În ultimul timp, mi se pare că piața laptopurilor începe să devină chiar mai suprasaturată și complicată decât în trecut, cu denumiri din ce în ce mai complicate ale modelelor, dar și ale componentelor, menite să te inducă în eroare și care ajung să le provoace dureri de cap chiar și celor mai mari pasionați de tehnologie.
Dacă acum câțiva ani știai concret că un laptop este făcut fie pentru gaming, fie pentru productivitate, printr-un design specific, denumirea lui și componentele din el, acum lucrurile nu mai stau chiar așa. Mi se pare că mulți producători încearcă să facă tot felul de mix and match-uri ca să mulțumească pe toată lumea cu fiecare produs, practic, înotăm într-o mare de laptopuri ce se vor un fel de jack-of-all-trades, dar care nu excelează prin nimic, ba chiar mai mult, creează probleme acolo unde ele nu existau în trecut.
Sunt multe branduri pe care aș putea să le numesc atunci când mă gândesc la exemple concrete, dar sunt și multe altele care sunt ceva mai „serioase” și care încearcă să-și păstreze intactă esența și reputația câștigată prin eforturi uriașe în trecut.
Pentru mine, Lenovo mereu s-a încadrat în această categorie. Consider că atunci când îți cumperi un laptop Lenovo Legion, știi bine cum o să se comporte și pentru ce este făcut, la fel și dacă alegi să-ți cumperi un ThinkPad sau un Yoga.
Gama Lenovo niciodată nu a fost flashy, nici din punctul de vedere al denumirilor, care s-au menținut cât se poate de simple și la obiect, dar nici din punctul de vedere al aspectului, care mereu a fost ceva mai classy comparativ cu cel al multor competitori care și-au încercat norocul prin benzi RGB cât mai nonconformiste și culori ce îți sar în ochi. Ce au avut mereu laptopurile Lenovo, însă, a fost ceva ce contează mai mult decât orice detaliu estetic: fiabilitatea.
Fix despre un laptop de genul acesta, fiabil și elegant, am să vă vorbesc azi: Lenovo Yoga Pro 7 14ASP9, care vine cu procesor Ryzen AI. Da, Lenovo nu a implementat doar procesoare ARM pentru laptopurile lor, așa cum am văzut zilele trecute (găsiți review-ul aici), dar și renumitele procesoare Strix Point de la AMD, care m-au surprins plăcut de fiecare dată când am avut de-a face cu ele.
Aspect
Voi continua discuția despre procesor ceva mai jos, pentru că acum vreau să vorbesc despre aspectul laptopului și ce-ți sare în ochi la prima vedere. În primul rând, este destul de subțire, dar ceva mai greu decât alte modele similare, având o greutate de 1,54 kg, ceea ce nu este rău, dar tot depășește puțin greutatea la care mă așteptam de la genul ăsta de laptop. Nici culoarea aleasă de Lenovo, acest Luna Grey, nu este neapărat pe gustul meu, dar nu aș putea încadra ceva atât de subiectiv ca un minus al laptopului.
Tastatura este cu siguranță un punct forte al laptopului, cu o cursă de 1,5 mm a tastelor și un backlight plăcut. Pot spune că am folosit-o cu ușurință chiar și pe timp de noapte, fără să întâmpin probleme sau disconfort. Dimensiunile și forma tastelor sunt două aspecte mai mult decât acceptabile, cărora nu le-am găsit vreun defect. Experiența de utilizare a trackpad-ului a fost la fel de plăcută. Chiar dacă nu este cel mai mare pe care l-am văzut, își face treaba bine și eficient.
Deoarece am menționat tastatura, nu pot să nu vorbesc și despre difuzoarele care o flanchează. Acestea se aud bine și suficient de puternic, dar am simțit o lipsă la nivelul joaselor, care au fost puțin cam slabe. Pentru o melodie mai light și un film ocazional, atunci când vrei să te relaxezi fără prea multe pretenții, este suficient, dar nu este nimic ieșit din comun.
Ce va face experiența ta de vizionare a filmelor și serialelor ceva mai specială, în schimb, este display-ul OLED ales de Lenovo, care mi-a plăcut din primul moment. Rezoluția acestuia este de 2880x1800p, cu o rată de reîmprospătare de 120Hz și o diagonală de 14,5 inch, ceea ce sună foarte bine. Ce mi-a lăsat un gust amar este faptul că nu este un display capacitiv, ceea ce mi se pare nepotrivit pentru un laptop din seria Lenovo Yoga. Poate sunt eu prea purist, și problema asta nu este atât de gravă, dar chiar și așa o consider o bilă neagră pentru Yoga Pro 7.
