MSI Creator 17 A10SE – primul notebook cu Mini LED din lume! (review)

Notebook-ul MSI Creator 17  – mai exact varianta cu panou Mini LED – este un deschizător de drumuri în lumea IT-ului, precum au fost marii exploratori pentru civilizația noastră – Vespucci, Columb, Sir Francis Drake sau Vasco da Gama. Când ești un pionier, dornic să afli primul, să descoperi primul, mereu ești predispus să plătești prețul acestei călătorii în necunoscut, și îți asumi inclusiv posibilitatea de ”a-ți rupe gâtul” în înfruntarea pericolelor imposibil de intuit și prevenit. La propriu sau la figurat. 🙂

Toată lumea aștepta ca Apple să lanseze un laptop și o tabletă cu Mini LED sau Micro-LED și iată, se confirmă afirmația că ei așteaptă ca alții să se lovească de greu, iar apoi ei să slefuiască tehnologia, s-o lase să se maturizeze (sau ”matureze”) și apoi să lanseze un produs ”nemaivăzut și extraordinar, revoluționar”.

Eu am încercat să filtrez viitura de informații de la CES 2020, de exemplu, să ignor nebunia gen non-sensul de ecran cu 360 Hz pentru gaming, etc și să văd adevăratele tendințe în materie de ecrane.

Mini LED: tehnologia anului 2020 în materie de panouri pentru monitoare de laptop și desktop, chiar și pentru televizoare

Și vă spun că Mini LED este noul trend. Dacă mă întrebați pe mine, părere personală aici – este o tehnologie intermediară până când cineva va reuși să rafineze tehnologia Micro-LED, care este pur și simplu obscen de scump de produs. În prezent.

Mini LED este un pas de tehnologic natural, de îmbunătățire al anticului LCD. O evoluție firească și de așteptat.

Pentru că și în cazul produselor cu Mini LED, tot un panou LCD va afișa informația, panou care are nevoie de iluminare din spate, ca și până acuma. Spre deosebire de panourile OLED sau micro-LED, care au un panou format din LED-uri emițătoare de lumină, adică acele panouri nu au nevoie de retro-iluminare.

Însă OLED-urile conțin LED-uri organice, care în timp își pierd calitățile, precum stelele, ”se sting” – scade luminozitatea lor și calitatea culorilor (în special pe partea culorii albastre, a cărei generare este mai puțin eficientă energetic). Și unde mai pui problemele de burn-in. A, și să nu uităm flickering-ul, de care foarte puțină lume vorbește, dar e un efect foarte obositor, observat de mine la laptop-urile cu ecran OLED pe care le-am testat în trecut. Dar nimic nu se compară cu negrul OLED-ului, unde fiecare LED se stinge și se aprinde individual. Avantaje și dezavantaje…mereu.

Cum e la LCD-uri? Și care e noutatea Mini LED?

Urmăriți cu atenție imaginea de mai sus. Un panou LCD tradițional va avea mereu nevoie de iluminare din spate. Acum în funcție de iluminare, imaginea obținută este mai bună sau mai puțin bună calitativ. Pentru că oricât de mult ne-ar plăcea, lumina polarizată în stratul de cristale lichide nu va putea fi blocată niciodată 100% prin stratul de polarizare.

De aici apare mereu acel negru ”lăptos”, iar colorimetrele mereu vor percepe acest ”negru” impur cu valori între 0,1 și 1 cd/m2. Media este undeva între 0,3-0,5 cd/m2. La tehnologia IPS cel puțin, la panourile cu tehnologie VA negrul este mai adânc, sub 0,2 cd/m2.

Și atunci ce poate fi făcut, pentru a îmbunătăți tehnologia LCD? Trebuie revizuit sistemul de retro-iluminare: să o controlăm mai bine, mai eficient. Și de-a lungul anilor s-a ajuns de la iluminare totală, la Edge-Lit, adică LED-uri de iluminare dispuse la marginea panoului. Dar era departe de perfecțiune. Și așa s-a ajuns la FALD – Full Array Local Dimming – iluminare din spate pe zone, pentru ca zonele unde nu e necesară iluminarea, să rămână stinse.

Și evident, cu cât sunt mai sunt mai multe zone, cu atât zonele de iluminare sunt mai micuțe ca și suprafață, adică efectul de halou va fi mai mic.

