Este RTX 4080 saltul dintre generații la care ne așteptam? (review)

Plăcile video au devenit ușor dar sigur cele mai importante componente dintr-un sistem, fie el de gaming, de muncă sau chiar și multimedia. Iar în ultimii câțiva ani definiția de placă video n-a mai însemnat de mult doar o componentă hardware care dă semnal video și cam atât… în ultimii ani evoluția asta a plăcilor video a însemnat și avansuri foarte mari pe zona software. Și vedem asta la toți producătorii: NVIDIA are DLSS, are DLAA și o suită întreagă de aplicații care folosesc plăcile video pentru tot felul de sarcini. După care ai AMD care vine cu alternative pentru tehnologiile taberei verzi. Pentru fiecare DLSS ai un FSR, pentru fiecare G-Sync ai un FreeSync și așa mai departe. Și-n acest fel, la finalul luptei când juriul trebuie să dea verdictul, nu doar puterea brută de procesare este importantă; ba chiar ajunge câteodată să fie surclasată în importanță de tehnologiile astea extra.

Am văzut-o în ultimii doi ani de când a început joacă de-a ray tracing-ul și NVIDIA s-a impus fără drept de apel în fața celor de la AMD. Da, ok, nucleele de Ray Tracing dedicate din RTX-uri ajută mult, dar dacă nu exista DLSS lupta ar fi fost ceva mai strânsă. Și la fel și cu whateverSync-ul ăsta; NVIDIA au venit primii cu G-Sync care era o combinație între hardware și software, AMD au venit cu FreeSync-ul și au popularizat tehnologia asta făcând-o și open-source în proces. După care știm cu toții cum a mers: tabăra verde și-a călcat pe ego, a dat la liber G-Sync și restul e poveste. Și brusc NVIDIA a câștigat încă o luptă, culmea, pe spatele celor de la AMD care au riscat și-au dat la liber tehnologia lor de sincronizare adaptivă.

Și-acum mai mult ca niciodată vedem cum lupta dintre cele două tabere devine serioasă. Știu că până în punctul ăsta n-am zis nimic de Intel, dar dacă ajută cu ceva, platforma de test folosește un Core i9.  Dar să revenim la ale noastre că “e mai multe” și să discutăm despre NVIDIA GeForce RTX 4080. Și zic că sunt mai multe pentru că am primit la teste nu doar varianta de referință, acel Founders Edition, ci și două distribuții 3rd party: Gigabyte GeForce RTX 4080 Gaming OC și ROG Strix GeForce RTX 4080 OC Edition.

N-am programat-o chiar așa, dar dacă ne-am trezit cu toate la ușă doar nu era să le lăsăm pe hol. Așa că una câte una au ajuns în bârlogul platformei de teste unde au fost băgate la interogatoriu. La început voiam ca materialul ăsta să fie un comparativ cu RTX 3080-ul de anul trecut, dar între timp AMD au anunțat Radeoanele noi așa că materialul asta și-mpreună cu recenzia la 4090 vor servi ca și puncte de referință pentru comparațiile cu RX 7000… atunci când vor ajunge la teste… iar asta nu este departe. Dar până să punem la cale gala finală a plăcilor video pe 2022, haideți să vă povestesc cum stă treaba cu RTX 4080.

NVIDIA GeForce RTX 4080 – Specificații

De câteva generații încoace plăcile video cu 80 în coadă au fost considerate ca fiind din segmentul high-end, adică d-alea de bogați. Și cam așa a și fost mai ales de la RTX 2000 încoace. Da’ între timp au apărut și alea cu 90 în coadă care au înlocuit Titan-urile. În fine, RTX 2080 și RTX 3080 au fost două plăci bombă care au devenit best-sellere printre gameri. Și pe-aici le-am pus la treabă și puteți fi siguri că după atâtea experiențe pozitive din ultimii ani, chiar așteptam generația RTX 4000.

Așa că după ce-am rămas uimiți de upliftul de performanță adus de 4090, este timpul să aruncăm o privire la deja (in)faimoasa RTX 4080. Știți voi… aia care trebuia să vină în două variante dar una era cam dum-dum. Sub presiunea publicului cei de la NVIDIA s-au răzgândit destul de repede și brusc, oaia neagră a familiei a dispărut. Bene, până revine sub formă de 4070 Ti sau vreo tâmpenie d-asta. Dar nici nu mai contează acum; important este că avem un nou pretendent la centura grea într-ale gamingului pe PC: NVDIA GeForce RTX 4080!