Ultimul lucru despre care vreau să vorbesc în ceea ce privește partea de multimedia este camera, care reușește să înregistreze imaginea la rezoluție 1080p și dispune de recunoaștere facială prin Windows Hello. Este un webcam mediu, care nu excelează față de camerele altor laptopuri, dar își face treaba bine în cadrul conferințelor video, fără să fie nevoie să-ți faci griji. De asemenea, are un întrerupător fizic pe șasiu care îți permite să blochezi obiectivul camerei când dorești.
Următoarea mea oprire a fost conectivitatea pe fir, iar lucrurile stau astfel: pe partea dreaptă, lângă butonul de Power și switch-ul camerei, avem un port USB-A 3.2 și un jack audio de 3,5 mm, în timp ce pe partea stângă se află un port HDMI 2.1, un USB-C 3.2 Gen 2 (10 Gbps, DisplayPort ALT mode 1.4, Power Delivery) și un USB-C 4.0 (40 Gbps, DisplayPort ALT mode 1.4, Power Delivery 3.0). Nu este deloc rău, mai ales datorită acelui port USB 4.0, dar nu m-ar fi deranjat dacă ar fi existat încă un port USB-A sau USB-C.
Conectivitatea wireless nu este nici ea de neglijat, având suport pentru Wi-Fi 6E și Bluetooth 5.3. Este adevărat că s-ar fi putut opta pentru cele mai recente standarde, adică Wi-Fi 7 și Bluetooth 5.4, but it is what it is.
Specificații Tehnice
Cam asta ar fi de spus despre aspect și conectică în cazul lui Lenovo Yoga Pro 7, așa că hai să trecem la ceea ce contează cu adevărat, adică componentele și ce știu ele să facă. Procesorul, Ryzen AI 9 365, nu este cel mai puternic din ultima generație de CPU-uri mobile AMD. De fapt, el se clasează atât sub HX 375, cât și sub HX 370 când vine vorba de forță brută, dar asta nu înseamnă că nu este suficient de puternic ca să facă față cerințelor mari ale utilizatorilor.
El are 10 nuclee, 20 de fire de execuție, o frecvență maximă de 5 GHz, un GPU Radeon 880M integrat, TDP de 70 W și un NPU ce poate să ajungă până la 50 TOPS. E un procesor bun, n-am ce să zic, dar acum că procesoarele Lunar Lake tocmai ce-au fost lansate, cele Ryzen AI încep să pară opțiuni de mâna a doua comparativ cu ce oferă tabăra albastră.
N-am reușit să testez încă niciun laptop cu procesor Intel Core Ultra 200, dar, din câte am reușit să văd pe internet până acum, acestea promit performanțe mai bune decât cele oferite de AMD, și asta într-un mod mult mai eficient din punct de vedere energetic. Rămâne de văzut, totuși, dacă Intel chiar a reușit să creeze o nouă generație de procesoare mobile masterpiece sau dacă doar au primit o reclamă foarte bună până în acest punct.
Avem și 32 GB de memorie RAM la o frecvență de 7.500 MT/s, împreună cu un SSD de 1 TB. Atât memoria, cât și stocarea mi se par suficiente pentru un portabil de acest fel, care caută echilibrul perfect între performanță, portabilitate și versatilitate.
Bateria prezentă în cazul de față este destul de forțoasă, de 73 Whr, ceea ce s-a tradus în aproape 14 ore de autonomie atunci când foloseam laptopul pentru muncă. Da, nu se compară cu autonomia unui laptop cu procesor Snapdragon bazat pe arhitectura ARM, dar nici nu mi se pare un rezultat dezamăgitor.
Opinia mea s-ar putea schimba, totuși, în viitorul apropiat, odată ce văd cum se descurcă noile laptopuri cu procesoare Lunar Lake, care se laudă cu o autonomie de până la 24 de ore, which is insane. Și cum aproape că am uitat să-l menționez, adaptorul cu care vine laptopul este unul de 100 W și a reușit să încarce bateria de la 0 la 100% în puțin sub o oră, și asta conectat la portul USB 3.2.
