Primul joc din seria Outlas nu doar a ajuns la rang de joc de cult, fiind considerat de multi un titlu horror stralucit, dar a fost jucat de mai toti streamerii si youtuberii care se specializeaza in gaming. O epidemie aproape la fel de raspandita precum Minecraft. Dar, daca esti pregatit sa intri in acest univers inca odata si te angajezi ca iti cumperi o perehce de scutece pentru adulti… asa cum ne-a indicat reclama jocului, Outlast 2 promite sa nu dezamageasca. Ba mai mult… sa inoveze acolo unde originalul nu a putut.
Bazat pe o poveste reala, jocul spune povestea din perspectiva a doi noi protagonisti. Balke si Lynn, doi jurnalisti investigativi, au o noua pista. O moarte suspecta a unei femei intr-o zona rurala din Arizona. Ce este ciudat, este ca femeia a murit in niste circumstante imposibile, iar cireasa de pe tort este ca aceasta era si insarcinata. Asa ajung cei doi sa zboare la locul incidentului, doar pentru ca sotia ta, Lynn sa dispara si tu, ca un erou … sa incerci sa o salvezi. O poveste tipica pana acum, asta pana descoperi un cult care se pregateste pentru apocalipsa ce se invarte prin zona si realizezi ca intregul oras este impanzit de criminali.
Jocul are o naratiune extrem de vicleana. Daca la suprafata te lasa se te preocupi in principal de salvarea lui Lynn, folclorul jocului te impinge sa afli mai multe despre oras, despre locuitori si despre cult, incet acaparand jucatorul in ceea ce producatorii cel mai probabil vor transofrma intr-o franciza. Este si de inteles, primul Outlast si DLC-ul aferent desfasurandu-se in acelasi univers, evenimentele fiind oare cum legate, asta explicand multe lacune pe care jocul le are din punct de vedere al povestii. Sigur, este bine inchegata, mult mai bine decat primul, dar Outlast 2 livreaza un final cam fasait si care lasa multe semne de intrebare in urma. Chiar si asa, pentru ceea ce ofera, cel putin pentru folclor si pentru felul in care este alcatuita povestea, Outlast 2 chiar te tine pe marginea scaunului sau a canapelei, dovedind ca producatorii au invatat ceva din primul joc. Faptul ca au ales sa bazeze evenimentele pe fapte reale spune ceva, iar abordarea nu a fost chiar atat de rea pe cat trailarele ne-au facut sa credem. Unde nu au au exagerat a fost la capitolul suspans…
Outlast 1 a fost o revelatie, o combinatie de claustrofob cu nebunesc si a mers. Aici totul este mult mai aerisit, mult mai bine punctat, renuntandu-se la smecherii ieftine si implicandu-se procese de pregatire psihologica a jucatorului, sa nu il sperii prea rau, combinate cu momente in care esti luat prin suprindere. Outlast 2 ne-a invatat sa nu ne asteptam chiar la un titlu horror tipic ca la carte.
Daca in primul joc te-ai simtit putin claustrofob, in Outlast 2 lucrurile stau cu totul altfel. Totul a fost rafinat de aceasta data, intregi mecanici de joc fiind slefuite si facute sa functioneze asa cum trebuie. Spre exemplu, in primul Outlast nu erau prea multe optiuni cand vine vorba de locuri unde sa te ascunzi. Acum poti sa alergi in lanul de grau daca doresti. Ai gasit un cos de gunoi gol! Un pat? Poate apa animalelor? Mult mai multe posibilitati de aceasta data, ceea ce face jocul si mai incitant. Mai ales ca discutam despre un joc open world, care ne forteaza la liniaritate si care te obliga sa fi decis in actiuni. Bine, daca actiunile tale se rezuma la fugi sau te ascunzi, pentru ca in multe cazuri astea sunt optiunile draga jucator. Localinicii vor sange, intamplator tu esti grupa potrivita! Adaugam la asta ca in Outlast 2 personajul tau are consistenta unei macaroane, dupa doua bucati in pifometru facand cunostinta cu ecranul de game over si avem un joc horror care o sa iti sperie fiecare celula din corp.
