Gaming

[UPDATE Video] Assassin’s Creed Unity-Promisiuni si ambitii enorme, rezultat sub asteptari. Parerea noastra!

Nu stiu daca trebuie sa incep acest review cu o rugaciune sau cu un tipat de durere! Am anulat review-ul saptamana trecuta, tocmai pentru a putea experimenta jocul „la adevarata sa valoare”, adica dupa cateva patch-uri, dar dupa fiecare update lucrurile nu pareau sa se duca in directia cea buna. Assassin’s Creed Unity este un dezastru hipermarketat, prost optimizat, banal, un mare pas inapoi pentru serie si un exemplu de momeala cu zaharelul de la celebrul publisher You Be Soft! Un publisher care ne-a oferit anul acesta motiv dupa motiv sa il cautam pe strada si sa aruncam cu oua stricate dupa el. Adica exista probabil criminali in serie care au mai multi simpatizanti si fani decat You Be Soft anul acesta. Iar Assassin’s Creed Unity este unul dintre motivele despre care vorbeam mai devreme. Sau asa cum il numim aici la Zon@, Cel Mai Mare Beta Test, pe bani grei, din istoria gaming-ului.

In caz ca exista cineva care nu a vazut puzderia de trailere disponibile pe toate mediile posibile, inclusiv Youtube, Assassin’s Creed Unity se desfasoara in timpul Revolutiei Franceze, avand un nou protagonist si o noua linie narativa in ton cu vremurile. Cu alte cuvinte, jucatorul trebuie sa se astepte la ceva ghilotinari ici si colo si evident cantece patriotice. Lucruri normale pentru acea perioada. Un alt lucru pe care il putem sustine cu tarie, este faptul ca Arno, personajul principal, nu are… o poveste, inceputul jocului semanand mai degraba cu un episod din Spider Man, unde Arno este Peter Parker si are deja la el toate puterile de asasin. Inca din primele momente stii deja sa te catari pe toate cladirile orasului, esti capabil sa sari pe funii intinse de la 20 de metri inaltime fara sa cazi si sa faci buba, si mai ales, ai… Eagle Vision! Sau ceva asemanator. Contrazicand evident folclorul jocului care spune ca aceste abilitati sunt dobandite dupa ani si ani de experienta. Dar sa zicem ca este doar o mica scapare din partea scenaristilor.

Arno isi pierde tatal la o varsta frageda si este adoptat, doar pentru a sfarsi la Bastilia, acuzat fiind ca si-a omorat tatal adoptiv. Si de aici povestea intra pe acelasi fagas ca in mai toate jocurile Assassin’s Creed. Arno scapa din Bastilia, se antreneaza olecuta, si… este asasin cu acte in regula, dupa care pleaca sa isi intalneasca iubirea vietii, Eliz, si sa se ia la omor cu toti templierii din Paris. Problema pe care o avem cu povestea acestui titlu nu este felul in care este spusa ci felul in care ea se desfasoara, cu personajele generice si cu lipsa zvacului de a avansa in poveste, jucatorul avand zero motive pentru a avansa si a vedea ce urmeaza sa se intample. Daca este sa punem povestea din Assassin’s Creed Unity sa se intreaca bunaoara cu un melc, melcul ar castiga, desigur. Povestea este atat de… relaxata, incat nu o simti trecand pe langa tine, asa ca am ajuns undeva la jumatatea jocului fara sa imi dau seama ca sunt acolo, daca uPlay nu imi spunea ca am facut cam 55% din poveste. Nu ai nici un sentiment de implinire si implicare, prin comparatie cu Black Flag de exemplu, jocul facand o treaba buna in a transforma jucatorul intr-o maimuta bolnava de ADHD, in stare sa alerge prin nivel dupa te miri ce chestie, uitand ca povestea este chiar in fata ei. Arno este monocrom, prea putin dezvoltat, multe dintre motivatiile acestuia venind fie din zona inghinala, atunci cand vine vorba despre Eliz, fie… tot de acolo cand vine vorba de misiunile sale de asasin. Nu are nimic memorabil. Probabil ca You Be Soft au incercat sa creeze un nou Etzio cu Arno, dar din pacate este un doar un ghiveci de Connor si Etzio, rezultatul fiind un exemplu clar ca nu este bine sa faci copii cu rudele de gradul unu sau doi.