Teste sintetice
Înainte să încep cu prezentarea rezultatelor obținute în benchmark-uri de către laptop, țin să vă anunț că pe parcursul acestui segment voi trage comparații directe cu scorurile obținute de laptopul ThinkPad T14, pe care l-am ales prin prisma faptului că are același producător și un procesor ARM, dar și cu laptopul ASUS ProArt P16, care are tot procesor Ryzen AI, setat la același TDP, dar nu Ryzen AI 365, ci modelul direct superior acestuia, și anume Ryzen AI 9 HX 370.
Primul test pe care l-am rulat a fost Cinebench 2024, unde am obținut un scor Multi-Core de 992, ceea ce depășește cu aproximativ 23% scorul obținut de ThinkPad T14 cu procesor Snapdragon X Elite, adică 761 de puncte, dar și scorul obținut de Ryzen AI 9 HX 370 de pe laptopul Asus ProArt P16, care a primit 1.199 de puncte, cu 11% mai mult.
În Cinebench R23, rezultatul Multi-Core a fost de 18.795, adică mai mult decât dublu comparativ cu cele 8.155 ale lui ThinkPad, și cu 14% mai mic decât cele 21.513 de puncte obținute de ProArt P16. În cazul lui Geekbench 6 am primit 14.115 puncte, și pentru prima dată, Snapdragon X Elite a obținut un scor puțin mai mare, de 14.599, care se apropie destul de mult de cele 15.117 puncte ale lui ProArt P16.
Am mai rulat și benchmark-ul V-Ray 6, unde procesorul a obținut 19.268 de vsamples, în timp ce ThinkPad-ul a obținut, încă o dată, mai puțin de jumătate, mai exact, 9.028 vsamples, iar ProArt P16 cu Ryzen AI 9 HX 370 a obținut 24.092 vsamples. În același software, placa video integrată de pe Yoga Pro 7 a obținut 918 puncte, în timp ce GPU-ul Adreno 741 a obținut doar 499, iar Radeon 890M-ul de pe AI 9 HX 370 a obținut 1.144 de puncte.
| Lenovo Yoga Pro 7 | Lenovo ThinkPad T14 | ASUS ProArt P16 | |
| Cinebench 24 Multi-Core | 992 | 761 | 1199 |
| Cinebench R23 Multi-Core | 18795 | 8155 | 21513 |
| Geekbench 6 Multi-Core | 14115 | 14599 | 15117 |
| V-Ray 6 CPU | 19268 | 9028 | 24092 |
Următorul test de pe listă a fost Superposition, varianta 4K Optimized, în care am primit 2.367 de puncte. Din nefericire, n-am reușit să rulez acest benchmark pe laptopul cu procesor ARM, dar, în schimb, a mers ca uns pe ProArt, care a obținut 2.556 de puncte.
Cum n-aveau cum să lipsească, am trecut laptopul și prin gama de teste 3DMark. Am început cu Time Spy, unde scorul final a fost de 3.632 de puncte, considerabil mai mult decât cele 1.915 ale lui ThinkPad T14, și cu foarte puțin sub scorul obținut de AI 9 HX 370, adică 3.722 de puncte.
În Fire Strike, noua jucărie de la Lenovo a obținut 8.013 puncte, cu aproape 2.000 de puncte mai mult decât laptopul cu procesor Snapdragon, și cu 558 mai puține decât cel cu Ryzen AI 9 HX 370. Desigur, am rulat și Port Royal, care nu este nici el prezent pe laptopurile cu procesoare ARM, dar care a funcționat cu brio pe ambele laptopuri cu Ryzen AI. Pro 7 a obținut aici 1.447 de puncte, în timp ce ProArt-ul l-a depășit cu un scor de 1.738.
| Lenovo Yoga Pro 7 | Lenovo ThinkPad T14 | ASUS ProArt P16 | |
| Superposition 4K Optimized | 2367 | – | 2556 |
| 3DMark Time Spy | 3632 | 1915 | 3722 |
| 3DMark Fire Strike | 8013 | 6042 | 8571 |
| 3DMark Port Royal | 1447 | – | 1738 |
Acum trecem la cea mai nouă, cât și cea mai exotică gamă de teste, axată pe calcularea performanțelor când vine vorba de inteligența artificială și de modul în care se mișcă NPU-urile prezente pe laptopurile cu capabilități AI. Numele ei, în caz că nu v-ați prins încă, este UL Procyon.
