Oppo Find N2 Flip – cum arată experiența oferită de un telefon pliabil în 2023? (review)

În 2019, Samsung Galaxy Fold a arătat lumii că această idee futuristă a telefoanelor care se îndoaie este o realitate. De atunci, multe alte companii și-au băgat nasul în piața asta: HUAWEI, Xiaomi, Motorola, Oppo și chiar și cei de la Microsoft cu al lor Surface Duo (dacă poate fi considerat ăsta un pliabil). Fiecare dintre acești producători au încercat să îmbunătățească balamaua, să ascundă crease-ul, să pună o baterie mai mare și să optimizeze sistemul de operare.

Au trecut mai bine de 4 ani de la lansarea primului astfel de telefon pliabil modern, timp în care, teoretic cel puțin, producătorii au avut suficient timp să perfecționeze formula inițială. Dar cum este experiența pe care ți-o oferă un pliabil în 2023? Ce chichițe au fost rezolvate și ce probleme care… îi determina pe utilizatorii obișnuiți să își cumpere un telefon obișnuit mai există? Și că să răspundem la toate astea, trebuie să avem și un cobai pliabil pentru teste, nu? Așa că ne-am oprit la proaspătul Oppo Find N2 Flip. E construit bine, are, în sfârșit, un ecran exterior imens și de aceea util, un panel interior superb și vine cu o baterie mare… în sfârșit. Hai să vedem care-i treaba!

Ce e bun și ce e rău la un telefon pliabil

Hai întâi de toate să vedem ce fel de experiență primești dacă alegi să mergi pe un astfel de telefon. Și prima chestie pe care trebuie s-o recunosc e că situația s-a îmbunătățit semnificativ față de primele generații. Nu spun că primele pliabile erau construite prost, dar știm destule povești despre ecrane care se exfoliază și pliabile care se dezmembrează. Din ce am auzit de pe la prieteni și din ce-am citit din abundență pe internet, principala problemă la aceste telefoane era folia de plastic care acoperea ecranul. Mai țineți minte scandalul cu displayul primului Galaxy Fold?

Acum folia buclucașă nu mai e ușor de dat jos, dar în urmă plierilor și deplierilor repetate, au mai fost modele care au raportat probleme cu uzură excesivă. :i colegul meu Tudor a avut oarece belele, rezolvate însă prompt pe garanție, cu al său P50 Pocket căruia a trebuit să îi schimbe întreg ansamblul ecranului, plus rama metalică.

Încă odată, reparațiile s-au făcut pe garanție, dar trebuie te gândești că ești cam pe cont propriu de îndată ce garanția expiră, iar servisarea telefoanelor ăstora poate costă o mică avere. Cât despre modelul de față, cei de la Oppo zic că la N2 Flip, balamaua ar rezista la 400.000 de plieri și deplieri, cam de două ori mai mult față decât la Galaxy Z Flip 4. Pentru puțin context, dacă pliezi și depliezi telefonul de 100 de ori pe zi, Oppo Find N2 Flip ar trebui să reziste vreo 11 ani!

O altă problemă serioasă peste care au dat cei care și-au cumpărat un astfel de telefon este cea legată de crease, de canionul ăla de pe mijlocul ecranului depliat. Și în zona asta, oricât aș vrea să spun altceva, nu prea am văzut îmbunătățiri semnificative în ultimii ani. În timp ce balamalele au devenit cu adevărat din ce în ce mai solide, crease-ul a rămas acolo neatins. Asta este unul dintre capriciile telefoanelor pliabile cu care fie trebuie să trăiești deocamdată cel puțin, și dacă nu reușești să te împaci cu el și nu îți place și pace, mai bine te orientezi către un model tradițional.

Dar există totuși ceva mișcare și în direcția remedierii acestui neajuns, iar N2 Flip are cel mai mic crease pe care l-am văzut vreodată pe vreun astfel de pliabil. Sigur, nu e perfect, se mai vede o ușoară adâncitură, mai ales când o lumină puternică bate direct în acea zonă, dar este clar cel mai bun efort de până acum. Un rol important îl joacă balamaua, care asigură că ecranul nu se închide la un unghi prea ascuțit.

