Oppo Reno 10 – Camere de liga mare într-un mid-ranger cu ecran frumos și autonomie bună (review)

Oppo nu mai e un nume nou pe piața telefoanelor de multă vreme. Acum, producătorul chinez are de toate în portofoliul său, de la telefoane de buget care costă 500 de lei până la flagship-uri pliabile de peste 5.000, dar un focus important al companiei rămâne segmentul de mijloc, ăla de bang for the buck în care au fost o forță redutabilă în ultimii ani.
Și fix despre un telefon din ăsta o să vorbim azi, sub forma lui Oppo Reno 10. E frumos, are o baterie mare și un set de camere pe spate care promite să scoată poze capabile să se bată de la egal la egal cu flagship-uri. Este oare așa? Only one way to find out.
Design și construcție
Un punct comun general pentru telefoanele mid-range este design-ul mai îndrăzneț. Multe modele vin cu panouri din spate acoperite cu piele ecologică, altele au tot felul de modele și culori speciale care strălucesc în lumină și îți iau ochii, iar Oppo Reno 10 nu e diferit. Capacul de sticlă de pe spate este mat pe toate modelele și arată foarte bine pe varianta asta de culoare. Mai există un gri plictisitor dar și o variantă roz, dacă îți place asta.
Dar partea cea mai bună legată de design-ul lui Oppo Reno 10 este modulul de camere, care adăposetește un ansamblu de senzori chiar interesant și deși are o formă neobișnuită, părerea mea e că arată foarte bine. În ordinea numerelor de pe tricou, avem așa: o principală de 64MP, un telefoto în toată regula de 32MP și un ultrawide de 8MP. Deci avem un lineup de camere care, pe hârtie cel puțin, este demn de un loc pe spatele unui telefon flagship, la un preț mult mai mic. Rămâne să vedem cum se descurcă în practică aceste camere ceva mai la vale.
Desigur, aspectul este o chestie subiectivă și, din părerile pe care le-am strâns de la prieteni, majoritatea îl apreciază dar sunt și destul de mulți cei care nu și-ar fi cumpărat telefonul fix din privința asta. Totuși, modulul în sine este destul de mare dar nu iese prea mult în relief, deci o bilă alba aici. Rama telefonului este făcută din plastic, dar Oppo Reno 10 este cât se poate de rigid și mă îndoiesc că se va rupe de la utilizare normală.
În schimb, construcția telefonului este subțire, ceea ce înseamnă că telefonul e ușor și îndemănos. Una dintre cele mai comune reacții pe care le-am avut au fost legate fix de chestia asta, alături de laude pentru ecran, și pe bună dreptate. Avem un panou AMOLED de 6,7 inch, o dimensiune standard deja, la 120Hz, cu HDR 10+ și o strălucire maximă de 950 de niți, care îl face vizibil în lumina soarelui dar se putea mai bine. Cu toate astea, calitatea panoului în sine este foarte bună.
Culorile sunt vii și plăcute, rata de refresh e corectă și orice, de la filme și seriale până la clipuri pe YouTube s-au văzut foarte bine. Deși este curbat pe margini, lucru care în general îmi displace, curbura nu este atât de agresivă ca la alte modele iar după un timp te obișnuiești mai ușor cu diferențele de luminozitate și culoare inerente unui panou curbat.
Experiența în utilizare
Acum hai să trecem la lucruri serioase și să vorbim despre cum e să folosești telefonul ăsta. Și vreau să încep cu chipset-ul Mediatek Dimensity 7050, un procesor pe care l-am mai avut în trecut în teste și care s-a descurcat foarte bine. La fel este cazul și aici, și nu am plângeri legate de utilizarea de zi cu zi a telefonului. Interfața e snappy și nu am întâmpinat lag, aplicațiile se deschid repede iar orice joc va rula fără probleme, chiar dacă vei fi nevoit să reduci puțin setările grafice la titlurile alea mai demanding gen Asphalt 9 sau eternul Genshin Impact.
Oppo Reno 10 vine în două configurații mari și late: 128GB sau 256GB stocare, ambele cu 8GB RAM. Partea bună e că stocarea poate fi mărită cu ajutorul unui card micro-SD. Tăvița pentru SIM are loc ori pentru două cartele, ori pentru o cartelă cu un card SD, deci o bilă albă aici dacă te știi cu multe poze, filmări sau documente în telefon. Capacitatea memoriei RAM nu este upgradabilă, dar consider că 8GB sunt suficienți pentru majoritatea oamenilor. Nu am întâmpinat dificultăți din cauza asta și am rămas surprins pe alocuri de cât de mult stau aplicațiile deschise în background.
