motorola razr 40 – primul telefon pliabil de clasă medie impresionează (review)

Asistăm la o schimbare de paradigmă atunci când vine vorba despre telefoanele pliabile. Tehnologia a mai avansat în ultimii ani, ceea ce înseamnă că specia asta de telefoane ar trebui să devină din ce în ce mai accesibilă. Și deși nu am avut ceva ce se poate categorisi drept un pliabil de mijloc până acum, motorola vrea să schimbe asta cu noul moto razr 40 simplu.

E fratele mai mic al lui moto razr 40 ultra, telefon pe care l-am avut în teste recent și pe care, de ceva timp, îl port în buzunar ca telefon principal. Asta înseamnă că pot să îmi fac o idee destul de bună despre lucrurile la care trebuie să renunți dacă optezi pentru versiunea mai accesibilă, și pot să dau un răspuns definitiv dacă sacrificiile merită sau nu. Așa că, without further ado, haideți să vedem ce știe să facă noul moto razr 40.

Design și construcție

Primul loc unde motorola au făcut schimbări este design-ul. La bază, dimensiunile telefonului au rămas aceleași, dar materialele au fost schimbate pentru a ține prețul mai jos. Spre exemplu, pe spatele jumătății de jos regăsim un soi de piele artificială foarte plăcută la atingere în detrimentul sticlei Gorilla Glass Victus mai scumpă de pe modelul ultra. Ăsta nu e un lucru neapărat rău, pentru că materialul în sine este foarte mișto, dar ca la orice astfel de telefon cu spatele acoperit în piele, sunt ușor rezervat atunci când intră în discuție durabilitatea pe termen lung și modul în care se va uza acest material în timp.

O altă schimbare majoră are loc în jumătatea superioară a telefonului, unde cei care au apreciat modelul mai scump pentru ecranul exterior mare și util vor fi dezamăgiți. În locul acelui display imens avem un ecran mult mai mic, de doar 1,5 inch de la 3,6, ceea ce înseamnă că se pierde o bună parte din funcționalitatea ecranului. Nu mai poți rula aplicații de Android direct pe ecranul secundar și informațiile pe care le ai la dispoziție acolo sunt mai limitate, dar vorbim mai multe despre asta imediat.

Ce nu s-a schimbat, din fericire, este balamaua și întreg sistemul de închidere. Fiind mai mult sau mai puțin același șasiu, producătorul a păstrat balamaua foarte bună de pe modelul ultra. Asta înseamnă că nu avem un gap vizibil între cele două jumătăți ale telefonului și mișcarea de deschidere și închidere se întâmplă fluid. Întreg ansamblul este solid și, dacă aveai dubii că moto razr 40 simplu nu este la fel de bine închegat ca fratele său mai mare, te-ai înșelat.

Și specificațiile ecranului interior au fost, în mare parte, păstrate. Avem tot un AMOLED LTPO de 6,9 inch, cu HDR10+ și 1.400 de niți strălucire maximă. Rata de refresh a scăzut puțin, de la 165Hz pe modelul ultra până la 144Hz aici, dar cum și acești 144Hz sunt peste norma de 120Hz a industriei, chiar nu am de ce să mă plâng. Despre calitatea în sine a panoului și experiența în utilizare vom discuta ceva mai la vale.

Pe muchia de jos a telefonului regăsim portul USB-C pentru încărcare rapidă la 30W pe fir, alături de unul dintre cele două difuzoare și microfonul. Pe latura din dreapta își au locul butoanele de volum și cel de power, care dublează și ca un senzor de amprentă precis și rapid. Toată rama telefonului este făcută dintr-un aluminiu mat, spre deosebire de finish-ul lucios de pe 40 ultra, și trebuie să recunosc că prefer abordarea modelului mai ieftin. Textura mată face telefonul mai aderent în mână și nici nu afișează amprente, un reproș pe care pot să i-l arunc lui razr 40 ultra.

Experiență în utilizare

Când am auzit prima dată că motorola vor lansa două modele noi de telefoane pliabile de-o dată, m-am întrebat instant care vor fi colțurile pe care compania le va tăia pentru modelul mai ieftin. Și, cum am stabilit deja că ecranul exterior a fost micșorat semnificativ, chipset-ul este alt loc unde un downgrade era la mintea cocoșului. Așa se face că, în loc de Snapdragon 8+ Gen 1 cu care vine echipat ultra, avem un Snapdragon 7 Gen 1. Este un procesor de mijloc pe care l-am mai avut în teste și care este mai mult decât potrivit pentru task-urile de zi cu zi.