Sistemul e implementat bine, în sensul că pare că ecranul se întinde perfect atunci când depliezi ecranul, iar când e pliat se închide perfect, fără cel mai mic spațiu între cele două jumătăți. Oppo nu au dat însă și un rating oficial pentru rezistența la apă și praf, deci în continuare ușurel cu lichidele în jurul acestui telefon. Cât despre praf, balamaua are integrată o mulțime de perii care să prevină particulele mici de praf să intre acolo.

O altă problema a telefoanelor în formatul acesta, așa numitele clamshell, a avut mereu legătură cu bateria și autonomia. Cu cât există mai multe componente care trebuie implementate în spațiul restrâns din interiorul unui astfel de telefon, cu atât bateria a trebuit micșorată pentru a face loc tuturor acestor componente. Și cum ansamblul balamalei este de obicei extrem de complex la aceste telefoane, multe dintre ele vin cu baterii mult mai mici decât pe modelele obișnuite.

Hai să vă dau și câteva exemple, ultimul Razr de la Motorola are o baterie de doar 3.500 mAh, în timp ce P50 Pocket de la HUAWEI are una de 3.900. Dacă pui aceste numere în context, știi că există modele tradiționale care au baterii și de 5.000 mAh sau chiar mai mari. Dar Oppo au făcut un upgrade și la capitolul asta pentru a îmbunătăți situația.

Mai exact, Oppo Find N2 Flip are o baterie de 4.300 mAh care începe să aducă destul de mult cu capacitățile de pe telefoanele obișnuite. Și dacă tot au crescut capacitatea bateriei, s-au gândit că ar fi o idee bună să mărească și viteză de încărcare. Astfel avem încărcare la 44W, cea mai rapidă disponibilă în momentul ăsta pe vreun pliabil. Partea și mai bună este că încărcătorul se găsește în pachet.

Și nu în ultimul rând, și-au dat seama că există nevoia unui ecran secundar ca lumea, adică mai mare, pe care să vezi măcar cine te sună sau ce mesaje primești. Până acum, toate aceste clamshelluri au avut aceeași problema a ecranelor secundare. Ecranele cu dimensiuni cuprinse între o unghie și un deget sunt greu de citit și de folosit, mai ales când încerci să dai scroll prin notificări sau setări.

Așa se face că Oppo Find N2 Flip are un ecran exterior imens, cel mai mare panel secundar de pe vreun flipable dintr-asta. Nu numai că e foarte ușor de citit, dar este și ușor de controlat, grație interfeței aerisite și a butoanelor mari. Mai mult, este companionul perfect și pentru selfie-uri, deoarece formatul este apropiat de aspect ratio-ul în care camera fotografiază. Și cel mai probabil vei folosi acest ecran de fiecare dată când vrei să îți faci un selfie care vrei să iasă clar și detaliat, dar ajungem și acolo.

Bun, dar până la urmă ce avantaje are acest form factor? Păi hai să încep chiar cu design-ul, pentru că majoritatea modelelor din această categorie arată foarte bine. Când sunt depliate sunt subțiri și ușor de manevrat, iar când sunt închise se fac atât de mici încât încap în orice buzunar, inclusiv ăla din față de la pantaloni.

Un alt motiv care i-a împins pe mulți să își ia un model din specia asta este wow factor-ul. Am mai spus-o în trecut: experiența de a plia și deplia un astfel de „artificiu” ingineresc este spectaculoasă, cel puțin pentru un pasionat de tehnologie. Și nici performanța nu a fost o problemă pentru această specie de telefoane, încă de la începuturile sale.