Un alt punct forte al Oppo Reno 10 este bateria. Pe lângă acumulatorul mare de 5.000mAh care te va ține toată ziua fără bătăi de cap (ba chiar aș risca să spun că 2 zile nu sunt ieșite din discuție dacă ești un utilizator mai light), mi-a plăcut să văd că încărcătorul de 66W este inclus în cutie. Take notes, Apple and Samsung! Asta înseamnă că telefonul poate ajunge de la 0% la 100% în sub 50 de minute, iar, dacă printr-o minune ai nevoie de baterie extra în timpul zilei, 30 de minute în priză îți asigură cam 70% baterie.
Am apreciat și senzorul de amprentă de sub ecran, care e rapid și suficient de precis. Configurarea inițială a mers foarte bine și nu am plângeri prea mari legate de consistența și fiabilitatea acestui senzor. Totuși, pentru că trebuie să fiu și eu cârcotaș câteodată, mi-ar fi plăcut ca zona pe care îți pui degetul să fie amplasată o idee mai sus. Așa cum e acum, senzorul e poziționat cam jos, ceea ce îl face mai greu de folosit. Este ceva cu care te poți obișnui, cu siguranță, dar ar putea deveni enervant în unele situații.
Am zis mai devreme că m-am uitat la filme și seriale pe Oppo Reno 10 și că am fost foarte mulțumit de calitatea ecranului. Ce nu am spus este că am fost impresionat și de sistemul de difuzoare stereo, care ajunge la un volum mare. Sunetul este relativ curat, în special atunci când vine vorba de vocile actorilor, dar bass-ul lipsește cu desăvârșire. Asta nu e o problemă prea mare atunci când te uiți la clipuri sau seriale, dar impactul este mult mai mare la muzică. Unele sunete lipsesc de-a dreptul și, deși spațialitatea e bună iar mediile și înaltele sunt calibrate corect, tot mi-ar fi plăcut să aud ceva mai mult punch în zona de jos.
Din cutie, Oppo Reno 10 vine cu Android 13 și ColorOS 13.1 deasupra. Interfața companiei este aerisită și bine gândită, e ușor de folosit și destul de customizabilă. Faptul că telefonul vine cu cea mai recentă versiune de Android din prima este un plus, ținând cont de suportul software bun oferit de Oppo care constă în 3 ani de actualizări majore de Android și alți 4 ani de update-uri de securitate. În plus, serviciile Google sunt prezente aici din plin, iar multe aplicații folositoare cum ar fi Maps, YouTube sau Gmail vin preinstalate, alături de multe alte joculețe și aplicații bloatware ale căror menire este să fie dezinstalate cu prima ocazie.
O funcție chiar mișto (și una pe care nu înțeleg de ce mulți producători o evită) este suportul pentru infraroșu. Asta transformă telefonul într-o telecomandă în toată regula, cu care poți controla de toate, de la televizor la aparatul de aer condiționat și cam orice dispozitiv care are un reciever de infraroșu. Emițătorul se află pe muchia de sus și recunosc că am folosit chestia asta de mai multe ori, în principal când îmi era lene să caut telecomanda de la televizor, veșnic ascunsă printre pernele canapelei sau scăpată pe jos.
Camere
Acum ajungem la zona pe care s-a pus cel mai mult focus când vine vorba de acest telefon: camerele. Așa cum am zis și mai devreme, configurația de o cameră principală, una telefoto și un ultrawide a fost rezervată în trecut doar telefoanelor mai scumpe, cum ar fi Google Pixel 7 Pro sau iPhone 14 Pro Max, deci am avut așteptări mari atunci când am început să testez telefonul. Și mă bucur să spun că nu am fost dezamăgit în mare parte.
Pe lumină bună, senzorul principal de 64MP scoate niște imagini respectabile. Nivelul de detaliu este ce trebuie, am observat foarte puțin spre deloc zgomot iar gama dinamică este largă. Cu toate astea, m-a zgâriat puțin pe ochi efectul de oversharpening, vizibil în special pe liniile drepte din cadru. Nimic de netrecut însă și sunt super mulțumit de calitatea imaginilor. Totuși, e de menționat faptul că nicio lentilă de pe spate nu este stabilizată optic, un minus insesizabil în lumină buna dar unul care îți va da bătăi de cap după ce apune soarele. Dar ajungem imediat și acolo.
Până atunci, hai să trecem la lentila telefoto, pe care Oppo o denumesc „Telephoto Portrait Camera”, un nume care specifică de la început scopul acestei focale: ați ghicit, pozele portret. Și aici am lucruri bune de spus, în special în comparație cu competitorii direcți care nu au implementat așa ceva pe modelele lor. Mi-a plăcut că separarea între subiect și fundal este făcută bine, tonul pielii este apropiat de realitate și nu am avut probleme cu focalizarea.