Si asta in conditiile in care Unity este primul joc din serie care parea sa se duca intr-o directie buna. Promitea atat de multe si totusi ne-a livrat atat de putine. Si da, nu vad nimic rau in a te duce la pomul laudat cu sacul. Ideea de misiuni cooperative combinate cu misiuni single player parea o mana cereasca, si faptul ca jocul parea sa indeparteze multe dintre problemele seriei a atras probabil si oarece precomenzi.

Dar hai sa trecem la gameplay. Assassin’s Creed Unity introduce cateva noi mecanici de joc, fiind primul care practic incearca ceva nou si revolutionar cu seria AC. Poti acum intra prin caldiri si explora aranjamentul interior al acestora, cautand fel si fel de comori si cufere, descoperind secrete sau explorand catacombele Parisului, Paris care iti ofera ceva de facut ori de cate ori dai un colt, harta fiind indeajuns de mare cat sa poti gasi tot ce iti pofteste inimioara. De asta am si amintit ca te poti pierde foarte repede de povestea jocului. La asta adaugam si noul sistem de multime, care din punctul nostru de vedere da savoare jocului, existand zeci de oameni in jurul tau aproape in permanenta.

Jucatorii isi pot edita personajul dupa bunul plac, putand acum sa-l echipeze folosind doar un meniu, si sunt destule elemente pe care le poti accesa, de la arme, care sunt impartite in cinci categorii, pana la imbracaminte si abilitati, toate joaca un rol in felul in care personajul tau este perceput in lumea inconjuratoare. Doresti sa fii o bruta care foloseste un ciocan sau un buzdugan si este un tanc umblator, cu armura din cap pana in picioare? Se poate! Sau poate iti place o abordare mai subtila si vrei sa fii mai putin vizibil? Toate astea sunt determinate de hainele pe care le pui pe tine, toate avand patru atribute: Viata, Stealth, Melee si Range. Dar daca doresti sa fii un tanc, este posibil ca jocul sa nu fie chiar pe gustul tau. In trecut, totul era extrem de simplu. Nu si acum! Assassin’s Creed Unity este poate primul joc din serie care ridica la fileu conceptul de Stealth, Arno fiind destul de usor de doborat, iar luptele nu mai sunt asa de usoare ca in trecut. Unde mai pui ca viata nu ti se mai regenereaza dupa 10 secunde, desi acum exista si potiuni care sa te refaca in timpul luptei. Elemente precum Chain Kills sau inamicii care curg intr-o zona dupa ce s-a dat alarma nu mai sunt o problema, si asta pentru ca acum, o lupta cu cinci sau sase garzi, cel putin pana in a doua jumatate a jocului, sunt suicid curat! Cat despre jandarmii care pazesc meterezele cu pusti, sfatuim jucatorii sa stea departe de ei, unii putand sa te omoare dintr-un singur foc.  Este un echilibru aproape perfect intre stealth si actiune, fiind probabil cel mai apropiat joc din serie de un Stealth Action. Iar harta, este cireasa pe tort, oferind jucatorului distractie, cu bune si rele, ori de cate ori se plimba pe strazile Parisului.

Exista cateva raze de soare in AC Unity, unele dintre acestea fiind… misterele Parisului, practic puzzle-uri in care trebuie sa indentifici un criminal. Sunt destul de distractive, dar din pacate, odata ce ai gasit ucigasul, acesta se preda automat si nu opune rezistenta. Totusi, misiunile de asasinare sunt printre cele mai interesante. Iti este lasata mana libera cum doresti sa le intreprinzi, Parisul fiindu-ti cel mai bun aliat. Poti folosi intreg arsenalul de asasin in timpul acestor misiuni, poti mitui garzi sau menajere care sa te ajute, dat fiind ca unele tinte sunt in mijlocul unui palat bine pazit sau intr-o multime, existand fel si fel de elemente care sa te ajute sa iti duci misiunea la bun sfarsit. Este o schimbare binevenita, este ceva de care seria avea nevoie, dar din pacate, acest ceva este contrabalansat de buguri si alte probleme despre care vom discuta imediat.

