LG C2 evo de 42″ este cel mai mic TV OLED de pe piață (review)

Câteodată primim la teste produse care ne rămân întipărite în minte și ne fac să ne minunăm de ce a putut să născocescă producătorul. Cam așa pot descrie experiența pe care am avut-o cu LG C1, un televizor OLED cu rezoluție 4K și rată de refresh de 120Hz pe care l-am testat anul trecut. Iar ca orice serie bună, un început atât de-n forță se bucură de un sequel, iar astăzi avem la test noul LG C2 evo, în varianta de 42″. Dacă aveți o senzație de deja-vu, este din cauza faptului că am vorbit deja despre acest model în recenzia lui Gran Turismo 7, însă pe atunci nu aveam voie decât să vă spun câteva chestioare, în mare.

Dar cum produsul este acum disponibil în magazine și putem vorbi la liber despre el, este timpul să vedem ce-l face special. Până la urmă, nu vezi în fiecare zi un televizor cu o diagonală de numai 42″ care să ofere specificațiile ăstuia. LG C2 evo este o serie de televizoare care pășesc pe urmele celor din seria C1 de anul trecut și aduc câteva îmbunătățiri însemnate. Pe lângă un suport software mai bun, un design diferit și un procesor mai nou, televizoarele din noua serie folosesc panourile LG OLED evo pe care le-am văzut implementate până acum doar pe seria G1, flagship-ul anului 2021. Numai că de data asta, panourile sosesc pe o serie mai blândă cu portofelul tău.

Specificații și construcție

Spuneam în recenzia lui LG C1 că ne apropiem de era televizoarelor SF, cu un design minimalist care încearcă să elimine pe cât posibil marginile groase, cutiile de plastic de care sunt atașate ecranele și să ofere posibilități mai mari de integrare într-un setup; doar că LG C2 evo, cel puțin modelul de 42″, se îndepărtează puțin de la rețeta asta și oferă un design ceva mai clasic, iar construcția aproape SCI-FI de pe C1 este purtată mai departe doar de modelele mai mari. Asta face din versiunea cea mai mică o creație foarte interesantă, care se zbate să își găsească un loc pe linia subțire dintre televizor și monitor.

Un lucru care s-a schimbat ține de partea de design. Aici nu doar că televizorul în sine arată de parcă a primit mai puțină atenție, dar este MULT mai ușor decât C1. Bine, este de vină și diferența de diagonală, dar asta nu schimbă faptul că de la 32 de kilograme de TV am coborât la sub 10kg. Diferența asta se simte, credeți-mă, iar spatele meu le-a mulțumit băieților de la LG, mai ales că acum suntem și cu un etaj mai sus decât anul trecut și nici n-a înflorit vreun lift din grădină.

Experiența de instalare a fost… curioasă. Am desfăcut cutia, am scos individul plasticos și ghici ce; am găsit picioarele. Iar în comparație cu suportul super elegant din metal de pe C1, am primit niște piciorușe amărâte de plastic care nu fac deloc dreptate unui astfel de produs. Iar dintr-un produs extrem de atent finisat și cu un aspect impunător, ne-am ales cu genul de televizor pe care l-ai găsi în bucătăria maică-mii, cu un ProTV care rulează în surdină aproape 24/7.

Sunt însă și unele părți bune, precum marginile care au rămas în continuare foarte subțiri și creează efectul ăla de ramă foto care m-a cucerit în trecut. Nici telecomanda nu dezamăgește și oferă în continuare funcția de navigare cu un cursor. Navigarea prin meniu este foarte comodă și ușurează foarte mult procesul de tastare prin intermediul tastaturii de pe ecran. Dar despre experiență de utilizare a sistemului de operare vom discuta ceva mai târziu.

Partea asta de construcție este ok și nu prea. Pe de-o parte este mult mai ușor de transportat, instalat și integrat pe un suport de televizor, dar pe de altă parte pierde din feeling-ul ăla premium pe care îl aștepți de la un televizor OLED de la LG. Veți observa însă că majoritatea plângerilor pe care le am aici sunt de natură estetică, iar odată ce ne îndreptăm atenția spre ce poate face televizorul în sine, parcă și încep să uit de neajunsurile astea.

