ReviewsFoto-VideoRSS PaginaDeMedia

OLED 4K HDR pentru mase! LG B9 (OLED65B9PLA): un televizor modern din 2019, pregătit pentru 2020! (review)

Știu, OLED și ceva pentru mase, adică un preț în sfârșit accesibil sună a utopie și ce mai, o contradicție în termeni. Și adevărul este că OLED-ul a fost mereu ceva ultra premium, aceea tehnologie pe care o vedeam doar în showroom-uri avangardiste, care mereu ne dădeau pe spate cu imaginea oferită, mult peste ce era disponibil și mai accesibil, indiferent la ce an ne raportăm. 

Că sunt bătrân, asta deja știți dacă ați mai citit articolele mele, așa că să mă iertați că divaghez două secunde și devin involuntar nostalgic, pentru că și acum îmi aduc  aminte, ca și ieri, când în 2007 (da, acum 12 ani!) Sony anunța primul televizor comercial OLED din lume (și la vânzare în 2008). O să râdeți, dar avea…11”, o rezoluție de 960×540 și costa nu mai puțin de 2500 USD. Asta da vremuri! 

Așa că da, la 12 ani depărtare, la multe generații de OLED distanță, perfecționate de-a lungul ultimului deceniu, un Televizor de 65” costa 2300 USD la noi în ”ajun” de Black Friday, iar fratele său mai mic, de 55” costă 1500 USD. Parcă prin prisma trecutului, prețul celor două televizoare LG nu mai pare o avere, și nici nu vă veți întreba ce-am fumat de le-am declarat ”televizoare pentru mase”. Și să vedeți prețurile lor de Black Friday!

Design

Astăzi vom trece în revistă modelul OLED65B9PLA, modelul de 65”, și care, în categoria sa, la diagonala și funcțiile oferite, are un preț corect. Din capul locului aș vrea să-l evidențiez pe fratele său mai mic, de 55”, care este chiar unul dintre cel mai accesibile OLED-uri 4K de pe piață din sfârșit de 2019 (aprox 6500 Lei).  

Ca orice televizor OLED, seria B9 este foarte subțire. Doar partea inferioară, care adăpostește toată conectica și electronica este mai groasă, dar nici aici nu avem mai mult de 4,8cm, ceea ce îl face ideal pentru montare pe perete (sistem de fixare VESA 300×200) fără să ocupe mult spațiu și să arate aiurea. 

Standul este un pas înapoi, dacă ne uităm la standul de metal al lui B8, poate cei de la LG s-au gândit să nu rupă spatele celor ce cară cutiile – dacă vă aduceți aminte de episodul meu recent cu HP OMEN X Emperium 65 :). Glumesc, probabil că asta cu ”affordable” are mai multe de-a face cu calitatea pieselor și a materialelor folosite. 

Apropo de stand, dacă v-ați întrebat de unde vine acel PLA, evident, nu are nicio treabă cu răspunsurile pe care mintea noastră bolnavă le poate produce – P înseamnă că avem un produs destinat piețelor din Europa, L – tipul de tuner și A – este tipul de stand, în cazul acesta cel de tip ”Alpine”. Cel ”vechi” era mai stabil, dar asta e, nu e nici foarte instabil, doar că odată ce ai văzut mai bine…oricum, majoritatea cred că îl vor monta pe perete, pentru o ergonomie mai bună.    

Marginile (ramele) display-ului sunt subțiri, dar acest lucru este deja un standard în 2019 pentru TV-urile premium, nimic ieșit din comun aici pe care să insistăm.

Telecomanda

Ei bine, telecomanda este diferită și merită să vă povestesc despre ea, dacă nu v-ați jucat niciodată cu un LG Magic Remote. Practic cu ajutorul telecomenzii plimbați cursorul pe TV. La inceput poate fi ușor derutant, dar după ce vă obișnuiți, nicio altă telecomandă nu va fi la fel de rapidă și intuitiv de folosit!

Sistemul audio

În scurta mea vizită în reprezentanța LG (da, m-am dus și eu pe la ei în showroom după ce cu câteva zile înainte au fost și colegii mei și Dan mi-a făcut capul calendar, fiind foarte exaltat de calitatea TV-ului, am zis să văd și eu miracolul…) am rămas surprins de calitatea TV-ului, dar pot spune că nici sunetul nu este chiar de lepădat. Evident, micuțul sistem 2.2 de 40W nu se compară nici cu cel mai entry SoundBar, precum LG SJ2 (aprox 600 Lei la ofertă), sau (SL6YF pentru o experiență mai bună). Mai jos în imagine, un soundbar cum vă recomand, să vă completați home cinema-ul așa cum trebuie. 