Si acum ca am terminat cu putinul care este de bine, hai sa trecem la ce este de rau! Primul lucru care a reusit sa ma faca sa imi pierd cumpatul este noul sistem intitulat Free Run Up and Down. Acesta functioneaza cum trebuie in cam 50% din situatii. Indiferent ca jucam cu un controller sau cu mouse si tastatura, jocul refuza sa execute unele comenzi, trezindu-ma ca dau cu capul in zid, nu ma prind de marginea salvatoare sau mai grav, mor, pentru ca pur si simplu nu intram pe o blestemata de fereastra. Cand functioneaza, functioneaza bine, cand nu functioneaza, o sa te innebuneasca. Adaugam la asta ca desi Parisul este extrem de bine detaliat, jocul indentifica adesea cu greu marginea pe care tintesti sa te cocoti, rezultatul fiind un asasin in mijlocul unei batalii pe care nu o doreste. Iar asta ne duce la batalii. Care, dupa cum am spus nu mai sunt atat de usoare fata de titlurile precedente. Chiar si dupa patch, am avut parte de inamici care s-au „materializat” in fata mea, cu toate ca erau civili, iar acum esti mult mai usor de reperat de garzile orasului, acestea urland dupa tine ori de cate ori treci pe langa ele. Asta te face sa fierbi dupa cateva ore, si daca totusi nu te va face sa musti cu patos din tastatura, atunci cele doua noi sisteme pe care You Be Soft le-a implementat or iti faca zile fripte.

In joc gasesti doua tipuri de cufere pe care nu le poti deschide decat daca indeplinesti doua conditii. Unul, trebuie sa ai nivelul X in Assassin’s Creed Initiates, doi, trebuie sa instalezi o aplicatie companion pentru a le putea deschide. Cu Assassin’s Creed Initiates nu am avut atatea probleme, avand in vedere ca faci nivel ori de cate ori intreprinzi o actiunea sau faci ceva notabil in joc. Cu aplicatia pe de alta parte…! Ei bine, nu stiu altii cum sunt, dar atunci cand ma obligi sa imi scot telefonul, sa deschid conexiunea la Wi-Fi sau 4G si sa ma joc pe mobil pentru a putea deschide un blestemat de cufar, pe mine ma apuca spumele! Strica fluxul jocului, te scoate din imersiune si din minti! De ce as vrea sa joc un joc in afara unui joc? Imi explica cineva? Nu de alta, dar cand cineva cumpara Assassin’s Creed Unity, se asteapta sa joace Assassin’s Creed Unity. Nu un joc de mobil si unul de browser, pe care te obliga sa le activezi pentru ceva continut mai fain. Asta ca sa nu spun de micro tranzactii, pentru acest review s-ar intinde pe zeci de pagini!

Si hai sa amintim acum si de sistemul cooperativ pe care jocul il implementeaza. Nu este rau, ba ar fi chiar interesant, daca nu ai nimeri aceeasi misiune de mai multe ori, sau nu ai pica intr-un lobby cu jucatori mult mai puternici decat tine, care fac toata treaba si tu stai ca popandaul pe margine. Este o ideea buna, dar care trebuia rafinata, ca mai tot jocul de altfel. Asta nu inseamna ca nu te poti distra in acest mod, unele misiuni fiind chiar bine puse cap la cap. Repet daca jocul in sine nu ar complota impotriva ta.