Scenele sunt foarte bine segmentate si aliniate in poveste, existand un simt de implicare si imbinare cu lumea din jurul tau. Chiar daca poti fie sa te prefaci ca esti 57 si sa te strecori printre ei, fie esti un fel de Speedy Gonzales si faci pasul mare printre zombalai, Outlast 2 stie cand sa puna frana si sa te oblige sa iei o decizie critica. Aceste momente sunt memorabile. Bine structurate si construite pentru a face jucatorul sa se investeasca. Nu poti sa nu o faci, mai ales ca discuti de salvat sotia personajului tau, iar in mod surprinzator jocul iti da motive sa faci asta. Sa te investesti, folosind atat povestea, dar si gameplay-ul.
Daca in primul joc ai murit de multe ori… o sa o faci si aici. Navigarea este intuitiva, atata timp cat nu te alearga un nebun cu o secera sau un ciocan prin orasel. Te poti dezorienta si trezi inchis intr-o casa daca nu esti atent, iar asta te va costa un save. O sa te uiti constant dupa umar si o sa verifici fiecare cotrolon. Over the shoulder, mecanica care te lasa in principiu sa te uiti peste umar este mult peste ceea ce primul titlu ne-a oferit, controlul fiind adus intr-un final in acest secol. Cat despre camera pe care o folosesti pentru a vedea in intuneric, singurul instrument de acest gen din joc, o sa manance ceva baterii, asa ca asteapta-te sa ramana fara cand iti este lumea mai draga.
Modul night mode de pe camera ta video este cel mai bun aliat si cel mai mare cosmar. Daca ramai fara baterii nu poti sa vezi in intuneric sau sa reperezi anumite indicii. Problema este ca o sa te uiti prin acel filtru verde de o sa iti vina acru in gura. Multe dintre fineturile jocului sunt ascunse de acest filtru verde, care de multe ori parca este excesiv folosit. Sigur, iti da aceas senzatie de pericol imediat si te face sa iti gestionezi fiecare resursa si cand urmeaza sa o folosesti. Daca in trecut camera era doar o unealta de localizare vizuala, acum poti folosi si microfonul din dotare pentru a depista inamicii, putand sa te scape din multe situatii critice. Asta daca ai baterii.
Outlast 2 este o experienta pentru simturi. Prezentarea este mult peste primul joc, cu toate ca sunt unele mici sughituri tehnice ici si colo, cand se intampla sa mai scada frame-rate-ul inexplicabil. Dar, pe langa aceste mici probleme sporadice, jocul a rulat senzational toate cele sapte ore de gameplay. Dar impresioneaza pe buna dreptate, reusind sa propuna vizual o varietate de locatii intr-un timp relativ scurt, schimband destul de repede tonul si uneori alterand intre lumi paralele. Se joaca cu psihicul tau si esteticul jocului general ajuta mult. Combini asta cu sunetul de fundal si s-ar putea sa ai nevoie de acel scutec de care ziceam la inceputul review-ului.
https://youtu.be/XnlTzoNgrxQ
Nu este din pacate totul atat de roz la capitolul sunet. Livrarea lui Blake este precara, obosita in unele cazuri, avand foarte putina consistenta in emotii. Sigur, cand e de urlat si tipat, este primul, dar parca nu pare atat de investit atunci cand discuta despre sotie spre exemplu in unele cazuri. Aceste mici incosistente pot scoate jucatorul din experienta finala, care cu toate ca dureaza doar sase, sapte ore, este una bine gandita si bine livrata spre surprinderea noastra. Din pacate nu putem sa oferim un pronostic de merita cumparat fara sa adaugam faptul ca acest joc nu este pentru toata lumea. Freddy Kruger apare in primele 5 minute ale jocului. Si daca stii cine este individul, ai o idee de cam cat de tare o sa iti puna pe bigudiuri materia cenusie acest joc. Dar, daca esti pregatit sa te anagajezi intr-un joc atat psihologic, cat si horror, Outlast 2 cu siguranta nu o sa dezamageasca.