Adevărații audiofili se vor orienta către soluții cu Dolby Atmos, dar aceste soluții sunt destul de piperate. Pentru că nu-i așa, degeaba ai imagine premium, fără un sunet pe măsură, imersiv, nu ai cum să ai un cinematograf cu adevărat de efect.

Calitate panou

Dar să vedem panoul. Pentru că avem un TV ce se evidențiază imediat! Cu toții am văzut sute și sute de televizoare, și tocmai din respect pentru voi, am să evit clișeul ”am văzut cel mai tare TV ever”. Bun, gata, l-am evitat, dar acum să vă spun de ce cred că un astfel de TV OLED vă poate schimba experiența de vizionare al unui film. AdobeRGB 100%, spațiu de culoare P3 100%…pur și simplu nu ai ce să-i reproșezi panoului.

OLED vs QLED

Nu o să vreau să vă conving că OLED-ul este cea mai tare tehnologie și că orice altă tehnologie, precum QLED este de ignorat, în niciun caz. După cum deja probabil știți, fiecare tehnologie are avantaje și dezavantaje. În momentul cumpărării, trebuie doar să vedeți care părți vă convin mai mult, ce calități respectiv ce minusuri vreți să evitați.

Să începem comparația!

Contrast, nivel de negru (Black Level), culori, luminozitate, unghiuri de vizualizare

Nu există nicio discuție, OLED-ul este campion la acest nivel. Dacă doriți să vedeți definiția unui negru pe un TV, mergeți și căutați un OLED TV într-un magazin: negrul este cu adevărat negru, nu o nuanță de gri foarte închisă. Asta pentru că LED-urile organice dintr-o matrice OLED sunt cele care emit lumina, și odată ce li se comandă să se stingă, se sting, unul câte unul, exact unde e nevoie. 

Pe când la un panou QLED (nu voi divaga de ce tocmai așa un nume a fost ales tehnologiei, să confuzeze și mai mult cumpărătorul, să se creadă că e tot o tehnologie similară OLED-ului), avem acelați panou de cristale lichide în spate, cu iluminare din spate, adică avem un panou LCD de tipul IPS, (M)VA, (P)VA, etc, dar cu îmbunătățiri serioase – cineva foarte deștept a venit cu ideea de a adăuga niște nanocristale, dintr-un material semiconductor ce crește semnificativ culorile și luminozitatea pe un ecran LCD. Cu ajutorul acestor nanocristale – Quantom Dots, producătorii au reușit să creeze ecrane LCD cu spațiu de culoare extrem de ridicat, ce se apropie de OLED-uri, iar uminozitatea unui panou QLED este superioară. 

Însă panoul LCD are limitările sale și de aceea lumina nu va fi blocată niciodată perfect pentru ca negrul să devină negru la un QLED, ca la un OLED. Și de aici și contrastul infinit la OLED-uri.

Cu alte cuvinte, pentru o încăpere foarte puternic iluminată, QLED-ul va fi mereu TV-ul recomandat, însă seara, când vrem să vedem un film, să ne relaxăm la un popcorn, luminozitatea mai mică a unui OLED va fi compensată puternic de contrastul imbatabil. Și oricum nu vrem să ne orbească lumina panoului seara, mereu recomand o luminozitate scăzută la 60-70% seara, mai ales dacă nu aveți o sursă de lumină în cameră (precum o lampă de noapte).

La fel ca și la contrast, și la unghiurile de vizualizare OLED-ul este imbatabil. Pentru o familie numeroasă, sau dacă ai invitat prietenii să-i uimești cu noul tău TV, cei de pe margine vor vedea exact ca și cei din mijloc, lucru pe care nu-l putem afirma și despre LCD-urile actuale, oricât de mult s-au îmbunătățit, există încă o diminuare a contrastului și a culorilor pe LCD-uri, la unghiuri mai mari, când ne uităm mai din lateral.

Timp de răspuns, Input Lag

Timpul de răspuns la un OLED este practic sub 1ms. Pentru gameri însă, exista o altă mare problemă: Input Lag-ul. Care deobicei era foarte mare la un TV, de ordinul zecilor de milisecunde, și mă refer la 60-80-100ms, nu 20ms ca la un monitor de gaming bun. Ei bine, grație noilor procesoare video integrate, LG B9 se laudă cu un superb 13,1ms, care îl recomandă oricărui gamer! 