Când a fost lansat, problemele primului specimen din această categorie, adică Galaxy Z Fold 1, erau legate de orice altceva în afară de performanță. Telefoanele de felul asta au venit din capul locului cu chipset-uri de vârf și apoi, cu foarte mici excepții, toate dispozitivele astea au avut sub capotă cele mai bune componente. Iar asta e de bine, pentru că e greu să vinzi un telefon care costă la nord de 1.000 de euro dacă el e slăbuț că performanțe, chiar dacă se îndoaie mai ceva că un yoghin la un concurs de contorsionism.

Evident că și acest Oppo Find N2 Flip vine echipat cu un chipset de vârf, chiar dacă nu Qualcomm, adică un Mediatek Dimensity 9000+. N-am să vă mai plictisesc cu cifre și teste, dar dacă vreți să vedeți punctual cum se descurcă acest chipset, puteți găsi o grămadă de informații pe net. Tot ce am să menționez este că telefonul s-a descurcat mai mult decât onorabil, indiferent de task-ul pe care i l-am dat.

Și nu în ultimul rând, ar mai fi povestea legată de suportul software, dar în cazul acestui Oppo Find N2 Flip, Oppo s-au angajat la 4 ani de update-uri pentru Android și 5 ani de actualizări de securitate, adică la cele mai… „îndelungate” standarde de suport din piață.

Camerele

Și în final, let’s talk… image. N-am să zăbovesc prea mult pe camere pentru că, sincer, nu ăsta este focusul pentru dispozitivele de felul acesta. Dacă ești în căutare de un camera phone veritabil, ai alte opțiuni de telefoane tradiționale care au sisteme de camere mult mai bine puse la punct decât ai să găsești vreodată pe vreun telefon pliabil. Adică… formatul însuși este mai generos în cazul telefoanelor clasice cu modulele mari de camere și în a găzdui senzori mari și mulți.

Desigur, asta nu înseamnă că pliabilele nu fac poze bune, iar acest Oppo Find N2 Flip nu este vreo excepție. Principala de 50MP scoate fotografii clare și detaliate, expuse corect, mai ales atunci când ai lumină bună. Nici în lumină slabă nu stă rău, chiar dacă mi-ar fi plăcut să văd ceva mai mult detaliu în unele cadre. Camera ultrawide de 8MP este ok, dar nu m-aș gândi s-o recomand în lumină slabă.

Telefonul mai are și o cameră selfie de 32MP pe ecranul principal, dar când ai opțiunea să îți faci poze selfie la calitate maximă cu camera de pe spate, nu văd de ce ai alege altceva. Iar pentru apeluri video și meeting-uri pe Zoom, camera asta frontală este mai mult decât suficientă.

Apoi ajungem la video, unde mă văd nevoit să dau o bilă neagră pentru că acest telefon înregistrează la maxim 4k 30 fps. Ne-am mai lovit de limitarea asta în trecut, atunci când analizăm telefoane mai ieftine, dar prețul nu este o scuză pentru Oppo Find N2 Flip. Este un telefon de vârf, cu o cameră de 50MP și un chipset de ultimă generație și tot nu înregistreaza 4K 60 fps. Dacă vrei să filmezi fluid, la 60 fps, va trebui să te mulțumești cu rezoluția Full HD.

Concluzie și preț

Iar ultimul factor, dar probabil cel mai important, și care i-a determinat pe mulți să evite pliabilele, a fost prețul. Ca orice tehnologie nouă, prima generație de telefoane pliabile a fost extrem de scumpă, dar cu timpul prețurile au mai coborât. Acum, acest Oppo Find N2 Flip costă 5.000 de lei, deci 1000 de euro în cap. Desigur, există și pliabile mai ieftine, dar pentru banii ăștia primești un telefon arătos, cu o grămadă de funcții și construit exemplar.

Vine în două culori, deci dacă nu îți place acest negru mat, te poți orienta spre un mov deschis, are o baterie mare și chipset-ul de sub capotă este foarte puternic. Cred că lucrul care îmi place cel mai mult la modelul asta este dimensiunea ecranului exterior, ceea ce face telefonul mai practic decât altele și consider că e un exemplu de urmat în industrie.