Marvel’s Spider-Man Remastered dovedește că PC-ul este în continuare platforma de gaming superioară (review)

Consolele de jocuri și calculatoarele au fost mai mereu prinse într-un joc de-a șoarecele și pisica. Fanii ambelor tabere s-au ciocnit adesea și luptele seculare dintre gamerii de pe PlayStation, ăia de pe Xbox și ăia de pe PC au dus la unele dintre cele mai cringe și useless discuții pe care le-am urmărit vreodată. Ba God of War-ul meu este mai tare decât Halo-ul tău, ba prostiile alea de console nu primesc upgrade-uri pe viitor și sunt limitate de cele mai noi jocuri, ba ăla are mouse și ălălalt tastatură… niște grobieni dom’le, nu alta.

Și cu toate astea, întregul conflict continuă și astăzi în mințile parcă nostalgice ale unora, doar că realitatea stă complet diferit. După ce am făcut cunoștință cu PlayStation 5 și Xbox Series X am înțeles două chestii extrem extrem de importante. Pe de-o parte, am înțeles că o consolă nu este decât o altă formă de PC cu software proprietar și optimizări mai sănătoase, dar cu hardware AMD pe care l-am văzut adus și sub formă clasică de calculator. Și a doua chestie pe care am învățat-o, este că jocurile vând consola, nu invers. Iar la finalul zilei, oricât de fan PS sau Xbox ai fi, platforma este doar… cum îi zice mă? A mean to an end; adică doar o cale de a-ți atinge scopul. Iar scopul final, ca gamer, este să explorezi cele mai tari lansări.

Asta nu a fost niciodată mai evident ca până acum și ceea ce a început Microsoft odată cu avântul lui Windows 10 și portarea primelor jocuri exclusive Xbox pe PC, a continuat Sony. Iar ce a început în 2020 cu lansarea lui Horizon Zero Dawn a devenit un obicei bun de-al companiei, care ne-a oferit șansă să jucăm exclusivități precum God of War pe vechea și eficienta noastră platformă de suflet: PC-ul. Și să nu credeți că după magnum opus aveau să se oprească. Deja există zvonuri despre The Last of Us pentru PC și știm cu certitudine că Nathan Drake ne va invada librăria de Steam într-un viitor nu foarte îndepărtat.

Dar până atunci mai avem de așteptat… și de jucat. Iar azi vreau să discutăm despre Spider-Man Remastered. Eforturile celor de la Marvel de a-și extinde universul de entertainment începeau să se extindă și spre alte domenii, fără să fie limitat doar la filme și seriale. Și ce destinație mai bună decât cea mai profitabilă divizie din industria de divertisment modern? Așa că în 2018, din mâinile celor de la Insomniac Games a luat naștere Marvel’s Spider-Man.

Bine, am spus-o de parcă băieții ăștia nu mai făcuseră un joc toată viața și erau niște începători. Dar se întâmplă că același studio să fie responsabil pentru seria Ratchet & Clank, un alt nume legendar din catalogul de jocuri PlayStation. Sau v-amintiți de Resistance? Tot ei sunt responsabili. Dar Spyro vă sună cunoscut? Tot al lor! Iar cu un așa pedigree, era clar că jocul dedicat celui mai iubit super-erou din lume avea să fie bun. Iar când a ieșit, cred că doar cei de la Insomniac știau de fapt cât de bun este, întrucât pare că lumea a fost luată prin surprindere. Și chiar dacă a venit cu o întârziere de patru ani, acum ne putem bucura de Marvel’s Spider-Man Remastered și pe PC.

Povestea respectă lumea lui Spider-Man, dar nu se leagă de universul Marvel atât de mult

Spider-Man este cel mai popular super-erou din lume, iar când te bați pe titlul ăla cu nume precum Batman, Superman și Captain America, ai cu ce te lăuda. Și cum cel mai prietenos dintre super-eroi este sub umbrela Marvel, de-a lungul timpului a avut parte de câteva prezențe însemnate în lumea divertismentului. Făcând abstracție de la benzile desenate și desenele cu același nume de pe Fox Kids și Jetix, Spidey a fost mereu hot property. Sunt sigur că mulți dintre voi își amintesc cu drag de perioada în care ne jucam Spider-Man 2 pe PC și pentru vremea respectivă părea unul dintre cele mai next-gen jocuri pe care pusesem mâna.