Efectul de halou nedorit apare de exemplu când pe un fundal negru avem un punct, o imagine mică albă, precum pointer-ul mouse-ului alb – în spate, se va ilumina zona FALD deasupra căreia este poziționată acel desen, acea informație. Și problema apare că această zonă are o suprafață relativ mare, de câțiva cm2.

În trecut, aceste zone erau mai mari, așadar se aprindea o zonă mult mai mare decât era necesar, pentru a ilumina chiar și un punct, un pointer de mouse. Chiar și un pixel necesită aprinderea unei astfel de celule Local Dimming.

Și aici intervine mini-LED-ul, ce oferă LED-uri de iluminare mai micuțe, mult mai micuțe. Cu cât LED-urile de iluminare sunt mai mici, cu atât poți instala mai multe LED-uri în spate, adică în traducere, zone de iluminare mai mici, mai fine, mai precise.

De exemplu, în cazul acestui panou de 17,3”, care are o suprafață de aproximativ 800 cm2, având 240 de zone de iluminare, avem aproximativ 3,3 cm2 dedicați unei ”celule” /suprafață de iluminare de tip Local Dimming.

Vă spuneam că am citit cu atenție anunțurile CES legate de monitoare – dar povestea Mini LED-urilor se duce mai înapoi în timp, mai exact în septembrie 2019, când taiwanezii de la ASUS lansau ProArt PA32UCX.

La CES 2020 a fost momentul boom-ului adevărat – au fost anunțate monitoare de gaming precum Acer Predator X32, Asus ROG Swift PG32UQX, respectiv un monitor destinat creatorilor de conținut, Lenovo ThinkVision Creator Extreme.

Și MSI Creator 17.

Primul laptop cu un astfel de ecran. De atunci le-am comunicat celor de la MSI că vrem și noi să ne jucăm cu această nouă bijuterie tehnologică. Să vedem și noi ce și cum cu panoul Mini LED. A 101-a reîncarnare a LCD-ului :). Asta a fost răutăcioasă un pic, dar adevărul este că mereu mă minunez cât mai pot unii producători să mai scoată untul din această tehnologie veche.

MSI Creator 17 – ecran cu 1000 cd/m2!

Mini LED: La Soare te poți uita, dar la ecranul său, Ba!

Am plecat de la această zicere din basme, și într-un fel, este aproape adevărat. De când am pornit laptop-ul, de când a apărut dragonul alb în centrul ecranului, pe ecranul de boot, am simțit imediat că ceva ”necurat” mă așteaptă…și da, când am intrat în Windows, și am văzut albul strălucitor din ferestrele albe, pur și simplu am avut reflexul să îmi strâng ochii, să-mi închid pleoapele!…

Oameni buni, să stabilim un lucru: acest ecran nu este unul cu 400-500cd/m2, și care prin bullshit-uri de marketing ajunge la un peek de 1000 de niți în HDR. Nu. Acesta funcționează natural la 1000cd/m2. MSI chiar precizează în materialele de presă 1180cd/m2 luminozitatea maximă. (!)

950 cd/m2 a măsurat aparatul nostru, și din uniformitatea nemaiîntâlnită și aș adăuga, nenaturală, căci nu cred în perfecțiune, cred că acest monitor tocmai i-a tras o palmă colorimetrului nostru SpyderX.

Am căutat peste tot specificațiile tehnice ale calibratorului, dar cred că răspunsul este în această imagine, care vorbeșe cât 1000 de cuvinte:

Să vă explic: la ecrane de 13-15”, o deviație de 5-10% înseamnă foarte bine, la ecrane de 17” și mai mari, deviația de 7-13% este foarte bine, practic orice deviație mai mică de 15% este imperceptibilă cu ochiul uman.

Și da, ca să-mi verific teoria, am redus luminozitatea ecranului la 700 cd/m2 și am observat deviațiile așteptate, normale, care trebuie să existe (nu există caz ideal), mai ușor de digerat, de acceptat:

Oricum, 5% deviație maximă, adică să obții 663 cd/m2 respectiv 669cd/m2 în două zone dintr-o matrice de 9 zone, de la base-line-ul de 700cd/m2 – asta este o uniformitate pur și simplu fantastică, pe care nu o vezi în fiecare zi! Din mai bine de două duzini de laptop-uri de top testate de mine, e cel mai bun rezultat.

Și culmea (ironiei) este că afirmația asta vine la nicio lună după ce m-am jucat cu HUAWEI MateBook X Pro 2020 și despre al cărui ecran LTPS spuneam același lucru (apropo, ecranul acela era mult mai mic, deci mai ușor de atins uniformitatea aia frumoasă). 🙂

Uniformitatea, ca uniformitatea, dar și Delta E….e mic, mic de tot!

