Multiplayer – Este necesar chiar in fiecare joc sau este doar o alta unealta de marketing?

Ei bine, a sosit timpul pentru un nou editorial. Un subiect extrem de actual: chiar ne trebuie multiplayer in toate jocurile de pe piata?! Are o importanta majora daca un joc are sau nu… multiplayer? Intrebari la care am sa incerc sa raspund.

Acesta nu este o opera in care sa explic incotro se indreapta jocurile, ci… am sa adresez un subiect mai obscur, dar destul de prezent in viata noastra de zi cu zi… gaming-ul online. Hai sa il disecam si sa discutam despre el cum se cuvine.

In primul rand unde isi are el originile: gamingul, fie el competitiv sau cooperativ, isi are radacinile in salile arcade, jocuri precum Tenis for Two, Pong sau Astro Racer se numarau printre pionerii acestei revolutii.  Totusi, a durat ceva pana cand multiplayer-ul a ajuns in casele oamenilor, primul sistem care a oferit aceasta posibilitate fiind o traznaie de computer numit Plato. Empire era in ’73 primul joc care oferea multiplayer pentru pana la 8 jucatori si mai mult decat asta, era o strategie turn based, fiind in acelasi timp si unul dintre primele jocuri de acest gen. Probabil ca multi dintre voi erau in faza de proiect, ca si mine de altfel, dar jocul a deschis multe usi, dovedind ca multiplayer-ul este o necesitate, si un nou mijloc de a vinde jocurile. Au urmat titluri precum Star sau Ocean, si probabil ca sunt cativa printre voi care au prins dementa MUD-urilor. Sigur, grafic vorbind, erau zero, fiind practic niste MMO-uri scrise, dar erau al dracului de incitante. Trebuia sa iti folosesti imaginatia pentru a juca un MUD. Ne aflam in acea perioada in care imaginatia jucatorului era cel mai de nadejde aliat. De aici  pana la ceea ce avem astazi a fost un salt… mic! Companii mici s-au transformat in giganti, altele au disparut pur si simplu, iar cel mai prolific dezvoltator de RTS-uri a ajuns sa produca cel mai cunoscut MMO-RPG din toate timpurile…motiv pentru care avem si Starcraft 2 in trei parti dispersate pe Dumnezeu mai stie cat timp.

Asadar, gamingul online e… bun? Adica avem atata nevoie de el? Aparent… da. Aduc in atentia juratilor, in cazul meu stimatul public, proba numarul unu: Cazul PSN-ului.

Toti intr-un glas se plangeau ca nu pot sa se joace online, urland practic in sevraj fara doza lor zilnica de multiplayer. Intreb acum retoric… daca pica cu ani in urma World of Warcraft, asa din intamplare, in jur de trei luni, ce drama online se putea intampla? Dupa ce a cazut PSN-ul l-au prins pe Osama… daca pica WOW-ul cred ca astia gaseau ecuatia pentru energie infinita. Ipotetic vorbind. Stiu ca probabil multi dintre voi au fost afectati de lipsa multiplayer-ului pe consola voastra mult iubita, dar am vazut un lucru ciudat… foarte ciudat… altruism. Altruism intre gameri. Fani Xbox simpatizand cu posesorii de PS3, fanboy inraiti incercand sa domoleasca apele, oameni simpli care incercau sa explice ca lucrurile nu sunt atat de rele si ca Sony o sa repare cat mai repede problema… Lucru care a reusit sa ma mire, asta pentru ca razboiul intre posesorii XBOX cu cei de PS este unul care se disputa oricand, oriunde, oricum, printre victimele colatarale numarandu-se si subsemnatul, care fara sa vrea, a incercat sa domoleasca niste useri de pe canalul nostru de youtube intr-o conversatie de genul: “Consola mea e mai lunga ca a ta” si m-am trezit cu o avalansa de mailuri in care eram numit hater si fanboy… Internetul: “Acel loc superb in care doar parerea ta conteaza!”

Haideti sa discutam acum despre un titlu care, desi are cativa ani buni in spate, inca se joaca intr-o veselie, adica GTA 5 Online. Jocul, asa cum ne-a fost prezentat in forma sa single player este o capodopera. Ce sa mai, fie ca il joci pe PS sau pe Xbox, GTA 5 este un joc extrem de reusit. Multiplayer-ul, care pana la urma a intarziat sa apara, a sosit intr-un final si mi-a scos peri albi. Probleme de conexiune, wipe-uri de server, lag si lista continua. S-au scris sute de articole pe aceasta tema si nimeni nu a putut face nimic, problema fiind in gradina celor de la Rockstar. Care, ca un studio cuminte si-a pus cei mai buni oameni sa rezolve problema, abia la cateva luni reusind sa repuna pe picioare multiplayer-ul. Esecul total despre care vorbeam, presupun ca multi dintre voi l-ati intuit. SimCity! Jocul care refuza sa mearga. Nu cred ca trebuie sa mai scriu nici macar doua fraze despre acest fiasco de proportii. Au mintit jurnalistii, dar si cumparatorii. Doua exemple de jocuri care au avut probleme, dar lumea le iubeste pentru ca exista acea nostalgie care inca ii incearca pe unii gameri.