Tot Spider-Man a stat și la baza a ce cunoaștem astăzi drept Marvel Cinematic Universe, succesul trilogiei regizate de Sam Raimi cu Tobey Maguire în rolul lui Peter Parker fiind considerată de mulți drept flacăra care a aprins iubirea oamenilor pentru filmele cu super-eroi. Și chiar dacă X-Men a făcut asta înainte, iar Blade a fost cam primul film mai serios de la Marvel, succesul pe care l-a avut adaptarea din 2002 și continuarile din 2004 și 2007 au rămas în istoria colectivă drept legende ale genului și niște titluri de neratat pentru orice fan Marvel, orice pasionat de super-eroi sau orice iubitor de filme bune cu o componentă narativă solidă.

Vă dați seama că la așa istoric cu greutate, un joc Spider-Man licențiat de Marvel-ul de după 2010 nu avea cum să iasă prost. Povestea jocului despre care discutăm astăzi începe cu tine, Peter Parker, în constumul de muncă, în drum spre turnul lui Wilson Fisk. Din momentul în care pornești jocul, acțiunea nu este departe, fiind aruncat destul de repede în primul boss fight. Dar odată ce-ai terminat partea de introducere și crezi că urmează să fie un joc destul de scurt, intri de fapt în pâine. Iar Marvel’s Spider-Man oferă o componentă narativă a naibii de bună și destul de complexă încât să nu fie chiar previzibilă.

De-a lungul celor 17-18 ore de poveste, vei face cunoștință cu o mulțime de antagoniști din universul Marvel și o să recunoști fețe și nume îndrăgite. Mătușa May, Mary Jane, Doctor Octavius… iar astea-s doar câteva exemple de personaje din lumea lui Spider-Man pe care le vei întâlni până o să dai gata jocul. Și înainte de trece mai departe la discuția despre gameplay, vreau să mă leg puțin și despre DLC-urile incluse în pachetul Marvel’s Spider-Man Remastered. Alături de jocul de bază, relansarea aceasta include și pachetele adiționale precum The City That Never Sleeps și The Heist. Împreună, aceste DLC-uri însumează vreo alte 12 ore de joacă. Asta așa, că să știți că vă așteaptă minim 20-25 de ore de gameplay, fără să pun la socoteală side-questuri și alte activități.

Marvel’s Spider-Man Remastered are un gameplay foarte fluid

Ce ar fi un joc Spider-Man fără un gameplay extrem de bun? Păi, nu mare lucru, iar cei de la Insomniac au înțeles asta și au oferit una dintre cele mai fluide experiențe de joc din ultimii ani. Știu, știu, jocul a ieșit în 2018 și stați liniștiți că l-am jucat și-atunci, doar că odată ce l-am pornit pe PC pentru prima oară și am putut să-l experimentez folosind mouse-ul și tastatura, la nu mai puțin de 144 de cadre pe secundă… lovește altfel! Și o face într-un mod atât de natural încât nu-ți ia mai mult de cinci minute să te obișnuiești cu schema de control; ori s-o traduci din DualShocheza în Limba Tastatureasca, în cazul în care nu-l joci pentru prima oară.

Sistemul de web swinging este implementat aproape la perfecție și tot ce ține de explorarea Manhatann-ului este atât de bine executat încât nu doar o dată m-am trezit că în loc să merg la misiunea mea, stau și mă plimb de nebun prin oraș făcând scheme în aer în timp ce sar de pe un bloc pe altul. Ba chiar mai opream din când în când explorarea că să prind vreun porumbel sau să mai opresc un jaf care se întâmplă aleatoriu prin oraș.

Uite-așa am jucat circa 10 ore pentru acest review și cred că am apucat să fac vreo 6-7 misiuni principale. Ah da și o târlă de side-questuri, am găsit peste jumătate dintre ghiozdanele ascunse în cele mai random zone din Manhattan și am încercat să aflu ce vrea Black Cat de la mine și ce e cu toate statuetele ascunse pe acoperișuri și terase. Modul în care este construită lumea jocului te încurajează să explorezi în detaliu și ești iertat dacă ai uitat că în Marvel’s Spider-Man există o mecanică de fast-travel. O vei folosi o dată, maxim de două ori atunci când te obligă tutorialul, dar în restul timpului vei uită că este acolo și vei parcurge kilometri întregi bălăngănindu-te de colo-colo cu ajutorul pânzei de păianjen pe care o scuipi din încheieturi.