Privind prin globul de cristal

Dacă spuneam despre LG C1 de 65″ că este un „telemonitor” acum mă văd obligat să șterg cu buretele numele ăsta de alint pentru că producătorul coreean pare să-mi fi citit gândurile. Cu o diagonală de numai 42″, noul LG C2 evo este fie un monitor extrem de mare, fie un TV extrem de mic. Bine, asta la standardele de televizor 4K lansat în 2022, unde nu punem la socoteală modelele de 350 de lei cu rezoluție 720p de la producători mici. Orice criză de personalitate ar avea însă acest produs, este dată la o parte imediat ce-l pornești.

Culorile extrem de vii, luminozitatea mare și profunzimea imaginilor m-au lăsat interzis și chiar dacă până în acest punct râdeam cu băiețîi de cât s-au calicit LG la materialele din care este construit televizorul, am înțeles de ce a fost nevoie de o strategie de cost-saving. Panoul ăsta OLED Evo chiar face o diferență față de cel pe care l-am văzut pe C1 și se simte că este un pas mai departe, trecând în segmentul de flagship. Și dacă o construcție mai slabă calitativ este prețul pe care trebuie să-l plătim pentru imagini atât de clare și arătoase, ei bine, fie! I can work with this.

Avându-l de ceva timp prin birou, ne-am îndrăgostit cu toții de LG C2 evo. Însă cel mai fericit de noul membru al echipei a fost Ovidiu, editorul nostru video, care se folosește de panoul excelent de pe acest TV și-l utilizează ca monitor de control pentru toate clipurile noastre. În acest fel, poate compara culorile 1:1 cu ce iese din cameră, ceea ce pe de-o parte îi ușurează munca, în timp ce o face și mai plăcută. Plus că la 42″ este destul de mare încât să stăm liniștiți pe canapea ca la cinema și să ne uităm împreună la ce ne-a ieșit după o zi de muncă.

Și dacă tot am ajuns la experiența de vizionare, nu pot decât să continui pe tonul laudativ de până acum. Și nu, nu m-a plătit nimeni s-o spun, dar LG C2 evo are unul dintre cele mai tari ecrane pe care le-am văzut vreodată. De la simple videouri pe YouTube, până la filme cu HDR și Dolby Vision și jocuri la rezoluție 4K și 120FPS, totul se vede și se mișcă ireproșabil. Negrul este foarte mulțumitor pentru ochi, na’ doar este un OLED, iar culorile sunt echilibrate. Nu țipă niciuna la tine, nu are vreun tint ciudat și per total, pare că LG a investit ceva timp în calibrarea panoului înainte de a închide bestia în cutia de carton în care ne-a fost livrată.

Iar dacă anul trecut vorbeam despre partea asta de upscale și experiența de vizionare de conținut 1080p pe un ecran 4K, spunând că există o oarecare pierdere de calitate, grație noului procesor a9 Generația a 5-a situația s-a schimbat în bine. Îmi place că producătorul păstrează consistența aici și unde C1 aducea îmbunătățiri față de CX, C2 aduce îmbunătățiri față de C1. Și cred cu tărie că dacă o duc așa, cei de la LG se îndreaptă ușor și sigur spre poziția de cel mai tare producător când vine vorba despre tehnologii de upscale. Inclusiv posturile TV standard se văd mult mai bine și nu mai există diferențe atât de mari între ce vezi de pe un stick USB sau servicii de streaming, comparativ cu posturile de televiziune.

Tot procesorul este responsabil și cu anumite optimizări ale imaginilor. Dacă ai un cadru flat în care elementele nu ies atât de bine în evidență, odată trecute prin filtrul acestui procesor, AI-ul va umbla la highlights. În acest fel, reușește să identifice elementul principal din cadru și să-i ofere o profunzime mai mare a culorii, astfel iese în față fără să se simtă în plus în cadru. Din păcate, asta trebuie văzută ca să fie înțeleasă, iar imaginile noastre, oricât de bine ar fi capturate de cameră, nu surprind tehnologia asta AI în acțiune așa cum trebuie.

S-auzim ce-are de spus

Pe zona de audio nu văd mari schimbări. LG C1 a fost mai mult decât decent din acest punct de vedere, iar configurația sa 2.2 cu o putere totală de 40W își face loc și pe LG C2 evo. Aceleași două difuzoare de câte 10W și un subwoofer de 20W îți asigură destul de multă putere încât să nu simți nevoia imediată a unui soundbar. La fel ca și în materialul trecut, nu a durat mult până am exagerat cu volumul și au început să urle băieții la mine, dar în numele științei, m-am simțit obligat să-i ignor și să-mi văd de treabă.

