„Marile” REVIEW-uri de jocuri se intorc la ZONA: SNIPER ELITE 3!

Am sa incep acest review prin a spune: „NU…Nu am murit! Si nici nu am fost dat afara de la Zon@! Pur si simplu ne-a trebuit o perioada de acomodare cu noul format al emisiunii! Acestea fiind spuse, si dupa cum cred ca v-ati dat seama din titlu, incepem iarasi cu review-urile la Zon@! Jocul de astazi: Sniper Elite 3! Asa ca fara prea multa gargara, hai sa vedem ce este de capul lui si daca merita atentia noastra.

Tema celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost de mult fumata. Au apus vremurile in care Call of Duty, Medal of Honor si Battlefield se defasurau in aceasta locatie. Acum locatiile preferate de creatorii de jocuri sunt fie prezentul, cu arme moderne si avioane de lupta supersonice, fie viitorul cu exo-schelete si arme de care nici nu am auzit. Totusi, acest tip de jocuri istorice au mai vazut ceva titluri care sa le aduca in atentia publica, Company of Heroes 2 sau Enemy Front fiind doar cateva dintre ele. Bine, nici recentul Wolfenstien nu se sustrage de la tematica „nazista”, dar spune povestea intr-un mod unic.

Sniper Elite 3 are loc tot in aceasta epoca, atunci cand nazistii cei rai invadau lumea. Si cand americanii inca erau aia buni 🙂 Cand lumea avea nevoie de eroi, iar sniperii erau luptatorii silentiosi ai razboiului, fiind respectati si temuti de ambele tabere, motiv pentru care am si eu un mare respect pentru lunestistii de azi si din trecut; sa tragi cu asemenea arma necesita extrem de multa indemanare. Probabil de asta am jucat toate jocurile in care faci pe „ochiusul” de razboi. Din pacate, Sniper V2, cu toate ca a avut ceva plusuri considerabile fata de predecesor, nu a reusit sa impresioneze atat de mult cat m-as fi asteptat, asta si din cauza limitarilor pe care le impunea jucatorului, iar povestea nu era nici ea cine stie ce. Lucru pe care il pot spune si despre acest titlu! Sigur, se indeparteaza de strazile Europei si trece intreaga actiune in Africa, unde esti insarcinat cu ventilarea de soldati nazisti, dar parca nu reuseste sa motiveze jucatorul. Sa ii ofere acel ceva unic care sa il faca sa se implice in naratiune. In teatrul de razboi din Nordul Africii plasarea unui lunetist pare un pic cam fortata, mai ales ca acest front a fost de fapt si de drept unul intesat tancuri, nu de lunetisti, asa ca intelegeti de ce sunt atat de reticent in fata povestii care lasa de dorit la capitolul acuratete istorica. Bine, pe de alta parte, pot sa suspend realitatea si sa spun ca este doar un joc, dar mai am ceva materie cenusie care urla din rasputeri in spatele bostanului.

Pentru a treia oara preiei comanda locotenentului Karl Fairburne, care din pacate nu si-a primit numele in acest joc, din motive…care imi scapa. Adica stai doua jocuri sa iti dezvolti un personaj central, Samantha ta narativa, ca apoi sa uiti sa ii dai un nume in cel mai nou joc? Rebelion ori au avut ceva probleme juridice, ori pur si simplu s-au apucat sa taie cu toporul in scenariu. Bine, nici povestea nu este prea memorabila daca e sa analizam la rece, Rebelion in Sniper Elite 3 facand o treaba mai proasta decat in orice alt joc, tot scenariul invartindu-se in jurul nazistilor care incearca sa dezvolte o noua arma undeva in Africa. Iar asta este cam tot ceea ce primesti cand vine vorba de scenariu. Stii ca trebuie sa mergi de la punctul A la punctul B pentru ca jocul iti dicteaza asta, dar mai departe de atat nu prea iti bati capul. Este pacat, mai ales ca discutam despre un front al celui de-al Doilea Razboi Mondial care nu a mai fost explorat pana acum. Merita mai multa atentie, dupa parerea mea. Dar asta este! Nu e ca si cum pana acum Rebelion au facut o treaba buna la capitolul povesti in jocuri, asa ca mai mult de 6 la poveste nu ii putem acorda.