Mi se pare absolut corect să începem această discuție cu specificațiile, așa că haideți să vedem cum arată un competitor cu pedigree. Avem șapte d-alea, 38 d-alelalte și chiar și 76 de multiprocesoare nu știu de care. Ah, și ceva mai puține nuclee CUDA decât RTX 3080 Ti. Când NVIDIA se lăuda prin ceva material oficial cu performanță dublă față de placa cu pricina :)) CE? Ok, hai să le punem una lângă alta ca să înțelegeți:

Ok, trebuie să recunosc că nici noi nu am fost complet sinceri când am comparat un 80 cu un 80 Ti. Ori am fost? Adică, de la RTX 3090 a fost o săritură atât de mare încât am comparat 4090 direct cu 3090 Ti-ul doar ca să nu pară o diferență CHIAR atât de mare… și tot a fost. După care te-aștepți că “băi, 4080 tre’ să fie cam cât o 3090 la performanță, nu?!” Nu. Aparent este ceva mai rapidă decât RTX 3080 Ti atunci când vorbim de frecvența nucleelor și a memoriei. Vine chiar și cu 4GB de VRAM în plus pentru un total de 16GB GDDR6X. Nice one!

Doar că are mai puține nuclee și clustere și nebunii d-astea care sunt greu de explicat, dar afectează performanța plăcii în sine atunci când nu-s destule. Bine, asta este o variantă foarte dumbed down pentru că nu are sens să intrăm în detalii atât de tehnice. Pe scurt, echiparea RTX 4080 este cam inadecvată pentru sarcina în cauză. Care sarcină este gaming cu pretenții mari. La prima vedere nu pare chiar un model impresionant, dar rămâne să vedem când ajungem la teste.

Înainte de asta vreau să mai adaug o miiiică informație în discuția noastră. Vă amintiți evenimentul de prezentare pentru Radeon RX 7000, da? Glumele despre NVIDIA și miștourile aproape arogante ale taberei roșii. Băi, cred că pentru prima dată după mult timp, NVIDIA ar trebui să-și păzească spatele. Și n-o zic din poziția de fan-boy, ori de gândac de bucătărie la sediul AMD, ci din poziția de spectator informat al acestei mișcări. Și ce-au prezentat băieții ăștia a fost de-a dreptul spectaculos, cel puțin dintr-un punct de vedere tehnic. Însă am putut vedea încă de pe atunci că lupta cu NVIDIA nu se va purta in forță brută; nimic nu se atinge de 4090 încă. Și mi-e frică de aproape inevitabila 4090 Ti.

AMD au ales lupta mai prietenoasă și le-au dat undercut la preț ăstora de la NVIDIA. Și le-au dat-o pe neașteptate parcă, mai ales când am înțeles că RX 7900 XTX e cam cât vreo 70-75% dintr-o 4090 la 50% din preț… și cu alimentări normale… și cu răcire de 2.7 sloturi… și construită frumos și discret cât să intre într-un middle-tower de oameni normali. E o bătaie gravă acolo. Dar nici un etaj mai jos nu e atât de ușor: NVIDIA se recuperează încă după debandada cu alea două variante de 4080. Ce face AMD? Vine cu o arhitectură complet nouă pe bază de chiplet care aduce îmbunătățiri substanțiale la prețuri mult mai digerabile. Șiii 4080 încă e mai scumpă decât 7900 XTX. Care e aia scumpă din lansarea AMD 🤡

Performanță

Hai că ne-am dus în $#%^ cu satelitul și-am rămas la o bere pe Lună. Eram la rezultatele obținute de RTX 4080, nu? Buuun, păi intrăm direct în pâine . Avem rezultatele din 3D Mark în care noua placă de la NVIDIA s-a descurcat de minune, asta chiar dacă este cu vreo 20-25% mai slabă în sintetice decât RTX 4090. Așa , în SuperPosition 4K scoate rezultat bun, iar pentru Blender este forță . Am stabilit-o p- asta cu rezultatele plictisitoare. Dar vedeți voi, diferența aia de 25% sună familiar, nu? Un calcul rapid îmi dă de înțeles că ar avea circa 75% din puterea unei 4090, ceea ce aliniază 80-ul lângă RX 7900 XTX ca și performanță. Ei bine, asta da întrosătură de situație!

Adică GeForce RTX 4080 ar oferi circa la fel de multă putere cât placa de la AMD, dar costă puțin mai mult, pare că o să consume cam tot p-acolo sau mai sus și e și inutil de mare. Tststs, păi rușinică pentru treaba asta. Și ca să mă credeți, uitați-vă și la matahalele astea două. Și da, sunt sexy ca naiba n-o să va mint, dar parcă sunt oleacă prea mari. Mama ei de placă, asta de la ROG ocupă 3.5 sloturi de expansiune. Trei și jumătate!

Dar nicio faptă bună nu scapă nepedepsită așa că implementarea unor sisteme de răcire atât de mari rezultă în niște valori foarte interesante. Să luăm exemplul variantei Founders Edition. Temperatura înregistrată de HWiNFO64 la nivelul nucleului grafic a fost de 63 de grade Celsius. Valoarea a urcat pe la 68 la nivelul memoriei, iar în punctul cel mai cald a ajuns la 75 de grade. Foarte tare!

