Sunt puține serii de telefoane mai legendare decât Motorola RAZR. Modelul V3, lansat în 2004, a fost un smash hit absolut, și la scurt timp după apariția sa pe piață toată lumea avea sau voia un RAZR. Deși hype-ul murise în 2007, atunci când Steve Jobs lansa revoluționarul iPhone, smartphone-urile pliabile apărute acum câțiva ani au reprezentat un moment bun de a aduce înapoi faimosul nume RAZR în prim-plan, iar eu am avut personal, ca daily drivers, ultimele două generații.
Dar acum, e vremea să vorbim despre un nou model, care vrea să spele puținele păcate pe care predecesorul său le avea și să devină, fără urmă de îndoială sau de dubiu, cel mai bun telefon pliabil de pe piață. Dar reușește să facă asta? Ei bine, în minutele care urmează vom încerca să aflăm dacă Motorola au reușit să creeze the be all and end all al telefoanelor pliabile.
Design și construcție
Până să începem discuția despre design, arie unde nu s-au schimbat prea multe, vreau să vorbesc puțin despre poate cel mai important aspect al unui telefon pliabil de genul: construcția. Și din nefericire, cel puțin până acum, rezistența în timp a acestor dispozitive nu a fost cea mai bună. razr 40 ultra de acum doi ani nu avea cea mai solidă balama din industrie to say the least, iar după o perioadă de un an și ceva de folosire intensă semnele uzurii excesive sunt cât se poate de vizible. Telefonul nu se mai depliază complet, iar crease-ul de pe mijlocul display-ului este mult mai pronunțat decât era atunci când era nou.
Sigur, nici eu n-am avut cea mai mare grijă de el, și întreaga sa viață telefonul a fost ținut fără husă, deci a luat și câteva trânte pe asfalt, dar chiar și așa așteptările pe care le ai de la un telefon care costă 1.000 de euro sunt ceva mai mari, și pe bună dreptate. Modelul 50 ultra a venit cu o balama revizuită în întregime, lucru care se pare că a ajutat mult ținând cont că actualul daily driver al meu se prezintă mult mai bine după circa 8 luni de utilizare la fel de intensă.
Cu toate astea, mă văd nevoit să încep review-ul cu asta deoarece am văzut că mulți ne întrebați prin comentarii de fiabilitatea în timp a acestor dispozitive, iar adevărul este că dacă vrei un pliabil, chiar și în 2025, va trebui să accepți faptul că uzura provocată de utilizarea zilnică se va vedea și se va simți mult mai mult decât la un telefon normal care nu are piese în mișcare. Nu ai ce să îi faci fizicii, bat-o vina, și atât timp cât există componente mobile care se mișcă în balama va exista mereu riscul deteriorării mai accentuate decât la un bar phone tradițional.
Este ceva ce trebuie să îți asumi dacă vrei să ai un pliabil, și depinde de fiecare dacă este dispus să facă asta. Și ca să vă dau și un top tip celor care au un pliabil, sfatul meu este să îl depliați atunci când îl puneți la încărcat. Știu, este un pas extra, dar dat fiind faptul că telefoanele astea pliabile au bateria împărțită în cele două jumătăți, la încărcat se creează un sandwich de căldură care dăunează destul de tare în special adezivului care ține folia de protecție lipită de display, iar dacă îl desfaci înainte să îl bagi în priză poți reduce semnificativ riscul de uzură prematură.
Revenind la discuția punctuală despre razr 60 ultra, așa cum spuneam design-ul nu a văzut prea multe îmbunătățiri, în mare parte previzibil. După părerea mea, Motorola au nimerit perfect balanța între aspect și funcționalitate încă de anul trecut, deci nu mă surprinde faptul că avem același ecran exterior mare de 4 inch și anul acesta.
Un aspect schimbat sunt materialele folosite în jumătatea inferioară a telefonului, acolo unde nu avem ecran. 40 ultra avea sticlă mată, 50 ultra avea piele ecologică, iar 60 ultra în varianta verde primită de noi adoptă un finish similar cu pielea alcantara care se simte foarte bine la atingere acum, când e nou, dar despre care am mici dubii legate de rezistența la murdărie în timp.
În rest, materialele din care este construit sunt similare iar feeling-ul balamalei este comparabil cu modelul precedent, ceea ce e bine ținând cont că am lăudat razr-ul de anul trecut pentru asta. Întreg telefonul este rigid, se simte bine atunci când îl pliezi și depliezi iar crease-ul ecranului este cred că cel mai mic și mai neintruziv pe care l-am văzut vreodată. Abia dacă se simte la atingere și este vizibil doar atunci când bate o sursă de lumină direct pe el, deci acord aici o bilă albă binemeritată.