Ca să și demonstrez asta, am pus ambele variante una lângă alta și am dat drumul unui run de Geekbench 6, pentru că eram chiar curios să văd diferența. Și rezultatele vorbesc de la sine: 1049 de puncte în Single-Core și 3005 de puncte în testul Multi-Core sunt valorile obținute de razr 40 cu al său Snapdragon 7 Gen 1. În același timp, 40 ultra cu Snapdragon 8+ Gen 1 a scos 1743 în Single-Core și 4200 în Multi-Core, un rezultat categoric mai mare, lucru care se resimte și în utilizare mai intensă.

Jocurile și aplicațiile complexe nu rulează la fel de bine, ceea ce era de așteptat, dar te vei chinui să vezi diferențe în utilizarea de zi cu zi dacă nu ai telefoanele unul lângă altul. Aplicațiile se deschid repede pe amândouă și nu m-am lovit de probleme prea mari atunci când vine vorba de performanțe cu acest chipset de mijloc.

Un lucru diferit pe care l-am observat la cele două modele este distribuția greutății. Și dacă te gândești că nu prea contează asta, că nu vorbim despre mașini de curse aici, ci despre telefoane, te înșeli amarnic. razr 40 ultra este o idee top-heavy din cauza ecranului secundar mare care adaugă ceva greutate în partea de sus, iar dacă nu ești atent cum îl ții în mână îl poți scăpa destul de ușor. Ei bine, asta nu e o problemă pentru razr 40 simplu, care are întreaga greutate distribuită mai bine, deci este o idee mai ușor de manipulat.

Și dacă tot am menționat din nou de ecranul mai mic, hai să vedem și ce poate să facă, nu? Te poți gândi la implementarea asta ca la cea de pe Samsung Galaxy Z Flip 4, în sensul că este destul de limitată prin comparație cu experiența full oferită de 40 ultra, dar tot ai acces la câteva informații esențiale precum notificări, ceas și vreme. Totul se întâmplă prin intermediul mai multor widget-uri și, dacă nu te-a dat pe spate ecranul lui ultra și consideri că nu merită banii în plus, ăsta e o variantă bună.

Și cum nu au mai inclus un ecran exterior mare, cei de la motorola au avut mai mult spațiu la dispoziție în interiorul șasiului, spațiu pe care l-au folosit foarte bine. Ce au făcut inginerii a fost să mărească bateria, de la 3.800mAh pe modelul ultra la 4.200mAh. Bump-ul ăsta de 400mAh face din moto razr 40 un battery champ în segmentul ăsta. Telefonul nu gâfâie nici măcar în fața celei mai grele zile și, dacă nu ești un utilizator hardcore, nu cred că vei avea probleme cu autonomia.

La capitolul ăsta ajută și viteza de încărcare, care mă bucur să spun că a rămas neschimbată față de modelul de top. Mai precis, avem aceeași încărcare rapidă la 30W și, spre deliciul unora, cei de la motorola au decis să păstreze și funcția de wireless charging, care încarcă telefonul la 5W. Ah, și am menționat că încărcătorul vine în cutie? Good stuff!

Un alt lucru care a rămas în mare parte neschimbat este ecranul interior. Așa cum spuneam și mai devreme, avem un panou OLED LTPO de 6,9 inch (deci mai mare până și decât Samsung Galaxy S23 Ultra), cu HDR10+ și rată de refresh la 144Hz. În afară de frecvența mai mică (ecranul lui ultra este la 165Hz), nu prea am găsit diferențe majore între cele două panouri.

Și crease-ul este similar, adică nu prea este. Se vede dacă ai o sursă de lumină care bate direct pe mijlocul ecranului, dar nici nu o vei observa 98% din timp. În plus, fiind destul de finuță, cuta abia se simte atunci când dai cu degetul pe mijlocul ecranului, deci un big thumbs up de la mine.

Mai mult, ecranul este suficient de luminos pentru a fi folosit oriunde iar filmele și serialele pe care le-am încercat s-au văzut extrem de bine. Certificarea HDR10+ ajută la capitolul ăsta, alături de dimensiunea pur și simplu gargantuană a ecranului. Pe lângă că s-au văzut bine, filmele s-au și auzit foarte bine grație sistemului de două difuzoare foarte ok. Ajunge la un volum măricel, nu distorsionează mai deloc și sunetul este spațiat și curat.

Dar nu putem să vorbim despre experiența în utilizare fără să aducem în discuție software-ul. Și aici am lucruri bune de spus, dat fiind faptul că avem în față un telefon care rulează o versiune relativ stock de Android, lucru pe care îl apreciez. Pun pariu că cei care sunt obișnuiți cu funcțiile extra oferite de o interfață grafică custom vor strâmba din nas la auzul acestei vești, dar și motorola a integrat câteva chestii interesante peste sistemul de operare.