Tot ce ține de mișcare, sărituri, elemente de parkour și interacțiunea cu mediul este foarte bine realizat și aceeași măiestrie se resimte și în lupte. Nu pot să explic cât de satisfăcător se simte un combo de 50 de lovituri fără damage în timp ce te ferești de gloanțe, rachete și tot soiul de atacuri inamice. Și toată asta se întâmplă la un pace extrem de grăbit, cu o schemă de control foarte intuitivă și face luptele din Marvel’s Spider-Man să se simtă la fel de bine precum cele din seria Batman Arkham și să aibă complexitatea mișcărilor din Ghost of Tsushima. Poți să îți trosnesti adversarii în modul clasic, cu pumni și tibii în cap. Poți să le smucesti armele din mâini și să repeți pasul unu, sau să îi arunci în aer unde îi ții într-o serie de bușituri bine-calculate care culminează în aruncarea nefericitului hoț de magazine direct în cârca colegului care-l ajută.

Pe partea de evoluție a personajului ai cel puțin la fel de multe opțiuni. Voi începe cu evoluția tehnică a lui Spidey și voi continua mai apoi cu partea cosmetică. Luptele în sine îți aduc ceva experiență și cu fiecare misiune îndeplinită cu succes vei primi puncte care îți cresc nivelul. Crești în rank și vei debloca tot felul de abilități, iar odată ce ai intrat în pâine și ai la dispoziție vreo jumătate de skill tree, vei descoperi mișcări noi și combinații care fac luptele și mai complexe.

Nici partea de navigare nu scapă fără schimbări în bine, iar pe măsură ce investești puncte în abilitățile locomotorii ale lui Spider-Man, acesta va deveni mai rapid, va putea sta mai mult timp în aer, poți face scheme care ajută la progresia personajului și vei învăța tot felul de trucuri care te-ajută să fii mai eficient și îți oferă un grad mai mare de libertate atunci când te plimbi printre zgârie-norii din New York.

Alături de acest sistem de abilități, evoluția personajului vine și sub formă de îmbunătățiri vizuale. Jocul îți oferă o mulțime de costume pentru Spider-Man și pe măsură ce progresezi în campanie vei debloca din ce în ce mai multe. Costumele astea pot fi și ele la rândul lor îmbunătățite cu perk-uri care ba îți măresc viața, ba îți măresc puterea și așa mai departe. Estimez că undeva pe la 40-50% din joc, ai deja deblocate destule chestii încât să te simți de parcă Spider-Man-ul tău este diferit de al prietenilor. Și cu varietatea de costume pe care ți le pune la dispoziție jocul, vei putea alege înfățișarea favorită, indiferent de originea ei. Ai la îndemână cam toate costumele purtate de Spidey de-a lungul celor șase decenii de activitate.

Marvel’s Spider-Man oferă un gameplay complex, care este acompaniat de o schemă de control impecabilă din mouse și tastatură. Asta schimbă masiv dinamică jocului și-l face să se simtă diferit. Însă dacă vrei să te bucuri de experiență next-gen de la Sony și nu ai pus mâna pe un PlayStation 5, poți juca Spider-Man pe PC cu Ray-Tracing, DLSS și cel mai important, cu un controller DualSense. Acesta din urmă este complet funcțional în această versiune a jocului dacă este conectat via USB și oferă chiar și adaptive triggers și sistemele alea noi și șmechere de vibrații.

Portările astea devin din ce în ce mai interesante

Fiind vorba despre o portare, o să intru ceva mai adânc în detalii atunci când vorbim despre grafica lui Spider-Man Remastered. Primul lucru pe care vreau să-l facem este să aruncăm o privire peste caracteristicile introduse de portarea jocului. Prima mare schimbare vine din partea NVIDIA, întrucât versiunea Remastered introduce reflexii Ray-Traced. Iar pentru a susține această adiție, producătorul de plăci video a oferit și suport pentru DLSS, dar și pentru DLAA. DLSS este tehnologia de super-sampling folosită de NVIDIA pentru a spori performanța în jocuri, iar DLAA este o formă de anti-aliasing bazată pe AI care face imaginea și mai clară.

Alături de aceste adăugiri, dusă este limitarea rezoluției. Unde PlayStation 4 putea duce jocul la FullHD și ăla vai de capu’ lui cu upscaling și tot felul de compromisuri, versiunea de PC a jocului suportă rezoluții 21:9 ultrawide și 32:9 panoramic, cât și configurații cu mai multe monitoare, astfel te vei bucura de Manhattann pe toate ecranele, indiferent de specificațiile acestora. Și ca să îndulcească oferta, cei de la Insomniac au introdus o mulțime de setări grafice în meniu, iar acestea se ajustează în timp real. Vei putea alege dintre câteva preset-uri grafice, ori poți să îți ajustezi manual setările de SSAO, calitatea texturilor, calitatea umbrelor și mulți alți parametri. 