Experiența în utilizare
Unde voi mai acorda încă o bilă albă este la capitolul performanță, o arie unde am simțit mereu că motorola pot mai bine. De ce spun asta? Pentru că razr 40 venea echipat cu un Snapdragon 8+ Gen 1, un procesor care deși nu era teribil, avea niște hibe serioase atunci când venea vorba despre eficiență și temperaturi, nici nu mai vorbim de faptul că mult superiorul 8 Gen 2 era deja ieșit pe piață de ceva timp atunci când motorola a scos telefonul la raft, ceea ce s-a simțit ca o lovitură încă și mai mare. Practic, plateai bani de flagship actual dar chipset-ul din interior era vechi de o generație.
Următorul model a îmbunătățit asta, iar Snapdragon 8s Gen 3 de sub capota lui 50 ultra era net superior din toate punctele de vedere, dar chiar și așa nu era chip-ul de vârf, așa cum te-ai aștepta de la un dispozitiv atât de scump. Ei bine, de data asta compania a inclus incredibilul Snapdragon 8 Elite care, deși ușor gâtuit de limitările în materie de disipare a căldurii pe care formatul ăsta pliabil le impune, reușește să scoată niște scoruri cu adevărat impresionante.
2.865 de puncte în Single-Core și 8.752 în Multi-Core în Geekbench 6 sunt cele mai mari valori văzute de noi pe un pliabil clamshell de felul ăsta, iar acum după două generații care lăsau mai mult sau mai puțin de dorit la capitolul putere brută pot spune cu mâna pe inimă că razr 60 ultra performează așa cum ar trebui să o facă un dispozitiv din categoria asta de preț. Afirmația mea este întărită și de cele 6.258 de puncte obținute în 3DMark WildLife Extreme, o valoare extrem de bună care îl apropie periculos de tare de flagship-uri tradiționale cu capabilități mult mai bune de răcire, cum ar fi noul Xiaomi 15 Ultra care este cu doar câteva procente mai rapid pe parte de grafică.
Ajutat de 16GB RAM LPDDR5X, nu există aplicație sau joc care să îi pună probleme noului razr, și cu toate că se va încălzi o idee mai tare decât un bar phone în utilizare foarte intensă, după părerea mea e un preț destul de mic de plătit pentru munții de cai putere pe care îi are acest pliabil. La naiba, razr 60 ultra scoate în Geekbench scoruri comparabile cu iPhone 16 Pro Max, deci nu trebuie să îți faci griji în legătură cu performanța brută.
Capacitatea de stocare standard de 512GB rămâne și anul acesta, o veste bună pentru cei care nu vor să plătească un serviciu de cloud sau pur și simplu nu au încredere să își stocheze datele și pozele prețioase undeva într-o fermă de servere. De menționat este că, deși 60 ultra poate include până la 1TB de stocare internă, versiunea aia nu se va găsi la noi ci doar în America Latină și cea de Nord, deci noi europenii trebuie să ne mulțumim cu „decât” juma’ de tera.
Ecranele au fost și ele parțial revizuite, iar acum razr 60 ultra vine cu cel mai mare display interior montat vreodată pe un telefon clamshell, măsurând un rotund 7 inch fix. Nu e o diferență mare față de cei 6,9 inch de anul trecut, și discrepanțele sunt greu de sesizat chiar și atunci când ai ambele modele unul lângă altul, dar nu am de gând să mă plâng de un display marginal mai mare pe un astfel de telefon. În rest, calitatea a rămas ca până acum, adică extrem de bună.
Cu un aspect ratio mega înalt de 22:9, panoul 10-bit cu rezoluție 1224p se vede grozav și sunt puține lucruri pe care pot să i le reproșez aici. Culorile sunt și ele foarte bune, și mă bucur că Motorola au continuat parteneriatul cu Pantone atât pentru culorile exterioare, cât și pentru validarea ecranelor. Cu o acoperire amețitoare de 120% a spectrului DCI-P3 și suport pentru HDR 10+ și Dolby Vision, ecranul principal al noului razr este o bijuterie pe care este o plăcere să consumi filme, seriale sau orice altă formă de multimedia la care te-ai putea gândi.
Strălucirea maximă de 4.500 de niți este simțitor mai mare decât cei 3.000 de anul trecut, lucru care ajută atunci când folosești telefonul în lumina directă a soarelui. Bine, aici e de menționat faptul că telefonul nu poate menține un nivel foarte ridicat de strălucire pe perioade prea lungi de timp din considerente termice, și cum vara bate la ușă și temperaturile de afară vor crește cât de curând până la valori caniculare, este ceva de luat în vedere. Astea fiind zise, mă aștept ca ecranul să rămână lizibil chiar și în cele mai vitrege condiții.