Desigur, pozele portret nu sunt singurul lucru la care această lentilă se descurcă bine. Pozele obișnuite cu zoom arată chiar ok, mult mai bine decât orice ai putea obține cu un zoom digital în categoria asta de preț. N-ai ce să-i faci, atât timp cât există hardware specific pentru un anumit scop, rezultatele vor fi mult mai bune decât orice vei obține cu artificii software. Nivelul de detaliu este decent, există o discrepanță foarte mică între culorile pozelor făcute cu lentila de zoom și cele obținute cu senzorul principal iar, overall, adiția acestei focale crește mult versatilitatea telefonului.
Următoarea de pe listă este camera ultrawide de 8MP care este cel mult decentă. Face ce spune pe cutie iar pozele sunt largi și suficient de detaliate, ținând cont de numărul mic de megapixeli, dar nu am putut să nu remarc zgomotul excesiv în unele locuri. Contrastul și gama dinamică sunt ok, însă, și dacă te găsești în situația în care câmpul vizual al lentilei principale nu este suficient pentru a prinde tot în cadru, senzorul ultrawide este o alternativă ok. Cu toate astea, aș recomanda folosirea lentilei principale în majoritatea timpului.
Dacă până acum am avut în general cuvinte bune de spus despre arsenalul fotografic de pe spatele lui Oppo Reno 10, lucrurile se schimbă imediat ce apune soarele. Din cauza lipsei stabilizării optice, inclusiv pe lentila principală, telefonul a avut probleme serioase noaptea. Să luăm exemplul ăsta, o poză obișnuită făcută lacului Herăstrău. Indiferent de ce setări am schimbat și de câte ori am încercat, nu am reușit să obțin o imagine clară.
Luminile clădirilor reflectate în luciul apei arată blurat și multe detalii lipsesc și clădirile în sine din spate sunt doar o urmă. Și înainte să săriți cu gura în comentarii, am încercat să fac poza asta de mai multe ori, iar rezultatele au fost aceleași. De menționat este că toate încercările au fost efectuate cu lentila principală, cea mai potentă dintre cele 3, deci telefonul nu are vreo scuză. Am să atribui problema asta lipsei stabilizării optice, care pare o necesitate pentru genul ăsta de poze. Totuși, nu e totul negru, și am obținut rezultate mai bune în alte situații, dar tot am fost ușor dezamăgit de prestația lui Oppo Reno 10 la acest capitol.
Pe partea de video stăm ceva mai bine. Deși mi-ar fi plăcut să văd înregistrare la 4K 60fps, varianta la 30 de cadre pe secundă se vede bine, iar dacă vrei un video fluid, 1080p 60fps este un compromis ok. Calitatea imaginii este bună, balansul de alb este ok iar tonul culorilor se menține apropiat de realitate, chiar dacă, la fel ca și în cazul pozelor de noapte, lipsa stabilizării optice se simte din plin. Clipurile video sunt cam rough așa, iar dacă știi că vei filma mult, în banii ăștia ai alte variante care oferă stabilizare optică adevărată.
Acum trecem rapid și la camera selfie, care este de 32MP și cu care am obținut rezultate chiar bune. Tonul pielii este corect iar nivelul de detaliu este decent. Cu toate astea, am observat că procesarea este cam agresivă pentru gusturile mele, în special în zona feței, unde chiar dacă dezactivezi toate funcțiile de înfrumusețare tot vei arăta o idee nenatural. Focala asta nu are suport pentru autofocus, dar asta nu s-a dovedit a fi o problemă și nu m-am lovit de poze blurate sau neclare.
Concluzie
În final, trebuie să discutăm și prețul. În acest moment am găsit telefonul pe unele magazine mari de la noi pentru prețul de 2.200 de lei în varianta cu 128GB stocare, un preț corect pentru pachetul complet pe care Oppo Reno 10 îl oferă. Chiar dacă nu doboară recorduri de performanță, chipset-ul este mai mult decât decent și este on par cu mulți alți competitori din acest segment de preț, ecranul este superb iar bateria este mare și se încarcă repede.
Ansamblul de camere este un pachet bun zic eu, chiar dacă se mai împotmolește noaptea. Totuși, cele trei lentile sunt chiar folositoare și mă bucur că cei de la Oppo au optat pentru includerea unei focale telefoto, spre deosebire de toți ceilalți competitori care, pe lângă principală și ultrawide, aleg să pună o lentilă macro sau de profunzime, doar pentru a se lăuda pe cutie că telefonul lor are trei camere.
În final, Oppo Reno 10 pleacă de la mine cu o recomandare. Plusează la multe capitole importante, cum ar fi design-ul, construcția și autonomia, arsenalul de camere de pe spate este capabil în majoritatea situațiilor iar prețul este unul corect.