Am trecut apoi la analiza DeltaE, Să vedem cât de corect sunt afișate culorile. Și panoul nu a dezamăgit nici la acest capitol:  măsurătorile sunt făcute la 400 respoectiv 700 cd/m2 – am făcut mai multe măsurători, și la 200, și la 500, cu același rezultat.

Și apopo de luminozitate, am făcut o curbă a pașilor de iluminare presetate, am observat de-a lungul timpului că această curbă nu este niciodată liniară.Cu galben vedeți profilul ideal – în cazul de față, primele cinci trepte presetate din Windows deabia ne aduc la 200 cd/m2.

Iar panoul este extrem de luminos: la luminozitatea minimă deja avem 75 cd/m2.

Pe modul standard, adică nu nebunii HDR, contrastul este unul destul de obișnuit, l-am măsurat în jur de 900:1 – deoarece cu cât urcam luminozitatea, și nivelul de black luminance urcă, ajungând undeva între 0.5 și 0.7, și chiar și mai sus, stricând obținerea unui raport de peste 1000:1. Sweet spot-ul cred e pe undeva pe la 300cd/m2, unde black level-ul nu a depășit 0,35, astfel avem și raport 900:1 și un nivel suficient de bun al negrului.

Ecran 17,3”, rezoluție 4K, certificare VESA DisplayHDR 1000

Având 240 de zone de local dimming, ecranul este ideal pentru conținut HDR. Mai mult decât atât, acest ecran de pe Creator 17 este primul din lume cu această certificare.

Ne-am uitat în redacție la câteva materiale HDR și exclamațiile nu au întârziat să apară. Este incredibil ce scoate ecranul acesta! Dacă în modul SDR contrastul e undeva spre 1000, în HDR lucrurile se schimbă dramatic. Albul a devenit și mai intens, negrul și mai negru.

Iar datorită backlight-ului îmbunătățit cu Mini LED, haloul-ul specific FALD-urilor a fost mult mult mai mic. Aproape imperceptibil.

Dacă sunteți pasionați de materiale HDR, niciun laptop nu le va reda mai fidel decât acest panou.

De asemenea, culorile sunt bogate, panoul are un gamut extins, SRGB 100%, DCI-P3 de 100% – bine, conform spuselor producătorului, SpyderX-ul nostru nu a trecut de 97% în cazul gamut-ului standard în industria video, DCI-P3 – detalii minore  – dar ne place să fim corecți 🙂

Și încă o mențiune importantă – deși mulți creatori de conținut au calibratoare de bună calitate, totuși nu toți au scule profesionale de calibrare mereu la îndemână – vestea bună este că fiecare panou este calibrat în parte, având un Delta E mai mic de 2, validat cu Calman.

Design, ergonomie, performanțe, zgomot

Am insistat pe ecran dintr-un motiv extrem de evident: este primul Mini LED ajuns în redacția noastră, primul laptop din lume cu acest nou tip de panou și este o parte importantă din bugetul acestui laptop.

Deci merita un pic de extra-atenție 🙂

Șasiul este premium, se ridică la nivelul așteptărilor. Deși design-ul mi se mare mai tradițional, mai old-school, așa – bezel mai gros, etc. Nu știu de ce – poate culorile sunt prea tradiționale după ce am văzut culori mai îndrăznețe, poate am văzut rame prea subțiri prea multe, poate tastele acelea înalte (și care par butucănoase) și cu o cursă lungă, – nu știu – îmi aduce aminte de linia de Workstation-uri, laptop-uri mai clasice.

Deși producătorul se mândrește cu raportul ecran/șasiu de 85%, nu știu, tot mi s-a părut mai neconvingător, cam mare și groasă rama. Da, recunosc, webcam-ul este util, am mai spus-o de nenumărate ori, avem și cameră cu infraroșu pentru recunoașterea feței și logare mai sigură și mai rapidă.

Șasiul este din aluminiu – iar elementele de design sunt chiar atrăgătoare – mă refer de exemplu la cele 4 guri de evacuare al aerului fierbinte – dar și liniile diamond-cut.

Deasupra tastaturii aveam zona cu perforații, pentru un airflow mai bun.

