Recent, declarațiile CEO-ului Microsoft AI, Mustafa Suleyman, au stârnit un val de controverse în lumea tehnologiei și a drepturilor de autor. Într-un interviu acordat CNBC la Aspen Ideas Festival, Suleyman a fost întrebat de jurnalistul Andrew Ross Sorkin ”dacă companiile AI au furat efectiv proprietatea intelectuală a lumii” (min 14:35).
Mustafa Suleyman a răspuns că folosirea conținutului online accesibil publicului este o practică considerată „fair use” încă din anii ’90. Totodată, conținutul disponibil online poate fi considerat „freeware”, adică poate fi folosit liber pentru antrenarea modelelor AI. Afirmația a generat un val de reacții negative, atât din partea creatorilor de conținut, cât și din partea experților în drepturile de autor.
Totuși, CEO-ul Microsoft AI a încercat să facă o distincție între conținutul accesibil public și materialele protejate explicit de publisheri, dar a recunoscut, de asemenea, complexitatea juridică (grey area) din jurul conținutului protejat de scraping.
Întrebat ce e acea zonă gri, răspunde ”dacă unii oameni au prelut deja acele informații, nu știu cine n-a făcut-o, este bine ca problema să fie adusă în fața instanțelor de judecată pentru a fi rezolvată.”
O altă idee interesantă este aceasta: ”economia informației este pe cale să se schimbe radical, pentru că putem reduce costul producerii de cunoștințe la 0”…în 15-20 de ani vom produce noi cunoștiințe culturale și științifice cu cost aproape 0”.
Sunt o mulțime de alte întrebări și răspunsuri interesante în interviu și cred că ar trebui să-l vezi integral, dar eu mă opresc aici și voi încerca să discut despre ceea ce mi se pare greșit în această abordare a folosirii „freeware” a informației.
Unde greșește CEO-ul Microsoft AI
1. Fair Use și Drepturile de Autor
Suleyman susține că folosirea conținutului online accesibil publicului se încadrează în conceptul de „fair use”. Totuși, „fair use” are limite stricte și este aplicabil în special pentru scopuri precum critica, comenta, pentru știri, învățare și cercetare. Antrenarea modelelor AI comerciale nu se încadrează automat în aceste categorii și necesită o analiză juridică detaliată pentru a stabili dacă utilizarea este cu adevărat „fair”. Argumentul lui Suleyman simplifică excesiv această problemă complexă și ignoră diferențele în legislația privind drepturile de autor din fiecare țară sau domeniu de creație.
2. Exploatarea proprietății intelectuale
Declarațiile CEO-ului Microsoft AI nu iau în considerare impactul economic asupra creatorilor de conținut. Autorii, jurnaliștii și alte entități de publishing își bazează veniturile pe conținutul creat. Folosirea acestuia de către AI fără compensare subminează aceste venituri, punând în pericol continuarea creării de conținut de calitate.
3. Complexitatea juridică (grey area)
Ideea ignoră faptul că soluționarea juridică poate dura ani și poate implica costuri considerabile. CEO-ul Microsoft AI sugerează ceva de genul: ”dacă nu-ți convine că-ți folosesc datele, dă-mă în judecată”. În loc să se bazeze pe procese lungi și costisitoare, companiile de AI ar trebui să colaboreze cu deținătorii de drepturi de autor și să plătească pentru conținut!
4. Economia informației și costul marginal 0
Este adevărat că tehnologia AI permite reproducerea și distribuirea cunoștințelor la costuri marginale foarte mici. Cu toate acestea, acest argument nu justifică utilizarea fără compensație a conținutului protejat de drepturi de autor. Chiar dacă costul de reproducere este aproape zero, valoarea inițială a creației și investiția în producerea de conținut de calitate rămân ridicate și trebuie recunoscute și plătite corespunzător.
În plus, există o contradicție între costurile uriașe asociate funcționării centrelor de date pentru AI și ideea de cost marginal zero în producerea de informație / cunoaștere. Centrele de date necesare pentru antrenarea și rularea modelelor AI sunt infrastructuri extrem de complexe și costisitoare. Aceste centre implică investiții de miliarde de dolari, cantități uriașe de energie pentru a funcționa, costuri pentru personalul tehnic, upgrade-uri hardware și software, precum și măsuri de securitate cibernetică.
Declarațiile lui Mustafa Suleyman reflectă o viziune controversată și simplistă asupra unui subiect complex și sensibil, dar cred că așa gândesc toate companiile AI. Că pot folosi ce conținut vor și când vor pentru a-și antrena modelele AI. Și poate că asta n-ar fi o problemă dacă AI-ul n-ar fi la rândul său un produs pe care aceste companii încercă să-l vândă. Vede cineva paradoxul aici?
Mai cred că Mustafa Suleyman, CEO-ul Microsoft AI, greșește prin subestimarea impactului juridic și economic al utilizării neautorizate a conținutului online. Și, în plus, aduce deservicii de imagine Microsoft, care deja se confruntă cu neîncredere în rândul utilizatorilor.