Prima și probabil cea mai interesantă chestie în ochii mei este sistemul de gesturi. Două twist-uri ale telefonului pot deschide camera, iar două zgâlțâieli mai serioase pornesc lanterna și recunosc că am folosit destul de mult astea două chestii. Cum nu mai poți activa camera sau lanterna cu ajutorul ecranului secundar, un gest care să facă fix asta este extrem de util. Pe lângă asta, motorola are și o aplicație care te ajută să îți customizezi look-ul telefonului tău mai ușor.

Ca să încheiem discuția despre software și să trecem la camere, trebuie să atingem și chestiunea suportului pe termen lung. După puțin săpat pe internet am aflat că motorola oferă 3 ani de actualizări pentru Android cu 4 de securitate, ceea ce nu e rău dar nici wow. Alți producători (în frunte cu Samsung) oferă cu una sau chiar două versiuni de Android în plus și ăsta este un capitol unde producătorul mai are ceva de lucrat. Tot este mai bine decât cei 2 ani de Android pe care îi ofereau în trecut…

Camere

Camerele sunt locul unde, cel puțin pe hârtie, razr 40 simplu are un avantaj în fața fratelui mai mare. Mai exact, avem la dispoziție un senzor principal de 64MP, o creștere semnificativă de la cei 12MP pe ultra. Dar numărul megapixelilor nu spune toată povestea, și mai mult contează calitatea lor. Asta înseamnă că pozele scoase de modelul standard sunt ceva mai slabe decât ce vedem pe ultra.

Gama dinamică nu este atât de largă pe cât mi-ar plăcea și am observat destul de mult zgomot, în special în pozele de noapte. Totuși, tonul culorilor este ok iar focalizarea se întâmplă relativ repede, grație sistemului de laser focus și a stabilizării optice. Pozele portret sunt decente, chiar dacă au prezentat mici artefacte acolo unde telefonul nu a fost sigur unde se termină subiectul și unde începe fundalul.

În contrast, pozele selfie sunt mult peste alte telefoane de mijloc, iar asta deoarece poți face poze selfie cu camera principală de pe spate, folosindu-te de ecranul secundar. Un senzor principal va bate orice cameră selfie la orice oră, deci nu ar trebui să ne mire asta. Este, totuși, bine de știut pentru amatorii de selfie.

Pe lângă principala de 64MP, mai avem și pesemne același ultrawide de 13MP ca pe modelul ultra. Și în timp ce imaginile ar trebui să iasă mai mult sau mai puțin la fel, am observat mai mult zgomot în poze. Asta se datorează procesării diferite, că doar avem cu totul alt chipset sub capotă, dar overall mă declar mulțumit de această lentilă.

Ce nu mi-a plăcut este faptul că pe moto razr 40 poți filma până la 4K/30fps, spre deosebire de ultra care ajunge fără probleme la 4K/60fps. Dacă vrei să înregistrezi la 60 de cadre pe secundă pe modelul mai ieftin, va trebui să te mulțumești cu rezoluția 1080p. Încă este un mister pentru mine cum un telefon ca ăsta nu poate înregistra la 4K/60fps, dar măcar calitatea imaginii este bună.

Concluzie

În încheiere, trebuie să răspund la o întrebare care este pe buzele multora dintre voi: „este motorola razr 40 telefonul pliabil pentru mase?”. Ei bine, la 4.000 de lei nu e tocmai ieftin, dar este categoric mai accesibil decât alte modele de pe piață. razr 40 ultra costă 6.000 de lei iar viitorul Samsung Galaxy Z Flip 5 este așteptat să coste tot pe acolo. Și chiar dacă nu poți să le compari atunci când vine vorba de chipset sau camere, un telefon pliabil nu este doar atât.

Este vorba despre experiența unui dispozitiv care este mare atunci când vrei asta și se face atât de mic încât riști să îl pierzi prin buzunar atunci când nu ai nevoie de el. Este categoric cel mai ieftin telefon pliabil nou și poate reprezenta scânteia care îi va face pe mulți să dea o șansă acestui format. Îmi place să văd cum, în sfârșit, avem un pliabil de mijloc pe piață, chiar cred că era și timpul.

Dar ce primești atunci când îți cumperi primul pliabil de mijloc? Ei bine, motorola îți pune la dispoziție un ecran interior imens și frumos, o autonomie bună și un design frumos cu o balama solidă din cale afară. Cuta de pe ecran este aproape insesizabilă și camerele, deși o idee cam slabe, își fac treaba ok. Încărcarea este rapidă la 30W și adaptorul inclus în pachet este binevenit.

Deci, este ăsta telefonul pentru tine? Dacă nu prea te interesează ecranul exterior mare de pe modelul ultra, atunci spun că poți merge liniștit pe modelul mai ieftin. Oferă 95% din experiență pentru 66% din preț, ceea ce, pentru moment, este o ofertă foarte bună.