Laptop-ul este destul de greu, are 2,4kg (respectiv 2,5kg versiunea cu Mini LED), dar să nu uităm că vorbim de un laptop de 17,3”. Iar grosimea cam măricică – de 20,25 mm.

Important de menționat, grosimea totală de datorează și ecranului mai gros  – toate panourile cu tehnologie FALD sunt mai groase. Apoi șasiul inferior ține cont de configurație – după ce veți analiza ce procesor avem și la ce consum/temperaturi ajunge, și cum îl stăpânește acest laptop, veți ajunge la aceeași concluzie cu mine – avem un echilibru perfect între dimensiuni și performanțe

Despre portabilitatea laptop-urilor de 17,”3 sunt mereu mai rezervat – este mai degrabă un device din segmentul desktop replacement, chiar dacă greutate e mai mică decât a multor dispozitive similare.

Tastatura și touchpad-ul

Tastele au o cursă foarte lungă, de 1,9mm, sunt moi, au un feedback plăcut.

Deși foarte spațioasă, tastatura necesită un pic de obișnuință, mai ales în zona tastele direcționale, care au fost plantate între Ctrl, Shift pe stânga și tastele numerice, pe dreapta, fără nicio izolare față de acestea.

Retro-iluminarea se face cu o lumină albă, și poate fi reglată în 4 trepte. Touchpad-ul este generos, și are cititor de amprentă integrat în colțul din stânga sus.

Performanțe procesor Intel i7-10875H

Procesorul este o bestie. Este prima mea întâlnire cu un Intel i7-10875H. O mașinărie extremă care conform teoriei are un TDP de 45W, 8 nuclee și 16 fire de execuție.

Doar că procesorul acesta nu le are cu teoria. În practică, speedometrul l-a prins cu 70W TDP în Blender și chiar 75W+ în CineBench.

Iar când începea testele de randare, sărea și la 100W…dar evident, pentru o foarte scurtă perioadă de timp. De aici se poate înțelege și scăderea de la o rulare la alta, scăderea punctajelor în Cinebench, deoarece procesorul devine din ce în ce mai fierbinte după fiecare test, și acel boost de la început nu mai este permis în următorul test.

Vedeți în cele două capturi de mai sus, cum există aceea pantă de scădere al TDP-ului, de la un test la următorul – scara măgarului :). Și în imaginea de mai jos, punctajele aferente celor 14 rulări consecutive ale benchmark-ului (fără nicio pauză între teste).

Aceea curbă descendentă așa se concretizează – o scădere de 10% – un comportament așteptat și în același timp, în parametri. Este foarte posibil ca aplicând procedeul UnderVolting (mai complex pe generația a 10-a, dar posibil), această diferență să fie mai mică.

Ca și în Cinebench, și în Blender procesorul i7-10875H s-a apropiat de noile provcesoare AMD Ryzen 7 4800H, cele două nuclee în plus îl distanțează de procesoarele i7-9750/10750, ce au doar 6 nuclee/12 fire de execuție.

Pe partea de upgradabilitate, notebook-ul este dotat cu două sloturi de memorie, upgradabil până la 64GB. La capitolul stocare, configurația de bază conține un SSD de 512GB, dar șasiul adăpostește două porturi M.2 2280 SSD Combo (NVMe PCIe Gen3  / SATA), deci upgrade-ul la mai mult spațiu, atât de necesar creatorilor de conținut, este facil.

Placa video din Creator 17 A10SE, modelul de bază al familiei Creator 17 testat de noi  este un NVIDIA GeForce RTX 2060 cu 6GB GDDR6, însă configurațiile de top A10SFS respectiv A10SGS pot integra și mult mai puternicele plăci grafice NVIDIA GeForce RTX 2070 respectiv 2080 SUPER Max-Q Design cu 8GB GDDR6.

Toate ca toate, dar cum stăm cu zgomotul și temperaturile?

Ei bine, la o temperatură ambientală de 25C, după o tură de randare, nu depășim 43-44C pe suprafața laptop-ului, în dreptul tastaturii (teste noastre sunt scenerii extreme, precum randări, tocmai pentru a scoate în evidență situațiile cele mai dificile).

Zona deasupra tastaturii este mai caldă 45-47C+, însă este zona unde nu ajungem cu degetele, e zona unde armata de heatpipe-uri îndepărtează căldura imensă generată de neprihănitul și flămândul procesor Intel.

În imaginea termică puteți observa și cele 3 ventilatoare ale sistemului de răcire – 2 pe GPU (stânga), unul pe CPU (dreapta).