Multe dinte elementele care au consacrat aceasta serie se intorc si in acest titlu. De la furisatul prin boscheti pentru a obtine o pozitie avantajoasa, pana la camera realista care iti arata pe unde intra si pe unde iese glontul, infatisand exact ce stricaciuni faci folosindu-ti arma. Totusi, un lucru care s-ar putea sa-i bucure pe multi, este faptul ca jocul a reusit sa treaca peste limitarile predecesorilor intr-un aspect: ma refer evident la faptul ca acum ai o lume in care iti poti face de cap dupa cum iti pofteste…teava. Practic jocul nu te mai limiteaza la un traseu prestabilit, ingradindu-te la ceea ce poti si nu poti sa faci, ci iti spune ca poti sa abordezi o misiune dupa cum te taie capul, mai mult, aruncand in fata ta si o serie de obiective secundare pe care le poti sau nu indeplini. Experienta acumultata o data ce indeplinesti un obiectiv, armele si mod-urile pentru arme sunt legate de contul tau, astfel, nu o sa fie nevoie sa iti pierzi timpul in multiplayer cu level up-ul personajului.  Este o variatie care lipsea seriei si este binevenita, incurajand inventivitatea jucatorului, acesta fiind nevoit sa gandeasca inainte sa apese pe tragaciul virtual. Bine, asta nu inseamna ca jocul este un sir interminbabil de impuscaturi, Sniper Elite 3 oferind in egala masura si „timpi morti”, in care cauti locatia perfecta pentru un foc bine plasat, si momente tensionate in care intreaga armata nazista te cauta pe harta.

Dupa cum am spus explorarea joaca un rol extrem de important in Sniper Elite 3, dar din pacate acesta este si cel mai plin de buguri joc din serie. De la cazutul prin textura, pana la inamici care dispar, am experimentat toate genurile de buguri si glitch-uri posibile. Pe langa asta, mai sunt si minusuri care nu ajuta jocul, precum faptul ca nu poti sa executi un takedown din cover sau favoritul meu, inamici care te vad din capatul celalat al hartii. Asta ca sa nu mai vorbesc ca sistemul de checkpoint este de-a dreptul baut. Acesta salveaza cand vrea el, de mult ori chiar in timpul unei batalii, lasandu-te pe tine sa te impusti cu zeci de nazisti ori de cate ori incarci o salvare. Si pentru ca tot am vorbit despre inamici, hai sa discutam si despre inteligentul artificial. Sau in acest caz, defunctul inteligent artificial. Toti, si cand spun toti, ma refer la toti inamicii din Sniper Elite 3 sunt prosti ca noaptea sau codati cu inteligenta unui cartof. Fie te vad de la Cocarlatii din Deal si incep sa traga dupa tine ca apucatii, fie te plimbi prin fata lor si nici nu te baga in seama. Poti sa folosesti in cele mai multe cazuri sistemul de stealth implementat in joc, acestia observandu-te cand ii taie capul, indiferent de ce dificultate ai ales.

Armele pe care le ai la dispozitie le-as pune in trei categorii. Cele pe care le folosesti tot timpul. Cele pe care le folosesti din cand in cand. Iar in a treia categorie sunt cele pe care le folosesti doar de cateva ori. Probabil dupa cum era de asteptat, armele pe care le folosesesti tot timpul sunt pustile cu luneta. Destul de variate, fiecare cu cate un avantaj si un dezavantaj, se pot numi simulari virtuale ale originalelor. Iti lasa impresia de impact, de recul si mai ales de putere, un lucru pe care nu il pot spune cu inima impacata despre V2. Pe de alta parte, armele pe care le folosesti ocazional, sunt armele secundare. Mitraliere si alte zdranganele cu gloante cu care iti faci praf competitia. Nu sunt nici pe departe atat de exacte precum un sniper, si in general le folosesti ca pe o ultima resursa cand dai nas in nas cu un inamic. Si ultima categorie sunt minele si alti explozivili cu care jocul te incurajeaza sa te joci, dar nu o faci decat in momentele in care este cu adevarat necesara folosirea lor. Un lucru este cert! Arma ta cu luneta este cel mai bun aliat al tau. Atat ea cat si sunetul joaca cel mai important rol in desfasurarea ta pe terenul de lupta. Sunetul in sine este o mecanica de joc. De multe ori vor trece avioane pe deasupra capului tau, sau un tun antitanc va trage, acela fiind punctul in care tu trebuie sa tragi si sa iti si nimeresti tinta.  Tot timpul exista ceva care sa faca destul zgomot cat sa te mascheze, dar trebuie sa fii atent. Nu poti sa tragi de mai mult de trei ori din aceeasi pozitie, inamicii observandu-te dupa al treilea foc fara doar si poate.