Dar aici apare și prima problemă. Oricât de bine ar suna toate astea, setările grafice te vor băga puțin în eroare și vei observa destul de rapid că optimizarea nu este chiar la nivelul la care te-ai aștepta de la un joc lansat în 2022. Marvel’s Spider-Man suferă puțin de boala consumatorului de VRAM, iar la rezoluție 2K cu Ray-Tracing în blană și setări Very High, RTX 3080-ul meu de 10GB părea că începe să transpire grav. Nu a ajutat nici implementarea DLSS, care îmi ține FPS-ul sus, dar în comparație cu alte jocuri îmi afectează calitatea vizuală destul de mult încât să observ și să mă deranjeze.

Cu toate astea, pot ierta anumite scăpări de genul atunci când activez Ray-Tracing și văd cum lumea jocului capătă o nouă strălucire. Bălțile de pe străzile înghesuite arată fenomenal, iar zgârie-norii din sticlă tronează într-un oraș care este în mare parte gri. Și fix frumusețea asta urbană este cadrul perfect pentru reflexiile ce folosesc Ray-Tracing, întrucât detaliile sunt importante și ies în evidență mult mai bine.

Pentru context, configurația pe care am testat jocul folosește un procesor AMD Ryzen 7 5800X, 32GB de memorie RAM la 3600MHz și o placă video RTX 3080. Cu setările Very High nu am nicio problema și obțin oriunde între 100 și 144FPS cu V-Sync-ul activat. Când activez Ray-Tracing, situația se schimbă, iar la Very High am media de cadre pe secundă mare, însă intervine ceva stuttering. Cu setarea de RTX pe la jumătate, adică la Medium, diferențele se văd în continuare, însă impactul asupra performanței este mai mic, iar media de FPS coboară pe la 90, dar cam stă pe acolo ceea ce este foarte bine pentru rezoluția 2560 x 1440.

DLSS-ul reușește în schimb să mă dezamăgească și cred că are legătură cu motorul grafic folosit de Insomniac. Odată ce activezi DLSS, primele care au de suferit sunt culorile, urmate la distanță mică de texturi. Nu știu exact ce se strică la imagine, dar pentru mine devine imposibil de urmărit și aș renunța oricând la RTX și DLSS în favoarea experienței vanilla cu setările grafice la maxim. Mai ales că vorbim despre un joc al naibii de frumos.

Texturile sunt extrem de curate și bine finisate, părul personajelor arată și se mișcă destul de real, lip-sync-ul se potrivește bine și experiență overall este bună, spre foarte bună. Câteodată am avut momente în care am pus pauză jocului pentru a admira modul în care pică lumina pe fața unui personaj și cum acesta pare mai de grabă scos dintr-un serial, nu dintr-un joc din 2018. Și faptul că în 2022, cu tot cu lansările care au mai fost până acum, un joc vechi de patru ani reușește să mă lase mască, este mare lucru și o consider o victorie importantă pentru comunitatea de gameri de pe PC. Chestia asta ne dovedește potențialul pe care îl au chiar și jocuri mai vechi pe o platforma cu putere practic nelimitată. Este o plăcere să țopăi de pe Empire State Building cu grafică la maxim, ori să te oprești pe o margine de turn că să admiri skyline-ul din Manhattann.

Sunt și probleme, desigur. Nu doar o dată un cutscene o lua înainte lăsând animația în aer, ori alte dăți dialogurile se întrerupeau brusc și părea că lipsesc bucăți din cinematic. Printre problemele întâmpinate s-au mai numărat și câteva no-clip-uri prin texturi, niște scăpări de focus, clădiri care nu erau randate complet când treceam pe lângă ele în viteză și mizilicuri d-astea care te zgârie pe ochi. Doar că aici pot da vina și pe driverele NVIDIA, întrucât jocul nu era lansat când am început eu să-l joc și până la ultima versiune de software pentru GeForce nu puteam nici măcar să intru în Spider-Man Remastered dacă aveam DLSS sau RTX activat.

După update, lucrurile au început să miște mai bine, să arate mai bine și parcă s-au mai dus din probleme; dar nu complet. Încă există locațîi în care am întâlnit drop-uri de FPS indiferent de setările grafice și am mai avut câte un crash ocazional, dar și astea sunt parte din experiență de gaming pe PC. Nu zic că e ok și normal, dar nu este ceva de speriat și când se întâmplă, de cele mai multe ori nu poate fi replicat.