Testul ales de mine aici, dar și în trecut, în cazul lui ProArt P16, este AI Computer Vision CPU, care rulează pe x86, dar nu și pe ARM. Procesorul a obținut 104 puncte, în timp ce ProArt-ul a obținut 128 de puncte, diferența fiind de puțin peste 18%.
| Lenovo Yoga Pro 7 | ASUS ProArt P16 | |
| UL Procyon AI Computer Vision CPU | 104 | 128 |
Mă declar satisfăcut de toate scorurile obținute și pot spune cu sinceritate că acest Yoga nu doar că este un device tocmai bun pentru lightwork, de genul tabelelor în Excel, dar, așa cum se poate vedea, se ține bine chiar și atunci când este pus la treabă.
Cum n-aveam cum să închei acest segment fără să vorbesc și despre temperaturile procesorului, acestea s-au menținut cam pe la 75-78°C în full load, dar cu foarte multe momente în care urcau chiar și până la 90°C, spre exemplu, atunci când rulam atât stress test-ul OCCT cât si Cinebench R23 în buclă. Ce-i drept, nu-i deloc rău, am văzut laptopuri ce se voiau considerabil mai „eficiente” din punct de vedere al răcirii și care se încingeau mult mai rău. De asemenea, sunetul laptopului nu m-a deranjat în niciun moment, fiind aproape insesizabil pe tot parcursul testelor.
Gaming
Nu trebuie să fii vreun geniu ca să-ți dai seama că n-ai cum să-i arunci un laptop, telefon sau PC în brațe unui pasionat de jocuri video și să te aștepți să nu încerce măcar un joc. Această regulă se aplică și aici, că doar nu puteam să pun mâna pe un laptop făcut pentru orice în afară de gaming și să nu joc puțin CS pe el.
Da, am ales să joc câteva meciuri de Counter-Strike 2, adică jocul acela la care nu sunt și n-am fost bun, dar care tot mi-a mâncat sute și mii de ore. Rezoluția aleasă de mine a fost cea nativă, de 2880x1800p, iar setările grafice au fost cele mai joase, pentru o experiență cât se poate de fluidă.
S-a simțit foarte bine, cu o medie a cadrelor pe secundă de 115, dar care putea să scadă și până la 95 atunci când zburau gloanțe și bombe pe ecran din mai multe direcții deodată. O pot numi o experiență de joc plăcută și sunt convins că laptopul poate să ducă la fel de ușor și alte titluri lightweight, cum este acesta.
Așa că da, chiar dacă nu-i un laptop conceput pentru gaming, poți să bagi liniștit un meci de CS în pauza ta de masă pe el, sau să intri într-un dungeon pe WoW Classic, fie că vorbim despre Season of Discovery sau Cataclysm. Asta este o bilă albă uriașă pentru mine și ceea ce mă ține departe de laptopurile ARM, care mă impresionează prin autonomia lor, dar, în același timp, mă dezamăgesc prin faptul că, practic, nu există jocuri care să ruleze nativ pe ele. Mai mult de atât, nu prea există nici jocuri care să ruleze în mod emulat pe ele, și alea puține pe care poți să le găsești se mișcă într-un mod deplorabil.
Concluzie și Preț
Ajungem la finalul acestui material și cred că deja ați înțeles care-i faza cu acest laptop. Practic, încă este acel Yoga tipic, cu un ecran tocmai bun ca să te uiți la filme pe el atunci când ești în vacanță, dar mai vine și cu câteva chichițe care-l fac să iasă în evidență.
Dar oricât de mulțumit aș fi de utilitatea, versatilitatea și performanțele noului Lenovo Yoga Pro 7, tot există anumiți factori ce mă fac să mă gândesc puțin înainte să-i ofer calificativul de „worth it”. Primul lucru care-mi vine în minte este sosirea procesoarelor Lunar Lake, care par să fie geniale atunci când vine vorba de autonomie și productivitate, și există posibilitatea ca acestea să surclaseze complet Strix Point-ul echipei roșii.
Fix în acest moment, consider că Lenovo Yoga Pro 7 cu Ryzen AI 365 este una dintre cele mai bune opțiuni prezente pe piață când vine vorba de genul acesta de laptopuri, pe care poți să le folosești atât pentru muncă, cât și pentru călătorii, când vrei să te uiți la un film pe Netflix în camera de hotel și să te relaxezi.
N-am găsit prea multe oferte în magazinele de la noi pentru acest laptop, care pare să ajungă destul de lent în colțul nostru de Europă, dar din câte am văzut, prețul se învârte pe la aproximativ 7.300 de lei, ceea ce nu-i rău deloc pentru ceea ce oferă.
