Nokia 6310: Remember this? Intamplator am dat peste el la birou in timp ce cautam altceva prin niste cutii. Statea cuminte acolo si se punea praful pe el! Si fix ca in povestea madlenei lui Proust, m-au napadit amintirile de la inceputurile telefoniei mobile 🙂
Nokia 6310 a fost un telefon… al dracului de bun! Cei care l-au avut, pot confirma asta. Acesta este chiar un Nokia 6310i, care poarta cu mandrie eticheta „Made in Germany”, un terminal produs la apogeul succesului companiei finlandeze (si pe vremea cand in Europa se mai fabrica cate ceva-scuzati cacofonia). Imi aduc perfect aminte cati ANI m-a tinut telefonul asta si ce vicisitudini a indurat! Cate caderi de la diverse inaltimi, cata cafea a baut, ce tratament „inuman” a suferit, dar si faptul ca ma tinea bateria o saptamana, ca avea semnal oriunde, ca se auzea si functiona perfect.
De fapt mi-aduc aminte exact… inceputurile. Sfarsitul anilor 90 si inceputul anilor 2000. Primul meu telefon a fost un Motorola in genul celui din poza de mai jos. O „caramida” la propriu si la figurat, mare, greu, o adevarata arma cu care te puteai apara la o adica si de caini, a carui baterie tinea cateva ore, cu antena extensibila si semnal varza. Dar deh, erau inceputurile, si oricum atat imi permiteam la vremea aia (oricum, era luat la second hand).
Apoi au urmat Philips Fizz, Bosch si vreo cateva Ericssoane, unele mai bune (pentru vremea aia), altele mai proaste.
Dar breakthrough-ul a venit odata cu Nokia 5110, primul telefon „adevarat” pe care l-am avut, si modelul care a stabilit cred definitiv suprematia finlandezilor pe acest segment. Un terminal solid, extrem de bine facut si de fiabil. Baterie buna, semnal excelent si o multime de functii si facilitati pentru acele vremuri. Aveam amici campioni absoluti la „sarpe” (nici acum nu-mi dau seama cum naiba faceau, ca pe ecran nu mai era loc nici de un ac, si totusi ei reuseau sa-l incolaceasca in asa fel incat obtineau punctaje astronomice pe cel mai inalt nivel de viteza).
Sigur, au urmat si altele, majoritatea de la Nokia („Banana”, 7110-alt telefon senzational, si… Communicator – 2 bucati, prima generatie, apoi unul mai avansat). Dar toate au fost Nokia. Unul mai bun decat celalalt.
Din pacate insa Nokia nu s-a adaptat la timp, nu a inteles dincotro bate vantul, a avut prea multa incredere in pozitia sa dominanta pe piata si… a pierdut. Asta nu inseamna insa ca numele acesta nu se va fi legat pentru totdeauna de comunicarea mobila si de inovatie in general. Asteptam pe atunci cu nerabdare sa vad ce naiba vor mai scoate, si ce „combinatii” as mai putea face sa-mi vand vechiul telefon pentru a-mi cumpara noile modele. (Ba, mi-aduc aminte cum mi-am luat 5110, asteptand de pe la 3-4 dimineata in fata magazinului ca sa pun mana pe unul-erau la oferta in cantitate limitata). Ce vremuri! In cele din urma m-am „fixat” la telefonul care este si subiectul acestui articol, Nokia 6310, si l-am folosit pana prin 2010, ca al doilea telefon, inca mult dupa ce imi cumparasem un smartphone. Nu m-a „tradat” nici un moment. Si-a facut datoria intotdeauna, constiincios si eficient, pana la „pensia” bine meritata. Si stiti ce este si mai tare? L-am scos din cutia prafuita, si probabil cum va asteptati… 
a si pornit!