Auditiv, jocul sună bine. Muzica specifică creațiilor Marvel este foarte bine introdusă în joc și o vei remarca de fiecare dată când merge în surdină, dar nu va deveni obositoare pentru că de multe ori dispare. Îmi plac și efectele audio care se-aud atunci când te zbengui în aer și atingi viteze amețitoare, dar și cele din timpul luptelor care completează acțiunea fast-paced. Însă punctul forte al lui Marvel’s Spider-Man îl reprezintă actorii. Alegerea celor care-și împrumută vocile pentru acest joc pare făcută la mustață, întrucât toată lumea se potrivește perfect cu dinamica jocului și fiecare voce pică bine pe fața personajului care vorbește.

Ca un bonus, va recomand să NU dezactivați radioul din joc. Nu doar o dată m-am oprit din orice făceam că să-l ascult pe J. Jonah Jameson cum debitează la radio ca un veritabil crainic de România TV sau vreo antenă. Și faptul că  este enervant îl face atât de bun și înseamnă că actorul care-și împrumută vocea a făcut o treaba de nota 11 din 10.

Bon, a venit momentul să punem punct și acestui capitol și să acordăm notele. Iar Marvel’s Spider-Man remastered punctează bine peste tot. Pentru poveste, elemente de world building și personaje, îi acord un 9. Există câteva momente de lazy writing și se leagă destul de ciudat de universul din care face parte, dar per total, este o experiență enjoyable și destul de longevivă, care îți dă de lucru și nu te va plictisi. Pentru gameplay, nu pot să nu îi acord un 10. Controlul este perfect, variat și se leagă strâns de mecanicile finisate cu atenție. Este o plăcere să te dai pe liane printre zgârie nori și betoane, iar luptele sunt atât de satisfăcătoare încât îmi va fi dor de ele odată ce voi termina treaba cu jocul ăsta.

Din poziția de portare, va puncta bine și la grafică. Dar nu îi pot da un 9 sau 10, pentru că mi se pare că astea-s note pentru lucrările cu adevărat bune, iar aici portarea în sine și optimizarea ar mai avea nevoie de câteva ajustări bune până să fie într-un stadiu aproape de perfecție. Cu toate astea, un 8 descrie foarte bine prezentarea generală a jocului care arată bine în 90% din timp și sună bine de la un cap la altul. Și cu asta, nota finală pentru Marvel’s Spider-Man este 9 și cred că această lansare este una dintre cele mai importante de anul acesta. Iar la cei 60 de euro pe care îi plătești, primești un joc foarte bun și câteva DLC-uri care îți oferă ore bune de gameplay extra. Deci, merită cumpărat fără doar și poate, chiar și la preț întreg.

Concluzie

Cam ăsta este Marvel’s Spider-Man Remastered pe PC. O portare reușită per total, care aduce la un loc o componentă narativă complexă, un gameplay foarte bun și fluid, grafică plăcută ochiului și foarte realistă în anumite momente și o lume care arată și se simte foarte autentică. Cei de la Insomniac au reușit să păstreze atmosfera jocului original și asta este mare lucru într-o mare de portari și remaster-uri și remake-uri care au inundat piața în ultima vreme.

Și nu vreau să mă înțelegeți greșit, nu mă deranjează ocazionalul remake, mai ales dacă este de calibrul lui Mafia The Definitive Edition sau al lui Tony Hawk Pro Skater 1+2, dar câteodată pare că publisherii încearcă doar să facă niște bani rapizi pe IP-uri deja existente cu un minim de muncă… mă uit la tine Rockstar cu GTA remasterizat cu tot. Dar nu pot fi supărat; la finalul zilei, deschid Steam și am de ales între Forza Horizon 5, God of War, mouse și tastatură, controller de Xbox, ori DualSense, ori volanul de curse și toate pe aceeași platforma: the old and tried PC.

Vremea consolelor nu este trecută și nu mi-ar plăcea să le văd dispărute de pe piață. Dar îmi place foarte mult abordarea mult mai deschisă a ultimilor ani și cred că este o direcție bună care va uni taberele astea. Gata cu războaiele între console și certurile fără sens între fanboy. Jocuri să fie, că de jucat avem pe ce să le jucăm.

NOTĂ: puteți urmări review-ul în format video pe canalul de YouTube PlayGround: Spider-Man nu a arătat niciodată atât de bine pe PC!