Oricum, Assassin’s Creed Unity este primul joc care a reusit sa ma scoata din sarite in asemenea hal incat am facut pauze cu o cana de ceai de musetel in brate si cantece bisericesti in fundal. Jocul este cel mai scump beta test din istoria gaming-ului, fiind atat de prost optimizat incat a reusit sa imi lase PC-ul fara RAM de doua ori. Efectiv Windows-ul m-a anuntat ca am ramas fara 32 de Giga de RAM, aparent, Assassin’s Creed Unity + un program de captura este prea mult pentru un I7 cu sase core-uri. Jocul are caderi frecvente de cadre, mai ales in timpul portiunilor aglomerate, iar cazutul prin nivel sau inamicii care apar si dispar sunt ceva uzual. Nu de putine ori am gasit soldati care isi faceau veacul plutind prin aer sau momente in care jocul nu indentifica o margine sau avea o problema cu geometria si pur si simplu ma bloca, obligandu-ma sa dau restart cu totul, pentru ca Doamne Fereste sa ai vreun tab in meniu de Quit to Main Menu!

Si acum grafica si sunet. Sau motivul pentru care acest joc a fost hulit si aratat cu degetul pe plan mondial. Assassin’s Creed Unity a incercat ceva cu totul nou, si, sub imperiul sentimentului cinematic, sentiment cinematic care nu are ce cauta in jocuri, You Be Soft a incercat sa livreze un joc mult prea ambitios intr-un timp mult prea scurt. Jocul este plin de buguri de texturare, probleme grafice, optimizare proasta si lista este la fel de lunga precum acest articol. Sunt momente in care NPC-urile isi schimba hainele dintr-un moment in altul, in care ramai blocat in textura, animatii care nu arata ca niste animatii venite din partea unui studio cu experienta si ce este cel mai grav, pe PC, unde jocul ar trebui sa straluceasca, este un dezastru de proportii! Trebuie sa stai minute bune in meniu pentru a indentifica ce si cum trebuie sa activezi si sa dezactivezi pentru ca jocul sa ruleze bine. Si nici atunci nu ai aceasta certitudine ca nu iti va crapa in mijlocul unui cinematic. Totusi, daca este sa analizam jocul fara sa tinem cont de buguri, Assassin’s Creed Unity arata superb. Are personalitate, iti ofera senzatia de vastitate si placerea de a hoinari prin Paris, ai momente epice care sa te fac sa explodezi de bucurie, iar multimile te fac sa te simti ca un strop de ploaie intr-un ocean. Arhitectura  este de nota zece, asta daca nu stai sa inspectezi atent texturile, si daca alegi sa ignori glitch-urile si problemele, Unity este un joc superb. Sunt diferente clare intre zonele in care traiesc cei bogati si cei saraci, iar interioarele cladirilor au fost aranjate atent, dandu-mi impresia ca nu exista doua case cu mobila indentica. Cat despre sunet, thum down! Intr-un joc care se desfasoara in toiul revolutiei Franceze, personajele principale suna de parca au fost imprumutate dintr-un episod din Downton Abbey. Prea britanic este putin spus. Arno si Eliz, care teoretic sunt frantuji get beget, sunt inecati in accentul britanic inconfundabil, spargand sentimentul de imersiune. Cat despre restul personajelor, toate au accent frantuzesc! Nu intelegem de ce You Be Soft au ales acest minunat mod de a livra dialogul. Culmea, mai este si un publisher francez,si a facut una dintre cele mai proaste alegeri! Muzica este de nota zece, in ton cu atmosfera, dar asta nu compenseaza varza cu accentele!

Assassin’s Creed Unity este un exemplu clar de prea multa ambitie si prea putin timp de dezvoltare. Jocul este un dezastru, desi avea un potential imens. Daca You Be Soft patch-uiesc jocul si il fac sa functioneze cum trebuie, acesta poate constitui un titlu de mare exceptie in seria AC. Dar in stadiul in care este acum nu-l recomandam nimanui sa il joace si cu atat mai putin sa-l cumpere. Assassin’s Creed Unity incearca sa se intoarca la origini si sa aduca Brotherhood intr-o locatie noua. Daca Ubisoft vor reusi sau nu, nu putem spune inca. Poate dupa niste patch-uri masive! Dar pana atunci, Assassin’s Creed Unity ramane  doar o promisiune „cinematica” pe care You be Soft o incalca, si pentru asta trebuiesc taxati!

Zona IT

ZONA IT

Articole asemanatoare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button