Dacă totuși nu te mulțumesc boxele integrate în C2, poți oricând să conetezi un soundbar prin intermediul portului HDMI cu suport eARC. Nici jack-ul de căști nu a dispărut, astfel poți conecta surse audio și prin această metodă. Pot spune că sunt destul de mulțumit cu plaja de conexiuni pe care o ai la dispoziție și trebuie să fii extrem de specific pentru a găsi ceva care să nu meargă conectat la TV.

Alt lucru care a rămas neschimbat este suportul pentru Dolby Atmos. Chiar dacă sistemul audio integrat nu este cel mai strălucit, procesarea software servește ca filtru de calitate. Pare că AI-ul care se ocupă de asta este pe aceeași lungime de undă cu urechile mele, întrucât odată ce am făcut trecerea de la un film normal, la unul cu Dolby Atmos m-am simțit de parcă am ajustat egalizatorul cu mâna mea. Vocile personajelor se aud bine, sunetul este spațiat corect și sound stage-ul este destul de bun, astfel nu se aude un sunet plat.

Odată cu trecerea la un procesor din generația a 5-a, LG a făcut un pas înainte cu remixarea sunetelor. Deși avem un sistem 2.2, deci cu două canale, sunetul este simulat de parcă ar fi transmis prin intermediul unui sistem 7.1.2. Datorită acestei tehnologii, obținem un sunet surround, care pare să te înconjoare odată ce încep să facă gălăgie mai multe lucruri. Doar dai drumul la un Avengers sau ceva cu multă acțiune, iar fiecare explozie sau sunet puternic te va face să tresari.

LG C2 evo și jocurile video – saga continuă

Dacă îmi place ceva mai mult decât să scriu despre cele mai tari jucării apărute în lumea asta tech, este partea în care ajung să mă joc pe chestiile astea. Și normal c-am venit cu PlayStation 5-ul în traistă și cu simulatorul auto pregătit. Doar nu credeați am folosit LG C2 evo numai pe post de ecran pentru testat Gran Turismo 7; nu dragilor, am legat consola cu tot cu SSD-ul de 2TB plin de jocuri și m-a uitat Dumnezeu în fața ecranului. Iarăși…

Panoul OLED Evo se bucură în continuare de tehnologiile G-Sync de la NVIDIA și FreeSync Premium de la AMD, iar în combinație cu dimensiunea redusă, poate face din acest televizor un pretendent foarte bun pentru postul de monitor de gaming cu diagonală mare. La 42″ nu te obligă să fugi prea departe de ecran, iar o distanță de un metru, hai un metru și jumătate, ar trebui să fie potrivită pentru a nu-ți pune vederea în pericol. Combini asta și cu un controller și gata; te-ai scos cu mare monitor de gaming cu rezoluție mare și rată de reîmprospătare mai mult decât decentă.

Treaba se complică puțin atunci când conectezi un PC la televizor. Pentru gaming la rezoluție 4K cu 120FPS ai nevoie de un sistem destul de musculos, astfel a trebuit să punem la trebă platforma cu 12900KF și RTX 3080. Dar dacă îți permiți o astfel de configurație, experiența pe care ți-o oferă LG C2 evo este de neegalat. Da, da, PlayStation 5 și Xbox Series X sunt două console impresionante care îți oferă foarte multă putere pentru cât costă, însă nimic nu înlocuiește un PC care îți duce jocuri noi cu Ray Tracing la rezoluție nativă.

Dar știți ce s-a mai întâmplat între timp pe zona de gaming și merită menționat? LG a adus aplicațiile GeForce Now și Google Stadia pe televizoarele sale, astfel nici nu mai ai nevoie de o consolă sau de un PC pentru a te bucura de cele mai tari jocuri. Deși Stadia este un fail, vedem cum librăria de jocuri compatibile cu GeForce Now se mărește de la o săptămână la alta. Iar cu un hardware destul de puternic încât să susțină confortabil streaming de jocuri, un abonament RTX 3080 este o variantă foarte bună dacă nu vrei să cheltui bani pe o platformă dedicată și nu te deranjează selecția limitată de jocuri. În acest fel, LG C2 evo nu este doar un televizor, ci poate dubla în rolul de consolă.