Cât despre cel exterior, așa cum spuneam mai devreme dimensiunea de 4 inch se păstrează, una dintre noutăți fiind aceea că ăsta este primul flip phone cu protecție Corning Gorilla Glass Ceramic, un lucru bun deoarece niciodată nu poți avea prea multă protecție la șocuri și zgârieturi. Rezoluția rămâne aceeași, la fel și strălucirea maximă, și toate funcționalitățile pe care le-am iubit în trecut la razr, cum ar fi faptul că poți rula absolut ORICE aplicație din telefon și pe display-ul secundar se păstrează. Interfața de widget-uri a primit mici retușuri și optimizări în numele unei experiențe de utilizare cât mai bune, nimic notabil însă.
O arie unde am fost plăcut surprins și unde nu mă așteptam să văd cine știe ce avansuri este la capitolul baterie. Modelul precedent se descurca bine, și jur că reușesc să scot chiar și două zile de autonomie din 50 ultra dacă nu îl forjez. Astfel, mare mi-a fost surpriza când am văzut că noua generație vine cu un acumulator mai mare, de 4.700mAh de la 4.000mAh în cap. Și deși diferența asta de 700mAh poate nu pare mare, în practică 60 ultra reușește să fie probabil cel mai longeviv clamshell din câte am testat noi până acum. Rezistă fără prea mari eforturi în fața unei zile pline și două întregi sunt nu doar posibile, ci și probabile, iar dacă autonomia e un considerent foarte important pentru tine, telefonul ăsta bifează această căsuță cu brio.
Nu am fost așa impresionat de faptul că razr 60 ultra nu mai vine cu un încărcător în cutie, spre deosebire de celelalte două generații dinaintea sa. Asta înseamnă că, dacă vrei să te bucuri de capabilitățile complete de încărcare ale acestui telefon, va trebui să decartezi extra pentru un brick compatibil. 68W pe fir este viteza maximă, suficient de rapidă încât să ducă telefonul de la zero la sută în circa 40 de minute. Dacă vrei să uiți că există cabluri în lume și încărcarea wireless este your cup of tea, razr 60 ultra se poate încărca la 30W fără fir cu un pad compatibil, și știe și reverse wireless charging la 5W pentru momentele în care ai nevoie să încarci o pereche de căști Bluetooth sau un alt telefon la nevoie.
Nu putem discuta despre un telefon în 2025 fără să vorbim și puțin despre AI, un subiect care, vă spun sincer, mă lasă din ce în ce mai rece în ultima vreme. Și nu pentru că tehnologia în sine nu ar fi mișto, pentru că este, și consider că explozia recentă în popularitate a LLM-urilor și a inteligenței artificiale a adus multe lucruri bune în spațiul mainstream de tech, dar brand-urile de telefoane în special au abuzat acest termen pentru a descrie funcții pe care telefoanele le făceau și înainte, acum reînpachetate și „alimentate de AI”, lucru care mi-a lăsat un gust destul de amar.
Pe noul razr vei găsi un buton fizic extra opus de cele de volum și de power folosit pentru a invoca asistentul moto AI, care face exact ce te-ai aștepta de la un astfel de companion. Îți poate crea un rezumat al notificărilor pe care le-ai primit, îți poate răspunde la întrebări existențiale și așa mai departe. Din ce am văzut și am testat nu e nimic groundbreaking aici, astfel nu vom intra în mai multe detalii. Dacă ești pasionat de AI și de asistenți virtuali e bine de știut că el este aici, dar sunt alte aspecte mult mai importante, și pentru mine ăsta nu este și nu cred că va fi vreodată un factor diferențiator atunci când vine vorba de cumpărarea unui telefon nou, și nici pentru voi nu cred că ar trebui să fie.
Camere
Acum vreau să vorbim puțin despre camere, o zonă unde avem ceva noutăți, dar nu neapărat alea pe care personal mi le doream. De ce spun asta? Well, în caz că nu vă aduceți aminte, am lăudat vechiul razr 50 ultra pentru abordarea aplicată obiectivelor de pe spate, unde pe lângă principala de 50MP motorola au inclus un obiectiv tele 2x perfect pentru portrete. Am spus-o atunci și am să o mai spun ori de câte ori e nevoie, prefer un telefoto adevărat în detrimentul unei lentile ultrawide, deoarece de cele mai multe ori te poți da câțiva pași în spate pentru a înghesui mai multe lucruri într-un singur cadru, dar nu ai cum să păstrezi un nivel bun de calitate prin zoom pe senzor.
