counter-Strike, din care ai tendinta sa iesi dintr-un meci pierdut cu planuri pentru provocarea urmatorului razboi mondial. Aici, dintr-un meci pierdut poti iesi razand, pentru ca in rolul unui ninja cibernetic ai redirectionat fiecare glonte al unui inamic inspre aliatii acestuia. Tot ai pierdut, dar te-ai distrat. N-ai murit dintr-o lovitura de la un AWP, printr-un perete, inainte sa vezi macar inamicul, aproape de parca ar fi avut aimbot si wall-hack.
In Overwatch, daca se intampla asta, inamicul probabil chiar le avea pe ambele, dar este in regula, pentru ca le ai si tu, iar la nevoie poti sa arunci un lant in jurul gatului acelui inamic pentru a-i face cunostinta mai indeaproape cu o pusca.
Nici pe partea tehnica Blizzard nu sta rau. Jocul ruleaza si pe un cartof, atata timp cat cartoful tau este un minim de i3, ai o placa video de acum cinci ani compatibila cu DirectX 11 si patru Gigi de RAM. Pe setari medii jocul straluceste, iar in 4K, nu sughite un cadru, jocul rualnd pe un sistem decent la o medie acceptabila de 55 de cadre pe secunda. Acum daca ar si sti sa interpreteze meniurile in 21 pe 9 ce bine ar fi. Iar cand ai un joc care aduce mult cu filmele Pixar, cuvantul de oridine este distractie si Blizzard sunt la carma, de cele mai multe ori iese cea foarte misto. Dovada Overwatch.
Din pacate nu totul este perfect in paradis! Jocul este cat se poate de distractiv, trece timpul pe langa tine cand te joci, arata absolut genial si se comporta ca atare, din pacate pretul este un pic cam piperat.
Nu o sa ne legam de absenta unor moduri de joc mai variate, cu toate ca ar fi cazul. O sa ne legam de faptul ca piata in acest moment ofera jocuri similare la un pret… mult mai mic. Daca este sa ne intrebati pe noi un pret corect pentru Overwatch este de 30 de dolari, pentru editia Origins, dar asta este parerea acestei redactii.
Pe de alta parte, cea mai mare frica a comunitatii, microtranzactiile, nu fac obiectul unui punct negativ in acest review.
Toate obiectele pe care le poti dobandi din cutiile de loot sunt pur cosmetice, influentand in cel mai rau caz cat de ofticat este inamicul pe tine ca ai x sau y skin sau taunt. Totusi, prezenta monezilor in joc ne ingrijoreaza. Este foarte posibil ca Blizzard sa implementeze un sistem similar cu LOL in care trebuie sa farmezi astfel de monede pentru a debloca ceva. Momentan este incert ce anume, dar pe parcurs, cine stie, poate vor adauga un story mode, lucru care ne-ar bucura nespus, existand loc pentru asa ceva.
Poate chiar niste eroi noi. Jocul abia a fost lansat si este inca in plina dezvoltare. Blizzard au promis si un mod Ranked competitiv in luna iunie. Problema este de ce calendar discutam. Cel Blizzard, in care o zi are 1500 de ore? Sau cel normal, in care o luna are in general 30 de zile? In mod sigur Overwatch peste un an o sa fie o experienta total diferita daca, si numai daca, Blizzard investesc intr-o poveste, noi moduri de joc si de ce nu, noi eroi. Posibilitati sunt nespuse.
In concluzie… merita cumparat Overwatch?
Raspunsul nostru este un DA hotarat cu o singura adnotatie. Daca esti genul care se duce in fata si prefera sa faca kill-uri si sa nu isi ajute echipa, recomandam Call of Duty. Este o serie mult mai buna pentru acest gen de gameri. In rest, daca esti un fan MOBA o sa te simti ca acasa. Daca ai jucat ani de zile TF2 rezultatul este acelasi. Chiar si jucatorii de Halo si COD isi pot gasi un loc daca invata sa joace in echipa.
Este un joc pentru toata lumea, atata timp cat te concentrezi pe ceea ce este esential: Jocul in echipa!