G-SYNC compatibil

Și dacă tot am ajuns la capitolul jocuri, NVIDIA și LG au lucrat cot la cot la noua generație de OLED-uri LG (B9, C9, E9, etc), și au reușit să integreze compatibilitatea G-SYNC în aceste TV-uri (care evident, ați ghicit, aveau refresh rate variabil – cerință fără de care tehnologii precum G-SYNC sau FreeSync nu ar putea exista). Refresh rate-ul variază între 40-120Hz, însă în 4K în acest moment – și subliniez în acest moment – refresh rate-ul se oprește la 60Hz (respectiv 120Hz la 2K), dintr-un motiv extrem de banal: plăcile video actuale nu suportă interfața HDMI 2.1, cu care sunt dotate noile televizoare LG.

Vestea bună este că în vara viitoare vom avea plăci video noi și odată cu suportul HDMI 2.1 vom vedea și jocuri cu G-SYNC în 4K la 144Hz pe aceste TV-uri noi LG! Deci, precum vinul, și ele vor deveni mai bune cu trecerea timpului…sau nu?

Burn-In

Ei, aici este călcâiul lui Ahile. Vă spun din start, dacă vreți să vă luați un OLED mare și frumos să ascultați dimineața din cealaltă cameră cum Neti Sandu vă face poezia frumoasă despre horoscopul zilnic, atunci vă spun din start, acest TV nu e pentru dvs! Și nu pentru că ar avea și el mândria sa să nu afișeze conținut mediocru-dubios, ci datorită comportamentului în timp al LED-urile minuscule organice din TV-ul OLED. 

Așa cum spune și numele lor, ele sunt organice. Adică, în funcție de cum sunt folosite, dacă se abuzează de ele sau din contră, li se dau task-uri decente, de bun simț, să citez un cumpărător, ele vor rezista mult și bine în timp (compania afirma la un moment dat că la o medie de 5 ore de vizionare pe zi, vă trebuie 50 de ani ca LED-urile să ajungă să mai emită doar jumătate din luminozitatea pe care o puteau genera la început de carieră).

Problema burn-in-ului apare când aveți imagine statice pentru o lungă durată de timp, precum un LOGO de TV, o burtieră mare și urâtă sau, dacă sunteți un gamer, acele elemente statice de pe ecran (nivel viață, skill-uri, vrăji, echipele din FIFA, ați prin ideea). Acelea nu fac deloc bine LED-urilor organice, care, în timp, vor lăsa o umbră pe imaginea nouă. Nu e cazul să vă spun cât de supărător este.

Tehnologii Anti Burn-In

Odată cu dezvoltarea tehnologiei OLED, LG e lucrat foarte atent să evităm aceste Burn-In-uri supărătoare. Și ei, evident, să fie nevoiți să ne schimbe panourile, de cele mai multe ori, în garanție. Nimeni nu-și dorește un business generator de găuri negre, nu-i așa?

Prima astfel de tehnologie interesantă mi s-a părut Clear Panel Noise ce se activează după ce se stinge TV-ul. Este momentul în care TV-ul își dă ”self-healing” în limbaj RPG. Un alt procedeu este Logo Luminance Adjustment, ce detectează Logo-uri statice și le scade automat luminozitatea. Și a treia tehnologie, la fel de interesantă, este Screen Shift, ce mută practic imaginea de pe ecran cu câțiva pixeli în stânga dreapta, la intervale regulate, pentru a mai reîmprospăta imaginea și a salva calitatea și viața panoului.

Concluzie

Pe scurt, cum văd eu treaba: Nu spun că nu e OK să urmăriți posturile favorite, să-l folosiți pentru aceea ce este: un TV. chiar dacă aceste TV NU este făcut pentru posturile TV pe care le aveți – acest TV merită conținut mai bun, și mă refer la conținut 4K, HDR, ca să vă bucurați cu adevărat de el. La fel de adevărat este că a evoluat și tehnologia de Upscale pentru canalele non-4K, dar oricât de puternic ar fi procesorul A7 generația a doua, miracole și mâncare tot nu vă va face. Și că veni vorba de procesor, WebOS-ul merge strună pe el, nu există urmă de lag, cred că e cel mai rapid meniu Smart pe care am pus mâna, dar de menționat să în TV-urile din gama superioară avem un A9 generația a doua, care se laudă a fi mai puternic și vine cu noise reduction în 4 pași (2 pași la A7), suport HFR (inutil din punctul meu de vedere), identificare imagini (pe partea de AI), culori mai bogate, sharpness mai bun, etc.

Dacă tot ce vreți este să vă bucurați de un stream de calitate de pe NetFlix, HBO GO, Youtube, etc, acesta este televizorul pe care îl așteptați. Fiți cu ochii pe Black Friday, s-ar putea să aveți o surpriză 🙂

Dacă v-a plăcut, sau aveți orice observație, orice feedback legat de tehnologia OLED, nu ezitați să ne lăsați un comentariu aici, mai jos.

Articole asemanatoare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button