Autonomie

Bateria Li-Polymer cu 4 celule este destul de generoasă, având o capacitate de 82Wh, iar autonomia maximă obținută de noi a fost de 7ore în PCMark 10 Modern Office, cu ecranul setat pe treapta de treia de luminozitate, adică la 103 cd/m2 (măsurat cu SpyderX).

MSI precizează o autonomie de 7h, în office use, deci putem confirma corectitudinea lor în comunicare. Eu mă declar mulțumit, mai ales dacă luăm în calcul ecranul de 17,3”, rezoluția 4K, și un procesor mai flâmând decât un tigru nemâncat de o sătămână.

Chiar cred că ecranul a fost ajutat de tehnologia Mini LED, adică zonele de Local Dimming au mai salvat niște baterie unde nu era cazul să se aprindă degeaba iluminarea din spate.

Conectică

Conectica este bună: avem 3 porturi USB-A 3.2 Gen 1, 1x HDMI 2.0, un port LAN, două porturi USB-C, cu tehnologiile Thunderbolt 3 și PD Charging (Power Delivery – cu condiția ca încărcătorul sau bateria externă să aibă o putere mai mare de 65W). Practic, dacă achiziționați un încărcător portabil puternic, cu tehnologie PD, nu mai e cazul să folosiți încărcătorul clasic, mai voluminos.

Mi s-a părut amuzat portul de microSD – deși ultra-rapid, suportând standardul UHS-III, m-am tot întrebat: de ce doar microSD? Nu aveau loc de SD-ul clasic? Pe ditai șasiul de 17”?

În spate avem doar celelate două guri de evacuare ale aerului fierbinte. Capacul ecranului culisează peste această zonă, făcând imposibilă instalarea și folosirea oricărui tip de conector.

Concluzie

Primul Mini LED ajuns în redacția noastră nu a trecut neobservat. Și nu va trece neobservat, nici de voi, pasionații de tehnologie, dornici de ceva mai bun, mai aproape de perfecțiune.

Consumatorii de HDR au un motiv în plus să se bucure: în sfârșit poți să urmărești conținut HDR 1000, adică așa cum trebuie. Nu prostioare HDR400 și alte invenții inferioare. Iar FALD-ul nu mai e o problemă (sau cel puțin, nu atât de mare). Haloul a fost rezolvat în mare parte (spunem în mare parte pentru că tot OLED-ul va rămâne rege în acest domeniu, al contrastului infinit și fără nicio urmă de halou).

Dar și Delta-E-ul monitorului este incredibil de mic, astfel că orice creator de conținut care are nevoie de o unealtă portabilă de încredere, poate lua liniștit în calcul acest laptop. Intel Core i7-10875H este un procesor mai puternic chiar și decât înaintașul de top, din gama superioară, vârful de gamă i9-9880H (versiunea HK a fost integrat doar în desktop replacement-uri de peste 4Kg și grosime peste 3,5cm).

Singurul aspect unde văd urmă de îmbunătățire pentru creatorii de conținut este memoria RAM, cu siguranță cei 16GB nu vor fi suficienți în acest domeniu. Dar laptop-ul este upgradabil până la 64GB, deci nu e capăt de țară să alegi pentru început configurația de bază. Poate doar cei de la MSI trebuiau să fie un pic mai curajoși și să plece din start la drum cu o configurație de 32GB RAM :).

Idem despre SSD.

Laptop-ul este relativ rece, dacă luăm în calcul modelul procesorului, este deasemenea relativ silențios (sub 47dB este OK în această categorie de performanță).

MSI Creator 17 nu va câștiga niciun premiu pentru frumusețe, asta este cert.

Însă ecran superb ca al său, nici că are cineva în acest moment (mă refer la panouri LCD, OLED este altă discuție – aici sunt multe argumente pro și contra, le-am amintit parțial în articol). Pentru asta, merită toată atenția. Și lauda noastră.

Prețul este pe măsură, și îi felicit pe cei de la MSI pentru curajul de a implementa primii această tehnologie, să nu le fie frică de reacția publicului, de cum va fi primit laptop-ul, datorită prețului simțitor mai mare decât al unui orice alt laptop banal cu o configurație similară.

Precum pionierii de care vorbeam în introducere, cineva trebuia să spargă gheața, să pună piciorul pe un tărâm exotic, necunoscut și, odată acest proces de mass-production început, prețurile soluțiilor Mini LED vor coborî cu siguranță spre finalul anului.