Televizoarele și inteligența

Experiența mea cu televizoarele inteligente s-a concentrat mult pe Android TV. Însă în cazul lui LG C2 evo avem parte de webOS. Sistemul dezvoltat de producătorul coreean a evoluat frumos, iar pe lângă cele două servicii de game streaming despre care v-am spus, oferta de aplicații a crescut binișor. HBO Max? Avem! Netflix? Mai trebuie să întreb?! Amazon Prime, Hulu, orice platformă populară este aici, deci nu vei fi lăsat pe dinafară.

O chestie nouă introdusă odată cu generația C2 este personalizarea experienței per profil. Trăieșți într-o casă în care împarți televizorul cu mai mulți oameni? Fiecare poate avea acum propriul profil, iar sistemul de operare va învăța comportamentul fiecărui utilizator pentru a-i recomanda filme și seriale potrivite gusturilor sale. Chestia asta se întinde și peste canalele TV, iar odată ce ai petrecut câteva ore uitându-te pe Discovery sau Digi Sport, televizorul va începe să-ți recomande canale similare. Bine, aici este o mică piedică de implementare întrucât nu știu cât de bine este integrat suportul asta cu providerii de cablu TV de la noi, dar măcar poți crea scurtături prin intermediul cărora să accesezi rapid canalele preferate.

Toate astea sunt incluse într-un hub care servește drept ecran principal și mi se pare, până acum, cea mai utilă interfață smart pentru un televizor. Deși Android TV are frumusețea sa, nu pot să trec peste unele limitări, iar Samsung cu sistemul său nu m-a atras niciodată. Nu cred că există încă un sistem de operare perfect, sau unul care să fie recunoscut la scară largă drept „cel mai bun” dar webOS are o șansă să devină fix asta.

Interfața acestuia mi-a amintit cumva de Windows 8.1 și meniul acestuia bazat pe tiles. Nu pot spune că-mi displace, mai ales că LG a știut cum să filtreze informația astfel încât vei avea mereu chestii care te interesează pe ecran. Poți vedea vremea din zona ta, poți căuta super rapid aplicații sau show-uri din bara de căutare, primești recomandări de aplicații similare celor pe care le folosești și așa mai departe. Mi se pare că producătorul s-a concentrat pe experiența utilizatorului și a lăsat show-off-ul specific brandurilor de genul de-o parte. Asta este o mișcare bună care arată că LG știe ce are pe mâna și acum vrea doar să îl facă mult mai util și ușor de utilizat.

C2 este fenomenal… dacă nu ai deja un OLED

Oricât de mult mi-ar plăcea să spun că seria C1 și-a găsit nașul și a fost pusă la respect la numai un an după ce a apărut, mi-e imposibil să fac asta. Chiar dacă LG C2 este un televizor extraordinar pe care-l vom folosi la birou mult și bine de-acum înainte, nu pot să îl recomand cuiva care are deja un OLED, fie el din generația trecută de la LG sau de pe la alt producător de Doamne-ajută. Iar aici ajungem și la partea ceva mai tristă a acestui review, pe care mi-ar fi plăcut să-l închei cu un boom.

LG C2 de 42″ costă nu mai puțin de 6.500 de lei, în timp ce modelul de 48″ adaugă încă 1.000 de lei la acel price-tag. Iar acum nu c-aș fi Gică Contra sau ceva, dar când ăsta micu’ vine cu un preț atât de mare, mi-e greu să nu recomand un C1 de 55″ care costă 5.000 de lei. Iar atâta timp cât modelele vechi vor fi în stocuri, nu văd cine ar face greșeala să dea peste 1.500 – 2.000 de lei în plus pe un panou pe care nu-l poți aprecia destul decât dacă n-ai testat deja un OLED ca să vezi diferențele.

Iar dacă faci trecerea de la un panou clasic la un OLED, sunt sigur că C1 va fi un upgrade imens de care te vei bucura câțiva ani buni de-acum înainte. Iar asta face din seria C2, una destul de greu de recomandat. MSRP-ul este cu circa 100$ mai mare pentru fiecare model în comparație cu C1. Unde mai pui că televizoarele astea deja sunt disponibile la reduceri, fiind old-gen deja?

Dacă vrei totuși the latest and the greatest și cazul tău specific necesită cel mai mic televizor OLED de pe piață, jucăria asta de 42″ de la LG este cea mai bună alegere. Momentan singura, dar în continuare cea mai bună. Și pentru voi, cei cu bani și case pe măsură lor, veștile sunt bune, întrucât selecția de modele este mare, iar diagonala de 42″ este doar prima din lista care urcă până la 83″.