Netflix-ul jocurilor. Care este viitorul streaming-ului de jocuri?

Anul acesta s-a iscat o nouă bătălie în domeniul jocurilor video. Nu doar una între producătorii tradiționali de console, ci una care ar putea semnala sfârșitul consolelor de jocuri și al platformelor de jocuri, așa cum le știm. Intrăm în era streaming-ului de jocuri. A nu fi confundat cu streaming-ul video de jocuri, prin servicii precum Twitch sau Youtube. Vorbim de ceva cu totul diferit.

Conceptul nu este unul nou. Poate fi considerat chiar antic, datând încă de la primele jocuri video, când acestea erau găzduite pe calculatoare masive în diverse universități din SUA. Pentru a le putea accesa, aveați nevoie de un terminal conectat la acel calculator, la mainframe. Acel terminal nu era un PC cum îl înțelegem acum, având capabilități foarte limitate, chiar inexistente, de funcționare pe cont propriu. Era, predominant, un ecran cu o tastatură, dar permitea rularea de pe un mainframe a diverse programe și jocuri. Acestea nu erau copiate la nivel local, indiferent unde se afla terminalul. Totul rămânea pe mainframe. După o jumătate de secol ne-am întors la acel stil de folosire al calculatoarelor. Unul la care nu contează cât de slab este PC-ul pe care îl ai în față, sau dacă în loc să fie un PC este o consolă sau doar un televizor semi-inteligent. Diferența este că tot ai nevoie de ceva putere de procesare locală, pentru a putea decoda fluxul video primit de la server, ce arată ce exact faci în jocul respectiv. Deși, câtă putere chiar este necesară pentru asta depinde de rezoluția la care vrei să îți vezi jocul. În rest, atât timp cât ești conectat la server, ai parte de aceeași experiență indiferent de ce terminal folosești. Toată lumea joacă în egalitate același joc, în același fel, cu aceeași performanță, cu aceleași avantaje și dezavantaje. Un dezavantaj mare fiind că jocurile sunt mereu pe server, nu în mâinile voastre, așa că atunci când serverul se va închide, rămâneți fără jocuri.

De ce a fost nevoie de atât de mult timp să ajungem la acest punct? Pentru că nu mai avem jocuri ca în acele vremuri îndelungate, când o rezoluție de 40×40 era considerată grozavă. Puțini ar fi dornici să plătească o taxă lunară pentru a putea juca dnd1 sau Moria în acest moment. Dar pentru a juca ceva precum Crysis direct de pe un server, nu prea a exista pentru mult timp infrastructura. Sigur, noi, în țărișoara noastră am fi avut internet de mult timp pentru asta. Dar nu prea se învârte industria jocurilor în jurul nostru. Iar SUA, deși este  Pentru ca un serviciu de streaming de jocuri să aibă succes pe termen lung, are nevoie de posibilitatea de a obține un public pe cât mai mare cu putință, la nivel mondial, cu servere peste tot, pentru a putea fi asigurată o întârziere minimă între comanda pe care o dă un jucător și răspunsul serverului. Oricine a jucat ceva în multiplayer cu lag poate înțelege de ce nu este tocmai o experiență grozavă. Imaginați-vă asta și la un joc de singleplayer. Nu este greu de înțeles de ce, la nivel tehnologic, conceptul nu a prea mers până acum.

Dar tehnologia este doar o parte din problemă. Alta, una mult mai grea, este modelul de afacere. Cum exact scoți profit din asta? Mai bine zis, cum exact scot cei care își pun jocurile pe serviciul de streaming profit din asta? Această întrebare a fost în ultimul deceniu foarte greu de elucidat, chiar și când tehnologia părea de parcă se află unde trebuie. Primul dintre cele mai mari experimente de streaming pentru jocuri a fost OnLive. Anunțat încă din 2009, acesta a sosit pe piață fără să aibă parte de un succes prea mare, sau de investiții suficiente încât să permită continuarea dezvoltării sale sau atragerea de jocuri din ce în ce mai multe. Lansarea a avut loc în 2010, iar doi ani mai târziu compania deja anunța concedierea tuturor angajaților. În aceeași perioadă o companie numită Gaikai a încercat să facă ceva similar, intenția lor fiind de a livra jocurile mai mult ca reclame. Nici acesta n-a prea avut succes, dar a atras atenția cuiva care era în stare să ducă ideea până la capăt, Sony Computer Entertainment.

Divizia Sony ce se ocupă de jocuri și de console nu a cumpărat doar Gaikai, dar după ceva timp aluat și rămășițele lui OnLive, punându-le cap la cap pentru a crea primul serviciu de game streaming de „succes”, Playstation Now. Exact cât de mult succes are serviciul nu este tocmai clar, deoarece nu este menit să scoată profit pe cont propriu, ci să fie o componentă complementară atât pentru consola Playstation 4, cât și să ofere celor interesați de pe PC ocazia de a juca diverse titluri marca Sony, sau care s-au perindat pe consolele sale. Necesită doar o taxă lunară și primiți acces la un număr consistent de titluri pe care le veți putea butona de zor, atât timp cât rămâneți abonați.