Haideți să vedem însă și cum se descurcă în jocuri, iar comparativ cu recenzia la 4090 astăzi am inclus și rezoluția 2560×1440 în schema de testare. Jocurile au fost rulate în cele mai grele condiții cu detaliile la maxim și Ray Tracing activat. Și începem cu Cyberpunk 2077; jocul creat de CD Projekt nu mai este chiar așa dezastruos ca-n perioada lansării și jucătorii și-au schimbat părerea despre el, dar asta nu schimbă faptul că rămâne stupid de greu de rulat la 4K. Atât de greu încât RTX 4080 a scos o medie de 29 FPS. În schimb s-a revanșat la 1440p unde am văzut 66 de cadre pe secundă în medie.

Următorul joc este Forza Horizon 5 care a primit chiar zilele trecute o actualizare ce adaugă ray tracing și DLSS. Așa că l-am dat la maxim, am urcat rezoluția și am scos o medie de 116 cadre pe secundă la 4K. Însă experiența a fost puțin instabilă cu momente în care am ajuns și pe la 80FPS. La 1440p situația a fost ceva mai consistentă cu o medie de 124FPS. Și chiar dacă e izbitor de aproape de media la 4K, diferențele le vedem în valoarea 1% Low acolo unde avem 110 cadre. Adică nu prea a fluctuat deloc și framerateul a rămas la 120FPS aproape in permanență.

Horizon Zero Dawn continuă această sesiune de testare cu niște rezultate frumoase. La rezoluție 4K am înregistrat o medie de 106FPS, în timp ce la 1440p am scos 174. Aici se cunoaște mai bine diferența dintre rezoluții și vedem cum RTX 4080 arată primele semne de alergie la 4K. Iar asta se vede binișor și în Marvel’s Guardians of the Galaxy. Cu o medie de 64FPS, situația nu pare neapărat roz la 4K, dar odată ce-ai comutat switch-ul și treci la 1440p, boom! 129 de cadre pe secundă!

Și ultimul exemplu care solidifică ideea asta este Metro Exodus: Enhanced Edition. Versiunea asta a jocului este ceva mai specială pentru că stresează mai tare plăcile video. Așadar la 4K am obținut o medie mai mică de 60, mai exact 50. Iar dacă asta sună rău, valoarea 1% este de 32 de cadre pe secundă. Bine, e performanță de consolă cu grafică de PC, dar nu pot spune că mă încânta cu ceva ideea asta când știu cât costă placa. Scădem rezoluția la 1440p și parcă se schimbă la față și placa video și jocul. 89 de cadre pe secundă în medie cu o valoare one-percent de 50FPS.

Ce ne arată toate astea este că NVIDIA GeForce RTX 4080 este o placă video excelentă pentru gaming la rezoluții de până în 4K. Cel puțin atunci când vorbim despre performanța brută. Dar știți că vă spuneam în introducere că placa video nu mai înseamnă doar atât, ci cheia succesului său stă și în trucurile software. Iar aici intervine DLSS, ori mai exact versiunea cu numărul 3 a acestei tehnologii.

Să luăm exemplul lui Cyberpunk 2077, că tot s-a chinuit 4080-ul să-l ruleze. Și hai să spunem doar atât: cu DLSS 3 activat pe profilul Performance, jocul a devenit smooth și la 4K. Atât de smooth c-a urcat de la o medie de 29FPS până la 111FPS. Aceleași setări grafice, același PC, diferența a stat într-un switch din meniu. Asta este posibil și datorită Frame Generation care practic dublează media de cadre pe secundă, deci astfel de îmbunătățiri vom vedea momentan doar pe seria RTX 4000 care se bucură de DLSS 3.

În A Plague Tale: Requiem am urcat de la 57FPS până la o valoare foarte frumoasă de 137 de cadre pe secundă și într-un joc precum Destroy All Humans! 2 – Reprobed am ajuns până la 181FPS, mai ales că media fără DLSS era mai bună decât la celelalte jocuri. Asta face gamingul high-framerate la 4K o țintă mult mai ușor de atins. Și brusc, aceeași RTX 4080 care părea neputincioasă în fața unui Cyberpunk prost optimizat, devine o adevărată uzină de cadre pe secundă.

Știu că poate părea mișto ideea asta de sute de cadre pe secundă la 4K, dar nu uitați însă că DLSS are și dezavantaje precum input lag-ul care apare orice ar încerca NVIDIA. Și problema asta nu prea dispare cu una cu două, așa că experiența fiecăruia poate fi mai bună, ori mai rea. Dar asta nu schimbă faptul că RTX 4080 este simțitor mai puternică decât RTX 3080 Ti și un upgrade chiar și peste 3090 în majoritatea cazurilor. Doar că îmbunătățirile astea mi se par mai importante pentru cine își face acum un PC de la zero, nu pentru cei care au deja un RTX 3080 sau ceva deja puternic.

