Noile MacBook-uri cu procesoare Apple M1 sub capotă sunt foarte interesante, însă ca orice produs nou, suferă de probleme. Probleme pe care așa numiții „early adopters” le întâmpină deja, iar ultima dintre acestea este legată de SSD. Știți voi, ăla care este lipit pe placa de bază și nu merge înlocuit decât în service în caz de probleme.
Conform unor utilizatori care folosesc deja aceste MacBook-uri, soluția de stocare SSD din acestea este efectiv torturată de utilizarea fișierului swap. Așadar, mulți dintre cei care au riscat și și-au cumpărat noul laptop încep să-și facă griji vis-a-vis de sănătatea și rezistența produsului pe care au plătit un preț deloc mic.
Problema este legată de modul în care merg aceste SSD-uri. Deoarece folosesc memorie flash, acestea au o durată de viață limitată, iar când memoria trece prin multe cicluri de scriere/citire de fișiere, începe să se degradeze. La un moment dat, aceste MacBook-uri cu Apple M1 pur și simplu vor fi scris atâtea date încât stocarea va ceda. Până la urmă, ăsta este circuitul natural al SSD-ului în natură. Dar problema apare în momentul în care vrei să-l schimbi, pentru că jucăria este sudată pe placa de bază. În acest fel, dacă în decursul a nu știu, cinci ani, îți cedează stocarea pe noul MacBook, vei avea nevoie de o vizită la service. Și cum îi știm cu toții pe cei de la Apple, această reparație nu va fi deloc ieftină.
Cât durează până cedează SSD-ul de pe noul MacBook cu Apple M1?
Un SSD de 256GB are un TBW de circa 150TB. Adică odată ajuns la această capacitate de fișiere scrise, memoria este predispusă la erori și instabilitate. Problema este că unii utilizatori de MacBook ajung să scrie și 15TB în numai două luni, sau 250GB pe zi. Adică cu mult peste limita recomandată de specificațiile unui SSD. În aceste cazuri, stocarea își va atinge punctul maxim de uzură în vreo doi ani.
Problemă reală apare atunci când iei în considerare faptul că MacBook-urile cu procesoare Apple M1 îți oferă doar 8GB de RAM și 256GB SSD NVMe la 1.000 de euro. Un preț mare pentru un laptop de altfel mediocru din punct de vedere al specificațiilor, iar situația devine și mai urâtă. Capacitatea limitată de memorie RAM înseamnă că atunci când sistemul va avea nevoie de mai mult, va accesa fișierul swap de pe SSD. Asta înseamnă și mai multe date scrise pe un SSD deja mic și cu o durată de viață limitată.
Apple ar putea veni însă cu o soluție destul de logică: dezactivarea fișierului swap. Asta ar putea însă să aibă un impact asupra performanței, astfel utilizatorii de MacBook-uri noi ar putea simți o schimbare în rău odată ce SSD-ul nu mai ajută memoria RAM. Mai există însă și posibilitatea ca aceste cifre să fie raportate eronat, iar realitatea să nu fie atât de crudă pentru cei care au investit o sumă așa mare pe noul MacBook cu Apple M1. În acest caz, tot va fi nevoie de o intervenție din partea producătorului care să ofere o unealtă mai precisă de măsurat a acestor valori.
