Uite o idee tampita! Dupa ce am avut o discutie saptamana asta cu Dan Cadar, in contradictoriu, evident, despre ultimul film Mad Max si faptul ca eu ma concentrez prea mult pe poveste si mai putin pe estetica, un lucru de care recunosc ca ma fac vinovat, mi-a rasarit o idee prin cap. Bine, nu neaparat rasarit, cat explodat in cateva zeci de bucatele pe care acum le pun cap la cap si le astern in HTML. Cum ar fi daca jocurile ar fi mai… META!
Imi este dor sa joc un joc, in care joc un joc, al carui arhitect sunt chiar eu! Hai sa explic si despre ce vorbesc. La inceputul anilor 2000 pe Playstation 2 exista o serie de jocuri numita Hack://. O serie compusa din 4 jocuri, in care tu jucai rolul unui personaj care controla la randul sau un avatar intr-un MMO. Jocul venea cu toate dementele posibile, ca sa para cat mai real. Un browser, mail, mesaje instant. O dementa! Chestia este ca genul asta nu prea a fost exploatat intr-un mod inteligent decat de seria Assassin’s Creed, in care exista o poveste META acolo, o punte de legatura intre jucator si reprezentantul de pe coperta jocului din anul respectiv. 
Practic ce propun eu, este un joc in care iti este oferita o serie de interfete intre tine si joc, acestea schimbandu-se de la nivel la nivel. Tu incepi de undeva de jos, fiind nevoit sa ajungi in varf, iar durata unui nivel ar dura cam o ora, avand questuri, side questuri si toata nebunia care vine cu un RPG. Totusi, cand avansezi la nivelul urmator, personajul tau dispare, pentru ca trebuie sa preia controlul urmatorului avatar, si te trezesti intr-un simulator auto. Cu un nou mediu de explorat. Si asa continui pana ajungi in varf. Practic esti inchis intr-o lume virtuala si scapi prin a trece fiecare firewall, reprezentat de un gen de gameplay, finalul fiind chiar libertatea ta. 
Este drept, varietatea cand vine vorba de genuri de joc, ma refer la baza, este redusa, dar, daca luam pe genuri si subgenuri, putem realiza un titlu cu … 100 de nivele. Diversitatatea la ea acasa. Iar la capitolul poveste nu o poti cataloga, asta pentru ca nu exista un personaj constant, doar acele cateva avatare care au rezonat cu tine, povestea fiind ca tu esti tu, te-au inchis intr-un univers virtual si acum trebuie sa scapi de acolo.
Moment in care jocul ar ajunge sa se bazeze pe doua lucruri: gameplay si grafica. Doua elemente care pentru gamerii hard-core, care critica pana si culoarea texturii de pe firul de iarba, sunt importante. Dar, daca exista ceva care incita acest „core gamer guy” este ideea de noutate. Caz in care un posibil dezvoltator si-ar putea baga coada. Pentru ca astia sunt tipii care posteaza pe Metacritic si forumuri daca jocul este bun si rau. Daca ai reusit sa ii prinzi in plasa, astia mor cu tine de gat. Nu ma credeti? Ganditi-va la fanii infocati League of Legends, aia care injura DOTA 2 cu pasiune. Ca un mic side-note, ar mai fi si fanii Valve, care considera ca Lord Gaben nu poate sa greseasca in infinita sa genialitate. 
Gameplay – aici dupa cum am spus avem un plan diversificat. Asta pentru ca jocul sare de la gen la gen de la nivel la nivel. Asa ca poti sa inveti sa te adaptezi. Plus ca este o unealta geniala pentru a initia pe cineva in lumea gaming-ului, avand atatea genuri de jocuri si gradul ridicat de varietate. Pentru potentialul jucator care incearca jocul, este mai grea adaptarea mentala de la RTS la FPS, comparativ cu ceea ce face pe ecran. Atunci esti fortat de imprejurari sa te adaptezi si sa te ancorezi in realitatea jocului extrem de repede, pentru a face fata provocarii. In concluzie, la gameplay ai un plus de META.
Grafica sincer, poate sa fie similara cu Minecraft. Daca pastreaza conceptul schimbarii gameplay-ului de la nivel la nivel, si daca se duce putin catre CubeWorld, cu ceva un pic mai definit, ar prinde la public. Pe de alta parte poate sa fie si CryEngine sau Unreal Engine, caz in care s-ar varsa niste bani frumosi intr-un asemenea proiect. Dar, cu conditia ca intreg produsul sa fie de o calitate superioara. Adica, cel mai probabil, fabricat in Europa.
Concluzie: Uite o idee tampita: Ai juca un joc, in care, tu te joci pe tine, fara poveste, dar care promite 100 de nivele si moduri de gameplay diferite cu o grafica buna? Si daca da… de ce?
Nota redactorului: Acest segment voi incerca sa il transform intr-un segment bi-saptamanal in care sa arunc idei de jocuri pe site. Va intreb pe voi ce parere aveti. Este un mod de a stimula imaginatia unui posibil viitor game designer. Daca dintr-o tampenie din asta rasare un joc, aici si acum, cu mana pe tastatura, ma angajez ca nu cer decat un kilogram de cafea macinata in schimbul ideii!