Distribuțiile partenere se prezintă foarte bine

Înainte de a trece la concluzie vreau să vă prezint și cel mai scump decor pe care l-am avut vreodată într-un video și anume celelalte două 4080-uri despre care n-am vorbit încă. Ca să nu credeți că fac vreo asociere de brand sau cine știe ce reclamă ascunsă aici, voi compara rapid ambele versiuni 3rd party cu varianta Founders Edition. Iar diferențele dintre astea două distribuții și modelul de referință te izbesc peste ochi de cum le scoți din cutie.

Plăcile de la ASUS și GIGABYTE împărtășesc un sistem de răcire clasic format din trei ventilatoare, un heatsink masiv și un vapor chamber. Asta le-ar face teoretic mai eficiente însă obligă producătorii să adopte un format masiv, astfel ambele plăci sunt mai mari decât Founders. Amandoua mănâncă minim trei sloturi de expansiune și măsoară peste 30cm, așa că fiți atenți la alegerea carcasei atunci când vă construiți un build nou cu RTX 4080 înăuntru. Desigur, același lucru se aplică și la 4090.

După aceea avem și mici îmbunătățiri pe partea de performanță. Placa de la Gigabyte vine cu un overclock de 35MHz pe nucleu, însă cred cu tărie că există ceva mai mult spațiu de manevră acolo. Și vedem asta la ASUS care oferă o frecvență de 2655MHz în Boost. O îmbunătățire decentă comparativ cu frecvența de 2.505MHz de pe varianta de referință.

Temperaturile și zgomotul sunt ce te-ai aștepta de la astfel de plăci: silențioase și reci. Iar aici vine și ultimul mare atu al acestor modele. Aspectul acestora este mult mai interesant decât construcția industrială a variantei de referință. Gigabyte vine cu niște ventilatoare pline de LED-uri cu efecte și vomică RGB, în timp ASUS abordează un sistem de iluminare ceva mai diferit care aprinde placa în sine. Fiecare dintre cele două plăci va deveni punct focal într-o configurație, iar un alt lucru pe care-l au în comun este că amandoua vor risca să rupă PCI-ul din placa de bază. Așa că vin în pachet cu sisteme de prindere suplimentare; un fel de cric.

Gata, cumpărăm 4080?!

Cu asta am ajuns și la partea în care vă explic de ce vreau să folosim tot ce-am învățat astăzi ca referință de-acum înainte. NVIDIA GeForce RTX 4080 este o placă interesantă, chiar dacă puțin mai slabă decât m-așteptam să fie. Salvarea ei este DLSS 3-ul ăsta și grație lui se schimbă mult datele problemei. Dar nu pot încă să spun cu inima împăcată că merită să cumpărați cea mai nouă placă de la NVIDIA. Nu când știu că este o șansă bună ca plăcile AMD-ului să fie mai bune ca valoare. Și vom afla asta într-o lună de-acum înainte. Din acest motiv las povestea asta neîncheiată.

Comparația cu generația trecută poate fi relevantă, dar atunci când treaba devine murdară RTX 4000 are mai mulți ași în mânecă. Și dacă tot suntem atât de aproape de o nouă confruntare în piața GPU, de ce să nu profităm de timing pentru a crea niște hype? Bine, mă declar vinovat aici dar nu pot să nu fiu entuziasmat când știu ce urmează.

Va fi o luptă crâncenă pentru poziția de a două cea mai puternică placă de pe piață. NVIDIA are în continuare un avantaj imens sub forma monstrului de 2.000 de euro, iar dacă RTX 4080-ul va reuși să bată RX 7900 XTX, tabăra verde se va așeza relaxată și pe poziția a doua a podiumului. Iar un loc trei pentru AMD nu va fi niciodată sigur; nu în condițiile în care o 4090 Ti le-ar muta pe toate dinainte ei cu câte o poziție mai jos în clasament. Dacă vreți să aflați mai multe despre RTX 4080 și s-o vedeți în toată splendoarea ei, vă invit să aruncați o privire pe Playground pentru că în curând iese și recenzia video.

• Performanță mai mare la un consum similar cu al generației trecute;
• Răcire foarte bună, atât în varianta de referință cât și de la parteneri 3rd party;
• DLSS 3 nu face decât să îmbunătățească experiența de utilizare.

• Placa este mult prea mare și greu de băgat într-un sistem deja existent;
• Performanța brută nu este ceea ce m-am așteptat;
• Tehnologiile adiționale au și reacții adverse;
• Prețul este mai mare decât cel promis de competiție pentru un produs similar.