După ce Samsung și Apple „și-au arătat mușchii tehnologici” cu S25 Edge și Air, Motorola face teasing pe Weibo pentru X70 Air. Ușor, ușor toți producătorii sunt seduși de ideea unui smartphone subțire, pentru că aparent forma bate utilitatea. O să facem mai încolo și „filosofie de consum”, dar mai întâi „să-i dăm Cezarului ce e al Cezarului”.
Motorola a fost primul mare producător care a lansat un smartphone extrem de subțire, Motorola Moto Z în 2016. Un smartphone „really thin” și ușor, cu o grosime de 5,2 mm și 136 grame. Ca și iPhone Air avea o baterie extrem de mică, dar și o baterie externă care putea fi atașată magnetic. Dar, pe lângă baterie, mai existau și alte accesorii care se aplicau magnetic pe spatele telefonului, îmi amintesc de o cameră foto și de o boxă, posibil să fi fost și altele.
Motorola X70 Air, model „China only” și o brumă de specificații
Sursele spun că Motorola X70 Air se va lansa până la sfârșitul lui octombrie și că seria X de telefoane e specifică pieței din China. Totuși asta nu înseamnă că modelul nu poate ajunge în Europa cu specificații ușor modificate și cu alt nume, cum ar fi Edge 70.
De asemenea, despre Motorola X70 Air se vehiculează ideea că ar fi dotat cu Snapdragon 8 Gen 5 SoC de la Qualcomm.
Curentul telefoanelor subțiri și ideea că „forma bate utilitatea”
În ultimele două decenii, telefoanele mobile au urmat o traiectorie aproape obsesivă către subțirime. De la primele modele Motorola RAZR V3, până la dispozitivele moderne precum Moto Z, Samsung Edge sau iPhone Aair, industria a cultivat imaginea telefonului-lamă, ca simbol al progresului tehnologic și al rafinamentului estetic. Subțirimea a devenit fundația designului, o promisiune de modernitate, chiar dacă deseori a venit la pachet cu compromisuri.
Această „religie a subțirimii” a scos la suprafață un paradox: cu cât telefoanele devin mai subțiri, cu atât scade spațiul pentru elemente altă dată esențiale. Putem spune că revoluția a început cu jack-ul pentru căști, a continuat cu telefoanele monobloc ale căror baterii nu mai pot fi schimbate de proprietar, cu scăderea dimensiunilor bateriilor (nu întotdeauna a capacității) și culminează cu dispariția SIM-ului fizic în prezent. Practic, fiecare milimetru sacrificat pe altarul designului este plătit printr-o funcție pierdută.
Și totuși, industria a reușit să prezinte aceste lipsuri nu ca limitări, ci ca „viitor”: wireless în loc de jack, cloud și eSIM în loc de SIM, powerbank în buzunar în loc de baterie mare. Publicul a fost sedus de ideea de obiect elegant și, în schimb, a trebuit să accepte încărcări mai dese, camere ieșite inestetic în relief sau fragilitatea construcției.
Curentul telefoanelor subțiri seamănă cu alte valuri din istoria designului: moda jeanșilor skinny, mașinile sport joase, laptopurile ultraportabile. Toate transmit un mesaj: frumusețea și minimalismul vizual sunt mai importante decât confortul sau robustețea. Și totuși, există o ciclicitate: după valul de „dietă extremă” în design, apare o revenire la echilibru, unde companiile recunosc că utilizatorii preferă și autonomie, rezistență, ergonomie.
În final, telefoanele subțiri rămân un manifest estetic, o dovadă că tehnologia e și artă vizuală. Însă dilema „formă versus utilitate” nu va dispărea niciodată. Ea e parte din însăși natura obiectelor pe care le dorim frumoase, dar sunt și indispensabile.
Autor