Dar pentru că este un serviciu complementar, unul secundar, o parte dintr-un întreg, nu va rupe gura târgului. Nu este văzut ca fiind viitorul. Ca fiind acel „Netflix al jocurilor”. Termenul acesta a tot fost folosit în ultima vreme pentru a descrie un potențial serviciu de streaming pentru jocuri, care contra unei taxe lunare mici ar permite accesul la un număr imens de jocuri. Probabil se va schimba cu timpul, din moment ce Netflix în sine tot pierde din conținutul pe care lumea venea să îl vadă… deși, această problemă cu siguranță va fi valabilă și pentru serviciile de game streaming. La un moment, un publisher va decide că nu mai vrea ca jocul său să fie pe un serviciu, deoarece câștigă o nimica toată cota care îi revine din abonament. De aceea serviciile vor face tocmai ce a făcut și Netflix, se va orienta pe exclusivități. Iar aici am putea avea parte de adevărate surprize, pentru că atunci când faci un joc să ruleze pe o grămadă de servere, în locul unei console sau a unui PC care să se încadreze în câteva „cerințe minime”, poți face lucruri ieșite din comun. Jocuri cu grafică aproape foto-realistă, cu efecte ce nu pot fi generate pe un sistem ce costă mai puțin de o mână, un picior, și totul dintre ele, cu mai mulți jucători în aceeași sesiune decât și-ar permite în mod normal un server tradițional de multiplayer.

Primele urme ale acestui viitor pot fi văzute în ce promite Google cu al lor Stadia. Un serviciu de game streaming ce nu vine de la un dezvoltator de console, de la o companie care să aibă tradiție în acest domeniu. Ca urmare, are mult de muncă până ce va reuși să își atragă un public. Din fericire pentru Stadia, Google are ceva ce Gaikai și OnLive nu aveau, un munte de bani. Iar acel munte de bani le va permite să susțină Stadia pentru oricât de mulți ani va fi nevoie până ce devine profitabil. În același timp, din nefericire pentru Stadia, Google tinde să își închidă în mod constant serviciile fără vreo motivație publică. Iar când va fi închis, toate jocurile cumpărate vor dispărea. Este foarte important de subliniat cuvântul „cumpăra” aici, pentru că Stadia poate fi folosit doar dacă vei cumpăra jocuri pe el. Le vei lua la preț întreg, de parcă ar fi pe console sau pe PC, doar că le vei putea juca de oriunde, până și de pe un telefon mobil. Apoi, dacă plătești și o taxă lunară, vei mai primi ocazional unul gratuit, plus acces la streaming în rezoluție 4K. Dar tot va trebui să cumperi majoritatea jocurilor pe care le vrei. Pe de o parte, asta va mulțumi dezvoltatorii și publisherii. Nu vor trebui să se mulțumească cu ce rămășițe le revin din abonament. Pe de alta, nu prea este acel „Netflix al jocurilor”, pentru că pe Netflix nu plătești 60 de euro ca să vezi noul sezon din Daredevil. Bine, pe Netflix nici nu poți vedea noul sezon din Daredevil, fiindcă Disney și-a luat înapoi drepturile pentru inevitabila adaptare de pe propriul serviciu de streaming. Dar înțelegeți ideea.

Google în sine va avea competiție serioasă în viitorul apropiat, pe acest segment. Microsoft și Sony au anunțat că lucrează la dezvoltarea unei infrastructuri noi pentru game streaming, ce se va manifesta inițial sub forma lui xCloud, ce din prima zi va putea rula cam orice joc a funcționat vreodată pe un Xbox. Prețul pentru xCloud nu este cunoscut deocamdată, nici dacă va avea un abonament, nici dacă jocurile vor trebui cumpărate individual. Nu știm în acest moment ce are de gând să facă Sony cu succesorul lui Playstation Now. Iar de ceva timp a început să facă și Amazon cu ochiul industriei de jocuri, iar când vine vorba de companii care au infrastructura necesară pentru a face un serviciu de game streaming, nu prea sunt concurenți mai mari ca Amazon. Ar mai fi și Netflix în sine, din moment ce are deja câteva experiențe interactive ce pot fi considerate jocuri în catalogul său, însă nu va oferi genul de titluri la care lumea se așteaptă de la un serviciu dedicat jocurilor.

Există foarte mult entuziasm prin industrie pentru ca streaming-ul de jocuri să fie următorul mare lucru. Să fie următoarea afacere de un miliard și ceva de dolari. Până și Nintendo are ceva interes în acest domeniu, o companie ce a fost predominant cunoscută pentru faptul că nu prea se ține de tendințe. Dar încă este un concept nedovedit pentru cea mai mare parte din public. Doar Playstation Now este disponibil în acest moment, și este pe piață de câțiva ani fără să facă prea multe valuri. Lumea largă încă nu a avut ocazia să încerce xCloud sau Stadia, iar să îi convingi să abandoneze platformele tradiționale în favoarea lor probabil nu va fi ușor. Deși, nu ar fi dificil să îi convingi pe cei care nu au în acest moment o platformă, care fie nu vor una, fie nu își permit una. De ce ai mai cumpăra o consolă sau un PC, când trebuie ori să cumperi direct un joc, sau să plătești o taxă lunară, și îl vei putea butona de zor oriunde este internet? Pentru acești oameni, argumente precum „lipsa de suport pentru mod-uri” nu au sens. Așa că fie vom avea parte de o explozie masivă a gaming-ului în cadrul populației generale, fie vom asista la o trudă lungă și potențial sortită eșecului de a convinge publicul existent să adopte streaming-ul.

Cert este că următoarele 12 luni vor fi pline de peripeții pe acest segment.