Kill Cam-ul se intoarce si el, si din fericire este una dintre cele mai satisfacatoare mecanici din joc. Literalmente aceasta iti incetineste timpul, arandadu-ti glontul de cum pleaca din teava, traiectoria lui, cum trece prin inamic, ce loveste in tot acest proces si la final te lasa sa te simti ca un adevart maestru al armelor de foc. Din pacate, dupa o perioada incepe sa devina plictisitor, asa ca poti sa iti editezi din meniul jocului cat sa dureze aceste kill cam-uri. Asta daca doresti sa impusti mai mult, decat sa vezi filmulete in care te delectezi in timp ce zbori bijuterii de nazist. Pentru gameplay un 7,5.

La capitolul multiplayer nu putem sa discutam prea multe! Avem Survival, un Hoarde Mode glorificat, in care trebuie, dupa cum sugereaza si numele, sa supravietuiesti cat mai mult valurilor interminabile de inamici. Din pacate acest mod este un pic cam limitat, avand in vedere ca ai o harta destul de mica, comparativ cu cea din campania de single player, facand modul distractiv, dar doar pentru cateva ore. Nici multiplayer-ul competitv nu este cine stie ce. Meciurile precum Team Deathmatch sunt in mare parte lobby-ul de Call of Duty in care toata lumea alearga cu mitrailera in brate si mai gasesti cate un sniper singuratic undeva pe o colina. Distance King si No cross pe de alta parte, sunt doua moduri pe care cei care s-au distrat cu cele zece ore de campanie single player, trebuie sa le incerece. Aici te simti ca un adevarat sniper „digital” si iti este pusa la incercare mintea, fiind nevoit sa gandesti ca un adevarat lunetist. No Cross este de departe modul cu care m-am distrat cel mai mult, avand in vedere ca nu ai voie sa intri in teritoriul inamic, asa ca trebuie sa te ascunzi bine si sa astepti un oponent sa faca o greseala. Simuleaza tensiunea unui razboi adevarat si te face sa te gandesti de 10 ori pana sa executi o miscare. Pentru multiplayer un 7.

Grafic, Sniper Elite 3 este cel mai aratos joc pe care Rebelion l-au realizat pana acum. Asta nu isneamna ca nu este si plin de buguri, dar intr-un joc open world era de asteptat. Pe de alta parte avem parte de toate inovatiile aduse de placile video si motoarele grafice de ultima generatie, jocul trecand de la cacaniu inchis la o paleta de culori mult mai bine definita, unde si alte culori, mai vioaie si-au facut loc, dovada ca incepem sa iesim din era Call of Dute unde totul este maro! Animatiile sunt extrem de bine realizate, cu toate ca mai gasesti eternul soldat care dispare sau inamici blocati intr-o textura, asa ca sa nu va asteptati sa nu vedeti cate un nazist digital cum se plimba intr-un singur punct. Sunetul este si el extrem de bun. Mai bun ca in multe alte jocuri, motiv pentru care nota creste vizibil. Un 8, si trecem la concluzie.

Sniper Elite 3 nu este un joc rau. Isi merita banii, dar parca ii lipseste ceva. Avem un joc cu sniperi digitali extrem de bun si bine pus cap la cap, unde mecanica de sniping a prevalat in defavoarea altor lucruri, precum inteligentul artifical. Noi la Zon@ ii acordam un 7. Si pentru ultima data oameni buni: Andrei nu a murit! Incetati cu mesajele de condoleante pe facebook! We’re back!