Si uite cum ma invart eu in cercuri cu acest articol si nu aduc in atentia publicului proba cu numarul trei… Coreea. Tara din care ies anual o gramada de MMO-RPG-uri pentru toate genurile de gameri. Fie ca vrem sau nu, acestia au fost pionieri in popularizarea anumitor tendinte pe piata. Daca ceva, orice, poate fi transformat intr-un joc online, sa fiti siguri ca undeva in Coreea cineva deja lucreaza la asta. Daca au reusit cu Dragon Ball nu vad de ce nu ar reusi si cu altele. Au shootere, strategii, racere, au di tati… ceea ce nu au sunt taxele. Din Coreea au iesit mai multe MMO-uri gratuite decat oriunde altundeva din lume. Sunt cam prolifici ei asa de felul lor. Momentan au milioane de jucatori online iar asta spune multe despre acesta industrie. Dar mai ales despre natura gamerului actual si ceea ce reprezinta el ca forta de cumparare.

Ei, si acum sa adresam problema: sunt sau nu bune MMO-urile?  Da. Da pentru ca ne permit o scapare de la rutina zilnica, asta daca nu discutam despre Farmville pentru care te rostogoleste sotia sau iubita din pat la 3 dimineata pentru ca trebuie sa culeaga leusteanu’ sau mai stiu eu ce verdeata. MMO-urile sunt bune atat timp cat nu ajung o obsesie. Exista si „studii” (intre ghilimelele de rigoare), care arata ca World of Warcraft putea duce la sociopatie… chestie care pentru mine cel putin pare ireala, dar merg pe mana experitilor lu’ peste oceanic marinat. A fost de atatea ori aratat cu degetul acest multiplayer ca un exemplu de asa nu, incat cred ca nu ne mai pasa. Daca stam bine sa ne gandim, nu ar trebui sa jucam nici fotbal cu prietenii, pentru ca este o forma de multiplayer, si cine stie, poate devenim sociopati peste noapte. Multiplayer-ul in jocuri este necesar in ziua de astazi, dar nu in toate genurile. Sunt unele care chiar nu au nevoie, exemplu Assassins Creed, in care sincer sa fiu nu stiu ce intrebuintare ar putea avea o asemenea componenta. Si da, stiu ca acum probabil ca am deja doua furci infipte in spate si cineva isi ascute cutitul de vanatoare pentru ce am spus… dar serios… cati dintre voi joaca zilnic multiplayer-ul de la Assassin’s Creed? Ma gandem eu! Shooterele si RTS-urile sunt alta mancare de peste. Acestea sunt indreptate catre un gameplay competitiv, drept urmare au nevoie de multiplayer din motive evidente. Sigur, nu poti fi cel mai „ciumeg” in fata blocului cu amicii, dar cand intri online la un CS sau Starcraft tremura gusterii de frica ta. Stiu ce aveti in cap… am fost si eu acolo.

Si daca tot am amintit de MMO-uri, hai sa avem o discutie si despre al doilea cel mai jucat gen de multiplayer: Shooterele. Aici lucrurile stau mai prost. Comunitatea de pasionati de impuscaturi online este destul de divizata, la fel ca in restul cazurilor, doar ca aici gasesti destul de multi pusti de 12 ani, sau chiar mai mari, care sa iti chestioneze sexualitatea si felul in care mananci carne. Exista Call of Duty, Counter Strike, Battlefield si mult altele, care fac furori, avand zeci de milioane de jucatori online pe servere. Si totusi, cu toate elementele „negative”, acest gen de gameplay online este si el bun. Unu, pentru ca iti creste viteza de reactie si gandirea rapida in situatii critice. Doi, pentru ca iti stimuleaza coordonarea ochilor cu cea a miscarilor. Un studiu realizat de o echipa de cercetatori din Finlanda a demonstrat ca un individ care nu a jucat in viata lui un shooter online, in fata unui gamer inrait, va avea probleme de coordonare in situatii critice, shooterele antrenand efectiv creierul si realizand noi sinapse acolo unde nu exista nimic inainte. Suntem predispusi sa „ne ramolim” mai repede, iar aceste shootere ne stimuleaza bostanul si ne apara intr-o oarecare masura de o „ramolire” prematura. Pana la urma, o viteza de reactie mult mai buna decat a unui competitor, sa zicem pentru un job, este exact ceea ce ne trebuie.

Multiplayer-ul este in continua evolutie. Avem simulatoare de viata, simulatoare de lupta, de zbor, de rezolvat teme… nu glumesc, exista asa ceva in Japonia, exista multiplayer pentru orice, iar omul il devoreaza cu cea mai mare placere. De ce? Pentru ca noi, ca varf de lant trofic, simtim nevoie sa dominam. Nu este nimic obscur in spatele jocului online. Acesta nu impinge la un comportament antisocial, asa cum multi sugereaza, fiind doar un alt mijloc de a cunoaste mai multa lume. Daca multiplayer-ul este atat de nociv, atunci facebook este incarnarea diavolului? Dupa logica sustinatorilor anumitor teorii se pare ca da. Exista oameni timizi, carora le este frica sa se exprime intr-un anumit fel, dar cand intra online sunt Kandor, un paladin de level 85 care salveaza lumea, sau sunt Generalul Zod, comandantul trupelor Protos, sau Ghost sau Cloud, sau, sau, sau. Este o parte importanta a gaming-ului in momentul de fata si cu cresterea in popularitate a consolelor, mod-urilor si a gaming-ului pe PC, multiplayer-ul evolueaza. Momentan scena competitiva domina, avand cele mai variate alegeri la-ndemana. Shootere, racere, simulatoare sportive, asta in defavoarea jocurilor co-op traditionale care inca mai apar, dar nu in aceeasi maniera. Minecraft si Teraria au luat locul Guantle-urilor de alta data.

Pana la urma Multiplayer-ul are numeroase avantanje. Nu spun ca nu exista si parti negative, dar obsesiile pot fi tratate… distractia si imaginatia … nu prea.