Astea fiind zise, din nefericire pentru mine, motorola s-au întors la un obiectiv ultrawide pentru a doua cameră de pe spate, o alegere ciudată în ochii mei dar care știu sigur că o să îi bucure pe unii. O altă noutate este că acum poți face poze macro de o calitate mai bună cu lentila ultrawide nouă din dotare, dacă ești pasionat de așa ceva. Recunosc că nu sunt cel mai mare fan, și tind să cred că pozele portret sunt mai populare decât cele macro, dar e bine de știut că ai această capabilitate dacă dorești să o folosești.
That being said, senzorul camerei principale, deși tot de 50MP, a primit niște update-uri binevenite care se traduc în niște poze mai luminoase și mai naturale. La asta ajută cu siguranță și puterea de procesare mai bună oferită de noul chipset, deci imaginile rezultate sunt cu adevărat arătoase. Nu o să zăbovim prea mult la acest capitol deoarece un telefon pliabil nu este potrivit pentru fotografii care vor cele mai mișto poze, ci mai mult pentru amatorii care nu sunt atât de interesați de calitatea absolută a pozelor.
Noul ultrawide se descurcă și el bine, cu un nivel surprinzător de bun de detaliu și un ton al culorilor relativ apropiat de focala principală, lucru pe care îl consider un atu important dacă nu vrei ca pozele tale din concediu să arate de parcă le-ai făcut cu două telefoane separate. Nu este cazul și aici din fericire, și mă declar mulțumit de modul cum arată pozele făcute cu arsenalul de pe spate al telefonului. Și camera selfie a fost revizuită, cu toate că vei obține rezultate mai bune dacă te folosești de ecranul exterior și camerele principale pentru selfie în toate scenariile.
Pe parte de video, o noutate este că noul razr 60 ultra poate acum filma și 8K/30fps, pe lângă standardul 4K/60fps. Clipurile filmate arată bine, stabilizate ok dar nu grozav, și nu am cine știe ce plângeri aici. La fel ca în cazul pozelor, ăsta nu-i un telefon pentru videografi, deci dacă îți ajustezi așteptările în consecință nu vei fi dezamăgit de ce oferă noul model la acest capitol. Dacă îți place să filmezi slow-motion, află că varianta de anul ăsta știe să înregistreze până la 4K/120fps, deci video-urile trase așa vor arăta mai bine ca niciodată. Modul camcorder de pe 50 ultra se întoarce, o găselniță interesantă care colorează puțin experiența filmatului cu acest telefon.
Concluzie și preț
În final, hai să vorbim și dollars and cents. Și dacă te așteptai la un preț mic, află că te-ai înșelat. Prețul recomandat de producător pentru noul motorola razr 60 ultra în singura configurație disponibilă (16GB RAM + 512GB stocare) este de 6.500 de lei. În perioada 25 aprilie – 8 mai se găsește exclusiv in oferta Vodafone cu discount de pana la 350 euro și serviciul de streaming MAX 3 luni inclus la abonament nou sau reînnoirea celui actual, deci dacă te grăbești ai putea să profiți de o ofertă interesantă.
Ținând cont că avem în față cel mai puternic pliabil de acest fel din lume, prețul mi se pare unul relativ ok. Mi-ar fi plăcut să fie mai mic, asta e clar, dar creșterea de 500 de lei față de modelul de anul trecut poate fi justificată de minunatul Snapdragon 8 Elite care, deși mai puternic, este și mai scump de produs. Nu sunt cel mai mare fan al modificării aduse arsenalului fotografic, și încă sunt de părere că un obiectiv telefoto este mai folositor decât un ultrawide dacă ar fi să alegi doar unul, dar sunt conștient că asta e o preferință personală pe care unii nu o împărtășesc.
În final, razr 60 ultra are multe plusuri și prea puține minusuri ca să existe probleme serioase, iar pentru moment, până când Samsung vor lansa următoarea generație de Z Flip cel puțin, ăsta este pliabilul suprem de pe piață fără dar și poate. Ecranele sunt senzaționale, autonomia crescută e un avantaj major iar experiența stock de Android oferită aici este, în opinia mea, ce trebuie. Suportul software de doar trei ani de actualizări majore de Android ar putea fi un dealbreaker pentru unii, dar cum pliabilele nu stau grozav la capiotolul fiabilitate, mă îndoiesc (pun intended) că o balama ar rezista mai mult de patru ani de utilizare zilnică, deci cel mai probabil îți vei schimba telefonul înainte ca suportul software să expire complet.
